2,423 matches
-
a Curții Europene a Drepturilor Omului. Mai mult, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că scopul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este să apere drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice sau iluzorii, în acest sens fiind Hotărârea din 13 mai 1980, pronunțată în Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunțată în Cauza Prințul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, sau Hotărârea din 2 septembrie 2010, pronunțată în Cauza Mincheva
DECIZIA nr. 563 din 31 octombrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/294964]
-
asigura un conținut mai profund dreptului la apărare și pentru buna înfăptuire a actului de justiție: – Cauza Daud contra Portugaliei - CtEDO a reiterat că drepturile omului și libertățile fundamentale trebuie să fie concrete și efective, iar nu drepturi teoretice și iluzorii, astfel că, în situația în care apărătorul nu sesizează cu privire la lipsa condițiilor pentru a studia suficient de bine dosarul și pentru a pregăti apărarea, instanța trebuie să manifeste inițiativă și să amâne dezbaterile, preocuparea instanței pentru realizarea unei
DECIZIA nr. 3 din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295667]
-
art. 20 din Legea fundamentală raportat la dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât drepturile garantate de Convenție trebuie să fie concrete și efective, iar nu drepturi teoretice și iluzorii. A fost evocată jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului ce conturează extrem de elocvent dimensiunile reale ale dreptului la apărare și obligațiile organelor judiciare în asigurarea unei efective realizări a acestui drept, condiții în care instanța de judecată
DECIZIA nr. 3 din 17 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295667]
-
lui însuși pentru a-și deveni propriul referent; ironia, trecutul, spunea U. Eco, poate fi recuperat doar la modul ironic, parodic; hibridizarea, dispariția granițelor dintre genuri și specii; carnavalizarea, apetență pentru burlesc, alegorii complicate ori absurde; construcționism, conceperea unor lumi iluzorii, paralele etc. Între postmoderniștii români pot fi menționați Gh. Crăciun (Pupa russa, Femei albastre), M. Cărtărescu (Orbitor), I. Groșan (O sută de ani de zile la Porție Orientului), P.Cimpoeșu (Christina Domestica) ș.a. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Despre modernitate și
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
plouă după o misterioasă măsură. Ș i: Lumina, ca o maree, inundă casa, răvășește grădina, urcă, î mpreună cu soarele, pe rîu, pî nă-n munte... Pentru că: Peste suflet se lasă, ușor, vulturul nopții, cu sufocantul său zbor. Dar: Toate aceste-ntrupări iluzorii îi dau primăverii un aer dement și-un zadarnic avînt. Însă poetul rămîne în sfera poeziei absolute, nu se simte decît atins vag de aripa melancoliei iluzorii : În lumea iluzorie, și eu Am rătăcit. Asemeni lui Orfeu... Ș i iată
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
suflet se lasă, ușor, vulturul nopții, cu sufocantul său zbor. Dar: Toate aceste-ntrupări iluzorii îi dau primăverii un aer dement și-un zadarnic avînt. Însă poetul rămîne în sfera poeziei absolute, nu se simte decît atins vag de aripa melancoliei iluzorii : În lumea iluzorie, și eu Am rătăcit. Asemeni lui Orfeu... Ș i iată cîntecul de lebădă al delicatului poet Eugen DORCESCU: Și te-am zărit. Departe, î n amurg, Fixai curbura unui spațiu care Înainta treptat în î nserare Cu
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
ușor, vulturul nopții, cu sufocantul său zbor. Dar: Toate aceste-ntrupări iluzorii îi dau primăverii un aer dement și-un zadarnic avînt. Însă poetul rămîne în sfera poeziei absolute, nu se simte decît atins vag de aripa melancoliei iluzorii : În lumea iluzorie, și eu Am rătăcit. Asemeni lui Orfeu... Ș i iată cîntecul de lebădă al delicatului poet Eugen DORCESCU: Și te-am zărit. Departe, î n amurg, Fixai curbura unui spațiu care Înainta treptat în î nserare Cu soarele și neclintitul
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
un om normal. Sau, mă rog, ceea ce definește majoritatea ca fiind normal. Am manii, depresii, fixisme și aceeași minte care creează speranțe și lumi mai bune sau cârje pentru o realitate șchiopătândă, naște cu aceeași generozitate frici, monștri și persecuții iluzorii. Da. Am o problemă cu mâncarea. Să ne înțelegem, nu sunt scârbos, dau la o parte lucruri care n-ar trebui să fie în farfurie și continui să mănânc, dacă acestea nu sunt ace, cuie, bucăți de lemn sau otravă
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
ies atunci noaptea în stradă. Mi se părea ireal cum oamenii ăștia au senzația că pot face ce vor dacă sunt la putere. Am mers pentru că am simțit că mă sufoc. Am simțit că libertatea pe care o avem e iluzorie. Am ieșit în stradă pentru că eram disperată că iar o să fim călcați în picioare, că iar am fost mințiți și batjocoriți. Pentru că iar am reușit, cumva, să ne vindem. Mereu oamenii se plâng, dar în același timp parcă refuză să
Artiștii sunt în stradă. „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică”. #Rezist () [Corola-blog/BlogPost/338259_a_339588]
-
fi respectat trebuie să fii oficialmente târât prin locuri indezirabile și să reziști, că doar purgatoriul lumii acesteia te face vrednic de omagiul, peste mode și timp, al semenilor. Neajunsul acestei judecăți nu constă în caducitatea ei istorică (ar fi iluzoriu să mai vorbim azi de asemenea calități, de vreme ce vremea persecuțiilor directe a trecut), ci în insuficiența ei de natură morală. Demnitatea este o categorie care nu ține de vremuri, ci de modul de a fi al individului. Ea este meritul
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
bun prieten”. Mă gândesc la ce-o fi în mintea acestui individ în aceste ultime ore de libertate. Judecătoarea care l-a condamnat inițial, pe fond, constata că executarea efectivă a unei pedepse atât de severe, la vârsta sa, este iluzorie. Și atunci, care este scopul acestei pedepse? După șapte ani de izolare desăvârșită în care nu a văzut niciun chip de deținut, Mihai Godó, preotul iezuit care a stat la Rm. Sărat tot mandatul lui Vișinescu, și numai singur în
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
penitenciar condamnat. Mă gândesc la ce-o fi în mintea acestui individ în aceste ultime ore de libertate. Judecătoarea care l-a condamnat inițial, pe fond, constata că executarea efectivă a unei pedepse atât de severe, la vârsta sa, este iluzorie. Și atunci, care este scopul acestei pedepse? Simplu spus, în limbajul de lemn al justiției penale: funcția pedagogică a pedepsei în societate, pentru a demonstra că statul protejează valorile umane și mai ales pentru a dovedi tuturor că nimeni nu
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
brațul. Îmi amintesc cu mare gratitudine de singurul profesor de lb. română, să-l odihnească Dzeu în raiul cuvintelor, la sfârșitul orelor căruia tresăream că treziți din somn de sunetul clopoțelului. Iubeam acel sunet ce vestea o temporară și dealtfel iluzorie libertate. Cu o excepție. Oră de română. Nu am făcut nici o brânză la olimpiadele școlare însă am păstrat nealterata prin ani dorința de a citi. Până astăzi intrăm în librarii eu și foștii mei colegi de liceu, fapt confirmat de
Comunitatea Republica și-a votat comentatorii: top 5 comentarii venite de la dumneavoastră () [Corola-blog/BlogPost/338546_a_339875]
-
care chiar fac diferența: mai precis, numai o persoană educată spiritual poate discerne diferența dintre o stare de extaz sau beatitudine care ține de sfințenie, de adevăr, de Realitatea ultimă, și o stare care doar seamănă cu ea, dar este iluzorie, rătăcitoare, entropică, demonică adică. Dar să revin la acei primi ani. Raportam rockul, metalul, bluesul, jazzul, și orice tip de muzică clasică (toată muzica clasică provine din muzica bisericească; amintesc aceasta pentru că văd că s-a cam uitat de unde vine
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
o clipă, precum frunzele uscate împrăștiate de un vânt răzleț. Iată deci ilustrat, într-un roman de un realism dramatic, visul american - luminos și radios, ca o dimineață de primăvară, și, după cum se poate anticipa, la fel de lipsit de consistență și iluzoriu. Evident că romanul aruncă o umbră de îndoială de-a dreptul prometeică asupra a ceea ce reprezenta în perioada respectivă visul american pentru majoritatea acestei nații, devoalându-l ca fiind ceea ce este de fapt orice vis - o himeră. Iar problema cea mai
John Steinbeck: Şoareci şi oameni. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339351_a_340680]
-
de energie. Oamenii sunt creați și ținuți în fabrici, iar corpurile lor sunt folosite pentru recoltarea energiei bioelectrice și a căldurii pe care acestea le produc. Lumea în care Neo trăia de când s-a născut este Matricea, o realitate simulată iluzoriu, construită după modelul lumii din 1999 și dezvoltată de mașini pentru a ține populația umană docilă, sub control. Morpheus și echipajul lui sunt un grup de oameni liberi, care îi deconectează pe ceilalți de la Matrice și îi recrutează pentru a
Cronică de film: Matrix – între lumea reală şi lumea virtuală, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339541_a_340870]
-
firești deveniri, rămân încremenite într-un veritabil imobilism eleat. Avem aici pe Heraclit și Parmenide, angajați în cea mai stranie și insolită conjuncție.Arestarea procuristului Josef K. aduce după sine pierderea libertății elective. El se mișcă în cadrele unei libertăți iluzorii (este liber să meargă la serviciu, se întâlnește cu femei, caută avocați ) însă evoluția procesului, cu toate că îl obsedează pretutindeni, nu depinde de el. Omul devine o cifră neglijabilă, un dosar purtat prin labirintul birocratic în care deciziile instanțelor invizibile întârzie
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
de găsirea lui. Logica procesuală implică o mărturisire generală, o recunoaștere in corpore a momentelor traseului delictual personal. Lucru pe care, din cauza egolatriei intelectuale, inculpatul nostru nu-l va face niciodată, preferând să-și camufleze conflictul metafizic după cortina unei iluzorii hiperactivității cotidiene. Culpa, transcendentală, desigur, se cere mărturisită, confesată, asumată prin intermediul afectivității, nu a intelectului: Mărturisește deci la prima ocazie. Abia după aceea ai să poți să încerci să găsești vreo posibilitate de scăpare. Abia după aceea, și nici atunci
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
conștientiza că trecutul aparține pe de-a-ntregul lumii prezentului pot duce la pieire. Ajunsă în altă țară, Ana își creează un eu provizoriu pe care îl vede ca fundament al apartenenței al noii sale lumi. În fapt, acest eu este iluzoriu și nu aparține lumii acestui exil, ci lumii unui prizonierat. În pofida a ceea ce susține Nicolae Manolescu (că romanul n-ar avea o „idee limpede”), reținem ca probată ideea limpede a ratării pe care o aduce greșeala de a emigra și
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
iluzii ocrotitoare”. Pe de altă parte, „orice schimbare este producătoare de iluzii”: schimbările rodesc irepresibil iluzii. În al treilea rând, pe componenta sa mai rațională, prin conștiința sa critică, literatura însăși își produce iluzii, tehnici de iluzionare și seducție, concepte iluzorii. Anormalitatea literaturii române se sprijină esențialmente pe un spirit critic deficitar, parcă mai retardat decât însăși literatura. Ea se lasă manipulată de propria conștiință, alterată și șovăitoare. Literatura română (întârziată, desincronizată și defazată) este, în parte, creația unui spirit critic
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
conștientiza că trecutul aparține pe de-a-ntregul lumii prezentului pot duce la pieire. Ajunsă în altă țară, Ana își creează un eu provizoriu pe care îl vede ca fundament al apartenenței al noii sale lumi. În fapt, acest eu este iluzoriu și nu aparține lumii acestui exil, ci lumii unui prizonierat. În pofida a ceea ce susține Nicolae Manolescu (că romanul n-ar avea o „idee limpede”), reținem ca probată ideea limpede a ratării pe care o aduce greșeala de a emigra și
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
perioada comunistă, omorând cu bestialitate pe cei care se opuneau sistemului? Ei mai susțin că ateismul nu este comunism, dar comunismul nu a avut la bază ateismul? Nu Karl Marx spunea că Religia este opiul poporului? „Eliminarea religiei ca fericire iluzorie a poporului este necesară pentru fericirea lor reală ... ” Nu Vladimir Lenin a fost cel care a spus că „Ateismul este o parte naturală și inseparabilă de marxism ... Nu Iosif Stalin a spus că „ ... acest cuvânt al lui Marx este piatra
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
privim cumva anume, Zâmbete-i sacrificăm, Îi uităm chiar propriul nume, Cântece îi dedicăm. Este-o pură zămislire După'negurații nori, Și rămâne-o amăgire Acest cearcăn de culori. Omenească-i rătăcirea Împlinirii'ntr-o scânteie. Și s-ascunzi nefericirea'n Iluzorii curcubee. Volumul "100 de gânduri" Referință Bibliografică: Cearcăn de culori / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1545, Anul V, 25 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CEARCĂN DE CULORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341015_a_342344]
-
câțiva pași în spațiul oferit de „Regatul Cuvântului” pentru a intra Dincolo de negura prezentului! Nu vă temeți! Veți beneficia de tovărășia autorului: Octavian Lupu, prietenul tuturor cititorilor din „Confluențe Literare”. Domnia sa va avea timp și bunăvoință să vă convingă cu privire la Iluzoriul Control asupra Prezentului, dar și să vă impresioneze cu „Triada” împotriva „Exploziei”. Veți înțelege totul în timp relativ scurt, sunt convins, ținând seamă că v-ați acomodat deja cu noțiunile de ordine și haos... Oricum, presupun că tensiunea dumneavoastră a
DESPRE TIMP ŞI SPAŢIU... ÎN REGAT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341339_a_342668]
-
Chiar dacă luntrea trage-ncet la mal Deasupra țărmului se zbate-un val Și pescărușii au zburătăcit. Deasupra, în azurul nesfârșit O pasare măiastra s-a oprit... LUMINI CRUCIFICATE Mă sprijin de un sunet blând de flaut Feudele de clipe-s iluzorii Beau apă din zenit precum prigorii Prin riduri amintirile îmi caut. Și nici nu știu, acelasi palimpsest Ce s-a iscat așa cum iscă zorii A deviat o clipă meteorii Și din întoarcere mai e un lest. Am respirat la schitul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]