863 matches
-
de moarte. Îngerul : Nu vă temeți, nu vă temeți, căci o veste bună vă aduc. Mergeți, călăuziți de această stea până veți da de o peșteră. Intrați acolo și veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle. El este Mesia, salvatorul nostru. Mergeți, mergeți !... Păstor 1 : Să mergem la Betleem și să căutăm peștera despre care îngerul ne-a vorbit ! Păstor 2 : Să mergem ! Și să vedem cu ochii noștri minunea despre care îngerul ne-a vorbit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Să mergem la Betleem și să căutăm peștera despre care îngerul ne-a vorbit ! Păstor 2 : Să mergem ! Și să vedem cu ochii noștri minunea despre care îngerul ne-a vorbit. Păstor 3 : Steaua de pe cer ne va călăuzi spre iesle... (Scena este luminată puternic de o stea. Păstorii merg spre cealaltă parte a scenei unde se află Iosif, Maria și Pruncul Isus înfășat) Actul IV Iosif, Maria si păstorii Povestitorul: După cum vedeți, Dumnezeu a trimis vestea nașterii lui Isus Hristos unor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pace pe pământ și între oameni bunăvoie ! Păstor 1 : Ce bine că ai venit pe pământ, la noi, Mântuitorule drag ! Păstor 2 : Noi n-avem daruri sa-ți dăm, pentru că suntem săraci, dar iată cum a venit Domnul, într-o iesle la fel de săracă. Păstor 3 : În schimb, Te vom purta în inimă toată viața și Te vom iubi mereu. Povestitorul : Păstorii s-au întors la turmele lor, slăvind si lăudând pe Domnul pentru toate câte le-au văzut și auzit așa cum
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Isus pentru noi? O monedă din aur de suflet ! Cu nestemata iubirii, cu rubinul de jertfă, cu safirul speranței și cu mărgăritarele lacrimilor ! Colindătorii se aud din ce în ce mai aproape. In aer rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde Măicuței Lui Sfinte ! Bine ai venit, Doamne, din nou, în Betleemul din inima noastră, unde ți-am pregătit vrednic sălaș, înmiresmat cu iubire și pace !
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde auzise bătrâna de cuvântul „saxofon“, Mașa nu prea Înțelegea. De când se tot preumbla pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi. Din gura ei, sunau ca nuca În perete, dar bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aprinse se Înălțau În aer, zburând peste acoperișuri. Pluteau ca niște rîndunele vesele În văzduh, scoțînd sunete ciudate. Intrau În pe ușa grajdurilor, se așezau pe crupele cailor, ale vițeilor, ale caprelor și ale porcilor, se amestecau cu tainul din iesle, după care Își luau din nou zborul, oprindu-se pe cele patru cupole ale bisericii Uspenie, năpădind toaca și clopotele care Începură să sune din senin. Tot satul era o vîlvătaie de bancnote. Zburau răsucindu-se În aer sutele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă, se fâțâia de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să răstoarne laptele când nici nu te așteptai. Mulgând, gândurile Mașei zburdau, ca niște iezi pe câmp, În voia lor cea bună. Secvențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o apărau de rău lumânările și nasturii Înfipți de jur Împrejur. Mașa Își ascundea păpușa prin iesle, prin fân, În scorbura copacilor sau o Îngropa În lanul de porumb, În cel de cartofi sau În lanul de lucernă. Dimineața Îi dădea de mâncare cu lingurița nisip și pietricele sau frunze și flori de cais și vișin. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
da eu știu c-am trecut prin ele. Dar când ați născut, domajur? Să nu-mi vorbiți mie ca niște boi d-ăia care i-a insuflat căldură mamei lui Hristos de l-a înfășat și l-a pus în iesle în loc de leagăn, așa cum v-a legănat pă voi mama voastră, că urlați ca niște porci de ăia de se taie la Crăciun. Că de aia are omul porc, să-l taie la Crăciun să aibă ce crăpa-n el, după ce
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca fiind sînge din sîngele său și nici nu se recunoștea În el. În ce-l privea pe copil, nu păreau să-l intereseze prea mult nici pălăriile, nici Învățăturile catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
incapabilă să accepte modificările neașteptate, obiect al invidiei femeilor cu bărbați bețivi și al ranchiunei celor ce se vedeau puși în inferioritate de înfrânarea lui proverbială. Sudorile pătimirilor i se accentuară sufletește, când preotul-paroh, purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în ieslea de la Betleem, cu alai de copii nevinovați ce nechezau ca mânjii (O, niii-ho,ho!), le intră pe ușă, lăudând și cântând, după obicei creștin, binecuvântând casele oamenilor și bucatele dăruite de Tatăl Ceresc. Îngenunche, înălțând o rugă de mulțumire către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai facem? Iar s-a șters... Uitați-vă, acolo unde-ar fi trebuit să fie Pruncul parcă a dat cineva cu glaspapir și cu diluant, Sfânta nu mai are ochi, din Judecată n-au rămas decât două trompete, dincolo, la iesle, e numai capul de măgar... Nu se mai vede arhanghelul Gavriil, doar o mână și jumătate de față, pe peretele celălalt s-a dus o bucată de scară, cu tot cu păcătoși, balaurul nu mai are coadă și picioare, seamănă c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor. Cerule, deschide-te! Zborul este mai mult decât pasăre, decât gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor de povară visează aripi... visează și numără din doi în doi, din trei în trei, din inimă în inimă, până când viața în sine devine un răstimp de prisos, un vid presărat cu sticlă pisată. Lumina ei, doar cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată în spitalul Fundeni, iar nenea Vasile le trecea pe toate prin moara cu ciocănele. Pe Didina a ciocănit-o în ieslea vacilor, pe Argentina, în căpița cu fân, mătușa Varvara îl aștepta dimineața în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce le mai pui fân în iesle? Era în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ciocănit-o în ieslea vacilor, pe Argentina, în căpița cu fân, mătușa Varvara îl aștepta dimineața în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce le mai pui fân în iesle? Era în clasa a șaptea, ceilalți doi frați erau dați în grija bunicilor, mama grav bolnavă, tata la lucru până seara târziu. Petru avea grijă de casă. În acea zi, nu a făcut ultimele două ore, au venit de la sanipid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
putoare, te-a prins iarna cu sfecla nescoasă, în grădină nu ai pus un strat, stai și le sufli în coarne "băieții mamei"! La muncă, putorilor, la muncă! Dar... Nici un dar, deshamă calul, dă-i apă, pune-i fân în iesle, un lighean de porție, cesală-l, vezi că cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar sărbușcă! Eu muncesc zi și noapte, iar tu mă hrănești cu terci, asta-i mâncare? Naaaa! Mănânc-o tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde, de obicei, poștașul lăsa un ziar, o pensie, o scrisoare, o telegramă; se oprea două-trei minute, iar dacă stăpânul nu era în stare să coboare, își continua drumul spre iesle. Puiul se oprea și la alte porți: Tanța, Florica, Didina, Ileana, Varvara și pomelnicul poate continua. "Doamne, numele lor pe toacă, pe clopot, pe cazanul cu smoală!" Iar i s-a făcut de pizdă poștașului, Didină! Vezi că ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crescut și ți-am dat învățătură aleasă, ți-am împlinit toate voile, și-acum să aud din gura ta asemenea ocară? Oare eu prețuiesc în ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de lucru cu o șuviță de păr care pare alb pentru că soarele îl luminează din spate. Oscilează cu greu între curiozitate și teama de a suferi. Și totuși, dacă acum mi-ar cere-o, aș fi gata să fac bucăți ieslea sfântă. Dar adevărul are subsuorile transpirate, nu se potrivește cu regalitatea soției mele. Mă privește într-un fel pe care îl cunosc, chiar dacă doar acum mi se pare că descifrez sentimentul blocat în retinele acelea opace: acolo este o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am refugiat în biserica cartierului. Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne bigote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în jos pe gât în penumbra casei aceleia neîncălzite. Poate și ea avea în față o iesle sfântă, una din acelea mici din plastic, dintr-o singură bucată, care se cumpără la supermarket. Apoi am uitat. Și în timp ce uitam, viața mă premia. În februarie am devenit medic primar. Era ceva care plutea în aer de câtăva vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
I Behold“. „«S-a împlinit», oftă, și aplecându-și / fruntea - frunziș nazarinean - / în mâinile lui Dumnezeu își dădu duhul; / și-l dădu în lumină, / căci astfel Crist născutu-s-a pe cruce; / la naștere se și visa în retrotimp / când într-o iesle / în Betleem muri / dincolo de-orice rău și de-orice bine.“ (Din Romancero del destierro, 1927.) Unamuno citează din prima carte (1923) a filozofului existențialist italian Nicola Abbagnano (1901-1990), promotor al unui „existențialism pozitiv“. Alte titluri: Introduzione all’esistenzialismo (1942
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]