2,060 matches
-
în Eforia Școalelor Centrale Române Greco-Ortodoxe din Brașov etc. În timpul primului război mondial a pribegit în Rusia. Scriitorul Horia Petra-Petrescu este fiul său. Sub pseudonimul Moșul, P.-P. colaborează la „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Amicul familiei”, „Amicul tinerimei”, „Revista ilustrată”, „Familia” ș.a. Redactează el însuși revista „Muza” (1871) și calendarul „Amicul poporului”. Încurajează culegerea folclorului, publicând, în periodice, poezii populare. Este, în același timp, autorul multor traduceri, inegale ca valoare. Preferințele sale se îndreaptă spre literaturile rusă (Lev Tolstoi, Ivan
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
manuscrise și din presa anilor 1930-1940. Volumul, intitulat Basoreliefuri (1977), atrage atenția asupra unui critic și istoric literar aplicat și riguros, informat temeinic, analist pătrunzător, pertinent în evaluările și situările pe care le operează, atras de expunerea clară și transparentă. Ilustrate mai întâi în eseurile, studiile și comentariile publicate în presă, aceste calități ale lui P. sunt legitimate în Scriitori români postmoderni (1996) și în Pagini de critică și de istorie literară (1998). Prima carte este o culegere de studii consacrate
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]
-
1898-1899), „Economia națională” (1902-1903) și „La Roumanie” (1902), colaborator la „Depeșa”, „Apărarea națională”, „Dorobanțul”, evoluează spre un naționalism cu accente xenofobe. Apare cu versuri, teatru, proză, articole de critică în „România jună”, „Noua revistă română”, „Literatură și artă română”, „România ilustrată” „Românul literar”, „Sămănătorul”, „Făt-Frumos”. A semnat cu numeroase pseudonime: Caton, Erics, M. Pall, Narcis, S. Mușat, Sapho, Senez, Sentino, Sergiu, Stef, Ștefan, P. Ștefan, Trubadur ș.a. În 1902 e ales secretar al Asociației Generale a Presei. Un timp a avut
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
și inaccesibile, dar la capătul nefireștii asceze pe care și-o impune, a torturilor așteptării îl întâmpină Solii păcii (apariții sumbre, cu model în teatrul lui Maurice Maeterlinck), anunțându-i moartea. P. a mai publicat drama Frații și, în „România ilustrată” din 1901, un fragment, Cântecul singurătății, dintr-o tragedie. Lui i s-a atribuit și o comedie ce veștejea „trădarea generoșilor” - Prietenii poporului, apărută în aceeași publicație, sub pseudonimul Ywann. Dar aceasta, probabil și volumul de crochiuri parlamentare intitulat Cronici
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
din copilărie. La etatea de doisprezece ani, când începusem să-mi câștig existența (biet slujbaș într-un birou comercial), jertfeam nopțile hârtiei.” A debutat în revista „Critica” (1913) cu versuri și proză. În 1916 scoate revista „Îndrumarea”. Corector la „Gazeta ilustrată” (1916), din 1918 a început să colaboreze la „Scena”, „Presa liberă” și „Literatorul”. Primele două cărți de proză, Fiori și Stafia roșie, îi apar tot în 1918, an în care i se mai reprezintă la Teatrul Național din București piesa
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
artificiozități stilistice. Personajul central, Fuhn, este și el, într-un anume sens, condamnat să nu își poată împlini idealul erotic. Prin Calea Văcărești P. se încadrează într-o arie tematică specifică prozei românești, și anume realitatea insolită a mahalalei, arie ilustrată îndeosebi de G. M. Zamfirescu, Ion Călugăru, Tudor Teodorescu-Braniște și, mai târziu, de Eugen Barbu, distingându-se structural prin conținut, prin viziune și semnificații. Ca perimetru citadin, romanul circumscrie cartierul evreiesc al capitalei, acțiunea desfășurându-se de la începutul secolului al
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
LITERAR, publicație apărută la Ploiești, săptămânal, apoi bilunar, între 1 august 1920 și 1 decembrie 1921, sub conducerea unui comitet. De la numărul 2-3/1920 își schimbă numele în „Ploieștii literari”, de la numărul 5/1920 subtitlul „Revistă literară” devine „Revistă bilunară ilustrată. Artă. Literatură. Știință”, iar odată cu intrarea în cel de-al doilea an de apariție survine ultima modificare: „Stropi de rouă. Revistă enciclopedică bilunară”. Dezideratul exprimat de redactori în deschiderea primului număr, acela de a publica „novele, amintiri, versuri, schițe umoristice
PLOIESTIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288853_a_290182]
-
amenințat să-și piardă catedra de profesor, I. Al. Lapedatu s-a văzut nevoit să demisioneze din redacție. Redactor responsabil e Teofil Frâncu, dar cel de la care a plecat inițiativa editării și care a formulat un program politic și cultural, ilustrat consecvent în paginile gazetei, este Aron Densușianu, profesor la Făgăraș. În raport cu presa periodică transilvăneană de până la 1875, O. l. a adus puncte de vedere politice și culturale noi. E vorba, mai întâi, de curajoasa afirmare a ideii naționale într-o
ORIENTUL LATIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288574_a_289903]
-
al Academiei Române. Fără să fie deosebit de rodnic, scrisul lui O. ilustrează o anumită etapă a literaturii din Transilvania. După ce debutase în „Muza”, revista-manuscris a Seminarului Teologic din Sibiu, colaborează la „Telegraful român”, „Noua bibliotecă română”,„Familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Foaia ilustrată”, „Transilvania”, „Gazeta Transilvaniei”, „Vatra”, „Drapelul” (Lugoj), „Românul” (Arad) ș.a. Sub semnătura Gil, a publicat traduceri din Jules Verne, F.M. Dostoievski, L.N. Tolstoi, precum și nuvele, schițe umoristice, foiletoane, unele iscălite Ile Borg. Își adună proza în volumele De toate (1897) și
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
Al. Macedonski, cât și cel al lui Ovid Densusianu. Debutează în adolescență (probabil în 1907), colaborând cu poezii, articole și traduceri la numeroase periodice: „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Frăția românească”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc”, „Voința națională”, „Noi pagini literare”, „Minerva literară ilustrată”, „Ramuri”, „Revista copiilor și tinerimii”, „Neamul românesc literar”, „Vieața nouă”, „Solia”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumina literară”, „Arta”, „Rampa”, „Flacăra”, „Căminul nostru”, „Scena”, „Viitorul” ș.a. În 1909 publică primul volum de versuri, În umbra iubirii, urmat de Poezii (1911), Himera
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
și doi de ani, N. s-a arătat permanent un condei activ. E prezent în numeroase periodice: „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Adevărul literar”, „Vieața nouă”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Floarea darurilor”, „Viața literară”, „Cosinzeana”, „Flacăra”, „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Săptămâna ilustrată”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Dumineca”, „Noua revistă română”, „Lumina”, „Steaua noastră” (New York), în publicații teatrale - „Rampa”, „Scena”, „Teatrul” (Iași) sau cu profil social - „România muncitoare”, „Facla”, „Viața socială”, „Viitorul social” ș.a. Internat în 1913 într-un sanatoriu din Elveția, așterne
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
N. s-a arătat permanent un condei activ. E prezent în numeroase periodice: „Neamul românesc”, „Neamul românesc literar”, „Adevărul literar”, „Vieața nouă”, „Convorbiri literare”, „Convorbiri critice”, „Floarea darurilor”, „Viața literară”, „Cosinzeana”, „Flacăra”, „Actualitatea”, „Ilustrațiunea română”, „Săptămâna ilustrată”, „Dimineața”, „Minerva literară ilustrată”, „Dumineca”, „Noua revistă română”, „Lumina”, „Steaua noastră” (New York), în publicații teatrale - „Rampa”, „Scena”, „Teatrul” (Iași) sau cu profil social - „România muncitoare”, „Facla”, „Viața socială”, „Viitorul social” ș.a. Internat în 1913 într-un sanatoriu din Elveția, așterne pe hârtie impresiile stârnite
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
, Al.[exandru] (pseudonim al lui Aron Rosen; 28.V. 1876, București - 1948, București), gazetar și prozator. A studiat un an la Facultatea de Medicină din București. Debutează în „Adevărul ilustrat”. Douăzeci de ani va fi redactor la „Adevărul”, apoi la „Universul” (până în 1914). După război a lucrat ca redactor la „Izbânda”, din nou la „Adevărul” și la „Universul”. Redactează împreună cu Adrian Verea suplimentul literar „Dumineca” al ziarului „Adevărul”. La 1
NORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
19 unități standard de zero, un rezultat care foarte puțin probabil va apărea pur întâmplător). Provocarea oferită decătre un sceptic este aceea că afirmația noastră cauzală inițială se va dovedi doar aparentă după introducerea unor variabile de control. În cazul ilustrat mai sus, provocarea vine din faptul că legătura cauzală negativă dintre numărul de accidente mortale și volumul cheltuielilor pentru autostrăzi este corelată cu legătura cauzală suplimentară dintre numărul de accidente și populația statului. Exprimat în mod formal: volumul cheltuielilor este
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
primele manifestări în presa gălățeană, N. colaborează cu articole politice, cronici teatrale, recenzii literare, proză, fragmente dramatice, suveniruri din teatru, interviuri la „Evenimentul” (Iași), „Națiunea”, „Adevărul literar”, „Epoca”, „Floare-albastră”, „Pagini literare”, „Orientul” (Galați, 1900), unde a fost redactor politic, „România ilustrată”, „Gazeta”, „Vremea”, „Acțiunea” (1905, 1908, 1916), la care a fost redactor, „Îndrumarea”, „Revista ilustrată”, „Țara nouă”, „Rampa”, „Opinia publică” (1913- 1914), la care a lucrat de asemenea ca redactor, „Adevărul”, „Biruința”, „Românul” (Arad), „Universul”, „L’Indépendance roumaine”, „Acțiunea română”, „Mișcarea
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
proză, fragmente dramatice, suveniruri din teatru, interviuri la „Evenimentul” (Iași), „Națiunea”, „Adevărul literar”, „Epoca”, „Floare-albastră”, „Pagini literare”, „Orientul” (Galați, 1900), unde a fost redactor politic, „România ilustrată”, „Gazeta”, „Vremea”, „Acțiunea” (1905, 1908, 1916), la care a fost redactor, „Îndrumarea”, „Revista ilustrată”, „Țara nouă”, „Rampa”, „Opinia publică” (1913- 1914), la care a lucrat de asemenea ca redactor, „Adevărul”, „Biruința”, „Românul” (Arad), „Universul”, „L’Indépendance roumaine”, „Acțiunea română”, „Mișcarea” (Iași) ș.a. Purtat de evenimente, în timpul primului război mondial editează împreună cu S. Pauker, la
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
NOUTATEA ILUSTRATĂ, periodic apărut la Iași, bilunar, apoi lunar, de la 1 noiembrie 1927 la 15 ianuarie 1928. Secretar de redacție: L. Paul. Într-un Cuvânt către cititori publicația își anunță intenția „de a contribui la luminarea maselor” și nu oricum, ci folosind
NOUTATEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288487_a_289816]
-
ianuarie 1928. Secretar de redacție: L. Paul. Într-un Cuvânt către cititori publicația își anunță intenția „de a contribui la luminarea maselor” și nu oricum, ci folosind ca principal mijloc de informare imaginea. Despre ideea de a scoate un magazin ilustrat, nu tocmai nouă în epocă, li se cere părerea, tot într-un articol inaugural, și câtorva scriitori, între care Demostene Botez și Ionel Teodoreanu („O revistă ilustrată se adresează ochiului ; n-ar fi rău să se adreseze și creierului”). Deși
NOUTATEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288487_a_289816]
-
ca principal mijloc de informare imaginea. Despre ideea de a scoate un magazin ilustrat, nu tocmai nouă în epocă, li se cere părerea, tot într-un articol inaugural, și câtorva scriitori, între care Demostene Botez și Ionel Teodoreanu („O revistă ilustrată se adresează ochiului ; n-ar fi rău să se adreseze și creierului”). Deși nu publică aproape deloc literatură, reproducerea poeziei Colindătorii de George Coșbuc și traducerea unui fragment dintr-un roman de senzație al lui Gaston Leroux reprezentând excepții, N.
NOUTATEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288487_a_289816]
-
de „Gazeta poporului”). Ca redactor-șef al „Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este directorul „Telegrafului român”, iar din 1919 scoate „Gazeta oficială” a Transilvaniei. A mai colaborat la „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Gazeta ilustrată”, „Tribuna” (Cluj) ș.a. A editat o culegere de documente parlamentare ale românilor ardeleni - Cartea de aur sau Luptele politice naționale ale românilor de sub Coroana ungară (I-VIII, 1903-1915), apreciată și premiată, și a întocmit un studiu, Jertfele românilor (1923), cu privire la
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
lirism retoric. Până și un roman, Interogatoriu la iubire (1972), va avea aceleași caracteristici ținând de tenta lirică, la care se adaugă înscrierea într-o tematică agreată în epocă: lupta comuniștilor împotriva legionarismului. Antiteza bine-rău e fără nuanțe, fie ea ilustrată prin intermediul unor personaje simbolice (Oamenii și Umbrele Verzi). Poveste a prizonierului „nr. 113”, profesor-doctor și imagine a Vindecătorului, capturat de Umbra-Uliu, acțiunea, extrem de schematică și tendențioasă, se va desfășura între capturarea profesorului, urmată de torturile la care este supus de către
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
, Antoniu (1868-1917), culegător de folclor. A colaborat între 1889 și 1892 la publicațiile transilvănene „Familia”, „Gutinul”, „Gazeta de Transilvania”, „Foaia ilustrată”, „Gazeta poporului”, „Luminătoriul” cu materiale de literatură populară culese din Bihor și Crișana. Textele - doine, cântece, strigături, balade, povești -, multe de o valoare artistică deosebită, sunt reprezentative pentru zonele de unde au fost adunate. Culegătorul notează numai localitățile, fără nici o indicație
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
de istorie și teorie literară”, „Balkan Studies”, „Eranistis” (Atena), „Neohellenica”, „Austin Texas”, „Revue roumaine d’histoire”. Este distinsă, în două rânduri, cu premii ale Academiei Române: „Timotei Cipariu” (1979) și „N. Iorga” (1985). Direcția principală a cercetărilor întreprinse de P.-D., ilustrate de lucrările Intelectualii români din Principate și cultura greacă (1821-1859) (1979), Literatura în limba greacă din Principatele Române (1774-1830) (1982) ș.a., este comparatismul: cultura română și iluminismul grec, laicizarea literaturii române și textele grecești, istoria relațiilor culturale româno-grecești, relațiile între
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288665_a_289994]
-
telegrafist în București. De aici e mutat la Brăila și, după un timp, în comuna Piua Petrii, județul Ialomița. Intrat în conflict cu mai marii lui, își va da demisia, dedicându-se ziaristicii. Acum colaborează mai regulat la „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Arhiva”, „Evenimentul literar”, „Literatură și știință”, „Munca”, „Munca științifică și literară”, la publicațiile muncitorești îndeosebi, P.-P. fiind atras în această vreme către mișcarea socialistă. Dar tribulațiile vieții de slujbaș îi zdruncinaseră sănătatea. Nu rezistă decât câteva săptămâni în postul
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
Din grădina Evei”, „Pentru d-ta scriu, doamnă!”, „Allo, aici femeia!...” și altele). Cărțulia Sfaturile Calinei (1921) exprimă, tocmai, această vocație de confidentă și de povățuitoare. Semnătura îi poate fi întâlnită în „Seara”, „Rampa”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Săptămâna ilustrată”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Cuvântul liber”, „Viitorul”, „Dimineața” (1922-1929, 1934-1936), unde a îndeplinit și funcția de redactor, „Adevărul literar și artistic”, „Adevărul” (1924-1925, 1928-1929, 1935-1936), unde a lucrat de asemenea ca redactor, „Cinema”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Ilustrațiunea
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]