1,060 matches
-
populația Lituaniei s-a convertit la catolicism în 1387. Universitatea din Vilnius, una dintre cele mai vechi universități din Europa de Răsărit, a fost fondată de Ștefan Bathory, Rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, în 1579. Datorită strădaniilor iezuiților în timpul Contrareformei, universitatea a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale și științifice ale regiunii. În conformitate cu părerile unor istoirici, în special ruși, unul dintre efectele cele mai importante ale cuceririlor lituaniene a fost împărțirea etnică a locuitorilor fostei Rusii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
primește de la Constantin Brâncoveanu un sprijin de 6000 galbeni pe an și moșia Merișanilor. Ajutorul va fi retras după uniația din 1701. Nicolae Densușianu, Silviu Dragomir și alți istorici au concluzionat că este vorba de un act fals, realizat de iezuiți prin strângerea de semnături de la protopopi sub alt pretext, foaia pe care este scris textul românesc fiind la început ultima, iar ulterior trecută în față și completată cu declarația de unire. Există opinia conform căreia actul în speță ar fi
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
această ocazie a fost realizat și actul, prin colaborarea unor protopopi apostați, completat de mitropolitul lepădat de Ortodoxie cu textul din pagina 5 (de după semnături, dar pecetluit!) și datat apoi... 1698, pentru a justifica o serie de declarații false ale iezuiților în fața Dietei și a Curții de la Viena. Merită notat că încheierea documentului, singura parte scrisă de Atanasie, sună astfel: ""Și așa ne unim cu acești ce scri" (deci actul fusese făcut de alții, nu de Atansie și cei din preajma lui
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
Unirea cu Roma. Istoricul George Barițiu scria în "Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă" (1889-1891) că „el însă nici nu simțea trebuința de a întinde vorbă multă și a ținea prelegeri de dogmatică, precum făceau iezuiții. Prin cuvinte scurte, dar spăimântătoare... știu să bage în fiori pe miriadele de oameni. Vai de capul vostru, ați vândut sufletele voastre; dezlegarea morților voștri nu e dezlegare, ci osândă; parastase, pomeni și sărindare le-ați plătit cu totul în
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
aceasta a devenit subordonată trezoreriei. În 1581 Ștefan Báthory a dăruit mănăstirea Ordinului Iezuit, împreună cu șase sate dintre fostele posesiuni ale abației benedictine de Mănăștur, respectiv Feneșul Săsesc, fostă posesiune a episcopului catolic de Alba Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, după care a fost restituită călugărilor iezuiți. Un alt episod trist din
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
Iulia. După Dieta de la Mediaș iezuiții au fost forțați să părăsească temporar țara (între 1588-1594), reîntorcându-se în 1595. Parțial distrusă de un trăsnet în 1598, clădirea a intrat o perioadă îndelungă în renovare, după care a fost restituită călugărilor iezuiți. Un alt episod trist din istoria mănăstirii a fost scris cu ocazia invaziei tătarilor din 1658-1661 când a fost din nou distrusă, devenind nelocuibilă. În secolul XVIII clădirea a fost folosită drept depozit de armament, accentuându-se distrugerea sa. Episcopul
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
bisericii cât și a clădirilor din jur. A supraviețuit acelor momente doar altarul, care a fost transformat într-o capelă, împreună cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus în brațe. În secolul al XVIII-lea a activat în această capelă Thaddäus Manner, iezuit din Wiener Neustadt, care - potrivit pietrei funerare aflate în interiorul bisericii - a activat aici, unde a învățat limba română („IN K.[olozs]MONOSTOR VALACHORUM QUORUM LINGVAM IMPROBO LABORE CONDIDICIT”). În 1896 Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a reconstruit nava bisericii și a
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
mai capabilă să le acorde drepturile pe care le revendicau. Procesul Unirii religioase a românilor ardeleni cu Biserica Romei începe încă din 1693, sub mitropolitul Teofil Seremi al Bălgradului și a continuat sub succesorul acestuia, Athanasie Anghel, având suportul călugărilor iezuiți și al Curții imperiale austriece de la Viena, de care depindea din 1699 teritoriul Transilvaniei. Modelul îl constituiau unirile religioase deja realizate în Polonia, Rutenia și Bucovina, mai ales în rândul rutenilor, dar și al românilor locuitori ai acelor meleaguri. Viața
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de rit latin. Alta a fost soarta comunităților ortodoxe care s-au unit cu Roma păstrându-și ritul grecesc pe care îl aveau ca ortodocși, precum și reguli canonice ortodoxe ca, de exemplu, hirotonisirea bărbaților căsătoriți. Discuțiile purtate din partea catolicilor de către iezuitul Laszlo Baranyi, paroh în Alba Iulia, cu conducătorii Bisericii românești în frunte cu vlădica Teofil Seremi, au început încă din 1693, în secret, pentru a nu le afla calviniștii care stăpâneau atât de aproape Biserica românească. Iezuiții, care veneau din
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
din partea catolicilor de către iezuitul Laszlo Baranyi, paroh în Alba Iulia, cu conducătorii Bisericii românești în frunte cu vlădica Teofil Seremi, au început încă din 1693, în secret, pentru a nu le afla calviniștii care stăpâneau atât de aproape Biserica românească. Iezuiții, care veneau din provincia ecleziastică a Boemiei și care au intrat în contact cu românii ardeleni, au trebuit să țină seamă, în politica lor misionară, de unele norme fixe stabilite de ""Sfântul Scaun"" papal, încă din 1669, pentru misionarii care
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ritul latin și chiar să nu fie îngăduite astfel de treceri fără autorizația specială a ""Sfântului Scaun"". Punctele dogmatice care vor trebui să fie respectate au fost cele fixate de Conciliul de la Florența. În limitele acestor norme au început călugării iezuiții din Alba Iulia discuțiile de Unire cu conducătorii Bisericii românești din Transilvania, la sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. După patru ani de discuții, când pregătirile au ajuns să fie hotărâtoare, problema unirii a fost pusă public, în
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
s-ar traduce prin "Părăian". Părinții săi erau mici nobili români, iar el a fost educat de un unchi al său, care era provizor la un grof. Acest unchi al său l-a trimis mai apoi la studii la școlile iezuiților. A fost unul din primii beneficiari români ai burselor catolice de studiu. A urmat mai întâi cursurile colegiilor iezuite din Cluj, Iaurinum și Viena. Între 1703-1705 a fost alumn la Colegiul Pazmanian din Viena, unde a reușit performanța de a
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
timp înainte de sfârșitul anului 1714, Ioan Giurgiu a fost ales în sfârșit drept candidat, iar împăratul Carol al VI-lea l-a numit episcop în cursul anului 1715. Confirmat fiind episcop al românilor uniți, în anul 1716 a trecut de la iezuiți la ordinul bazilian și a primit titlul de baron, precum și funcția de consilier imperial. Lucrările de fortificare a cetății din Alba Iulia la începutul secolului al XVIII-lea au necesitat demolarea mănăstirii construite cu un secol înainte, de Mihai Viteazul
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
Scaun." În anul 1692 episcopul Teofil Seremi a fost înscăunat mitropolit de Alba Iulia, în aceleași condiții de dependență de biserica calvină ca si predecesorii săi (deciziile sale erau condiționate de acceptarea lor de către superintendentul calvin). După discuții purtate cu iezuitul Ladislau Baranyi, Teofil Seremi a convocat în 1697 sinodul mitropoliei. Printr-un act sinodal datat 21 martie 1697 se decide unirea cu Roma după regulile conciliului de la Florența și exemplele precedente ale unirii de la Brest și ale formării episcopiei greco-catolice
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
candidaților la hirotonie, verifica gestiunea episcopului, instruia pe episcop în chestiunile teologice și chiar avea drept de mustrare în cazul vreunei abateri. Însuși Samuil Micu recunoaște că „vlădicul se putea zice a theologului vicareș”, adică „episcopul era subalternul (locțiitorul) teologului” iezuit. Când în 1707 Francisc Rakoczy ocupă Alba Iulia, iar Atanasie se retrage la Sibiu, la vechea mitropolie este înscăunat un așa-zis mitropolit Iov Țirca (cel care, puternic sprijinit de calvini, candidase in acelasi timp cu Atanasie Anghel pentru mitropolia
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
în iulie, punctele din diploma de unire cu Roma. La stăruințele teologului iezuit Gabriel Hevenessi, după câteva luni, acesta izbutește să obțină, în acest sens, sprijin imperial. Abia atunci, într-un nou sinod, la care au fost de față și iezuiți, mitropolitul Atanasie Anghel face o nouă mărturisire, o întărire în favoarea unirii cu Roma a românilor transilvăneni, împreună cu protopopii. Singurul avantaj imediat al unirii cu biserica catolică a fost ameliorarea situației economice a clerului greco-catolic, ceea ce era foarte puțin față de speranțele
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
să aleagă unul. Prima întrunire de acest fel a avut loc la trei luni după moartea lui Atanasie Anghel, adunarea propunându-l pe teologul iezuit Francisc Szunyogh, care însă a refuzat alegerea. Sinodul electoral din 1713 l-a propus pe iezuitul Francisc Venceslau din Boemia, fost secretar al episcopului Atanasie, care însă nu a putut fi confirmat din cauza opoziției imparatului, care il considera laic, si nu cleric. La cererea impăratului, românii l-au propus în 1714 pe Ioan Giurgiu Patachi, un
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
45 de ani. Petru Maior nota că episcopul Ioan Giurgiu Patachi a încercat ca „unele obiceiuri papistășești să bage între români”, adică să latinizeze ritul bizantin. După moartea lui Patachi în 1727, episcopia a fost condusă cinci ani de către teologi iezuiți. Născut la 1700 lângă Sibiu, la Sadu, scholastic al Colegiului academic iezuit din Cluj și pe urmă al Univerității din Târnavia (Slovacia) Ioan-Inocențiu Micu părea omul ideal pentru continuarea activității iezuite în Transilvania. Ca atare, a fost numit epsicop în
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Actul avea șase pagini iar pe prima pagină semnatarii declarau că se unesc cu „Biserica catolicească“ și că doreau să beneficieze de privilegiile catolicilor. Pagina a doua a „Manifestului de unire“, a rămas goală și a fost ulterior completată de iezuiți, în limba latină (conform contestatarilor), declanșându-se o dispută de durată între greco-catolici și ortodocși. Pe paginile a treia, a patra și a cincea erau semnăturile protopopilor, astfel încât se părea că acceptau și cele scrise pe pagina a doua, în
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
arătat că textul românesc consemnează numai o alianță religioasă pentru a obține „privilegiomuri cu care trăiesc mădularele și popii acestei Biserici sfinte“ și nu o unire dogmatică, așa cum reiese din textul latin al „Manifestului“, considerat a fi fost falsificat de iezuiți. Istoricul Augustin Bunea ia apărarea documentului în 1893, în lucrarea „Cestiuni din dreptul și istoria Bisericii Române Unite“, partea a II-a, studiul „Autenticitatea și genuinitatea manifestului de unire cu Biserica Romei din 7 octombrie 1698“, aratând că deosebirile dintre
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
(Pavel) (în , sau "Conversio Pauli") este o sărbătoare romano-catolică, fixată pentru 25 ianuarie în Calendarul roman universal. În această zi a anului 1554 misionarii iezuiți au înființat misiunea Sf. Paul pe coasta de est a Braziliei, misiune ce va deveni apoi orașul Săo Paulo. Sărbătoarea își are originea, probabil, în Galia, unde exista deja în secolul al VIII-lea. După cum îi arată numele, sărbătoarea celebrează
Convertirea Sfântului Paul () [Corola-website/Science/303276_a_304605]
-
ulterior (prescurtat la "Arizona") întregului teritoriu. Marcos de Niza, un franciscan spaniol, a explorat regiunea în 1539 și s-a întâlnit cu băștinașii, probabil din tribul Sobaipuri. Expediția exploratorului spaniol Coronado a ajuns în regiune în 1540-42 în timp ce căuta Cíbola. Iezuitul Eusebio Kino a dezvoltat o serie de misiuni și a creștinat indieni din Pimería Alta (astăzi în sudul Arizonei și nordul Sonorei) în anii 1690 și 1700. Spania a fondat "presidios" (orașe fortificate) la Tubac în 1752 și la Tucson
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
sale au fost dezaprobate de papalitate și trecute în "Index Librorum Prohibitorum" (adică a cărților interzise). Istoricul Bartolomé de las Casas (1484-1566) a scris, în 1552, "Relatare pe scurt a distrugerii indienilor", dezaprobând genocidul asupra amerindienilor. Juan de Mariana (1536-1624), iezuit, a publicat "Istoria Treburilor Spaniei, în care" scris despre rege și instituțiile regale, afirmând că monarhia trebuie să fie legitimă și că atunci când un rege își asuprește poporul, ar putea fi ucis, justificând asasinarea lui Henric al IV-lea al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
A urmat Edictul de la Fontainebleau, la 22 octombrie 1685, prin care se interzicea credința protestantă. Se poate considera că jansenismul s-a ivit în anul 1640, o dată cu publicarea cărții "Augustinus "de Cornelius Jansen, la doi ani după moartea sa. Confesorii iezuiți ai lui Ludovic al XIV-lea îi spuseseră că influența janseniștilor crea dezbinare. "Jansenist" devenise un termen general desemnând un abuz, foarte asemănător termenului de "fascist" din vremurile noastre. Este surprinzător faptul că pe Ludovic nu îl impresionau standardele morale
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
din întemeietorii Biologiei experimentale. A demonstrat falsitatea teoriei "generației spontane". s-a născut la Scandiano, în apropiere de Reggio nell'Emilia, fiu al avocatului Gian Nicola Spallanzani și al Luciei Zigliani. La vârsta de 15 ani este înscris în colegiul iezuiților din Reggio Emilia, unde urmează cursuri de filosofie și retorică. Renunță să intre în ordinul iezuiților și - la îndemnul tatălui său - își continuă studiile la Universitatea din Bologna, pentru a se dedica carierei juridice. Este stimulat de ruda sa, Laura
Lazzaro Spallanzani () [Corola-website/Science/299002_a_300331]