7,197 matches
-
sale textuale ori pur și simplu ale existenței. Avem a face, s-ar zice, cu semnele unei sfieli, ale unei rețineri, de factură mai curînd subliminală, a marelui expert întru verb, care nu se îndură a se abandona cu ușurință imaginarului propriu, atît de elaborat, de stufos, de nu de-a dreptul inextricabil. Insolitările, combinatoriile, anamorfozele ce ni le oferă, ca și nesecate, au nevoia unei raportări la simplitatea ce constituie startul mișcării cu performantă miză. Scrisul e readus la nivelul
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre...ponge). Astfel imaginarul ce pare des-frînat e constrîns de-o frînă moral-prozodică a face cu modestie cîțiva pași înapoi. Temerar prin ingeniozitatea spectacolului d-sale de funambul, Șerban Foarță se arată surprinzător timid în fața abordării realului pe care-l restricționează prin unghiurile contemplative
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
o lume sub semnul semnificantului: o lume care are sens. De aici și diferența (mai mult decât operatorie) dintre poezie și poem; de aici și necesitatea experienței propriu-zise a locuirii poetice în lume. La Michel Deguy, relația dintre literatură și imaginarul simbolic al modernității nu este circumstanțială ori accidentală; ea explicitează faptul că literatura constituie, de fapt, obiectul privilegiat al analizei antropologice. Toate studiile reunite în volumul La raison poétique (Paris, Galilée, 2000, tr. rom. în pregătire) sau în volumul mai
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
nutritive, ideile unui om se vor păstra în viață, prin circulația lor de la o minte la alta. Un asemenea conclav menit excelenței culturale s-a înființat la Cluj în toamna anului 2002. Numele lui este "Phantasma - Centrul de Cercetare a Imaginarului". Directorul lui este profesorul Corin Braga, iar lista membrilor, în ordine alfabetică este: Diana Adamek, Ștefan Borbély, Carmen Bujdei, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordoș, Anca Hațiegan, Marius Jucan, Marius Lazăr, Ovidiu Mircean, Mircea Muthu, Ovidiu Pecican, Horea Poenar, Doru Pop, Mihaela
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
să aibă posibilitatea să-l citească de dinainte, formulîndu-și observațiile de acasă. Apoi, în cadrul dezbaterii propriu-zise, obiecțiile, confruntările și polemicile au ca rezultat îmbogățirea, corectarea și amplificarea textului inițial. Cartea apărută anul acesta la Polirom (Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma) surprinde prima serie de întruniri ale cercului Phantasma. Cum temele atinse în cadrul întrunirilor sunt de o varietate cu neputință de cuprins într-o recenzie de carte, m-am oprit asupra unui singur text: eseul lui Cornel Vâlcu, intitulat
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
la presiunea osificantă a regimului comunist (dincolo de tragica, forțata sa colaborare) echivalează cu expansiunea și multiplicarea propriei personalități. "La rândul lor, aceste înmulțiri și extinderi au dus, aproape fără voia autorului, dar inexorabil totuși, spre coincidența cu psihologia și cu imaginarul estetic și moral ale societății și ale poporului din care pornea și în care trăia." (p. 330). Această regăsire a individualului artistic în harta spirituală a nației, ba chiar în matricea ei indestructibilă, cu toate ravagiile războiului mondial și ale
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
alimentarea înseamnă "a rămîne descumpănit": "Ce-i, băieți, v-a căzut alimentarea? Haideți înăuntru, că noaptea e lungă și proști sînt mulți" (Cușnarencu, 1983). De la mașinărie ajungem ușor la mașină. Dintre mijloacele de transport moderne, cel mai mult au alimentat imaginarul popular trenul, tramvaiul și automobilul, de la care provin mai multe metafore familiar-argotice ale corpului și ale acțiunilor umane. Despre unele am mai vorbit și altădată, dar lista e deschisă și în curs de îmbogățire: cuprinde imagini ale devierii de la normalitate
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
prin raportare la întregul inventar existent. Un tipar figurativ destul de bine reprezentat în româna populară este cel al comparației complexe (cu agent și plasare spațială), caricaturizînd starea de perplexitate sau rîsul necontrolat. Ambele atitudini - considerate manifestări ale prostiei - beneficiază în imaginarul popular de scenarii comice, preponderent animaliere. Cea mai veche și mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca vițelul la poarta nouă, în care privirea descumpănită devine indiciu al ignoranței, al nepriceperii. Expresia, suficient de transparentă, e legată de
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
preferată de G. Volceanov, în Dicționar de argou al limbii române, 2006: "a se uita ca curca la crăci"); e vorba, mai curînd, de curca prinsă între lemne sau crăci, al cărei aer pierdut accentuează impresia de prostie atribuită în imaginarul popular păsării (mai ales în ipostazele curcă beată, curcă plouată). E probabil ca expresia să fi rezultat din contaminare cu altele mai logice, în care curca intră, se repede în lemne ("te băgași ca curca-n lemne", fanclub.ro; "ginește
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
politică, economie, drept constituțional, drept internațional, istorie, antropologie, educație). Statul moldovenesc este disecat cu minuțiozitate, elementele care îi conferă specificitatea la scară europeană sunt analizate și puse în evidență în cele patru capitole ale cărții: Slăbiciunile statului moldovenesc, Memoria și imaginarul regimurilor trecute, Lupta pentru istorie în Moldova după 1989 și Viitorul nesigur al statului moldovenesc. În urma analizelor efectuate de echipa sa de cercetători, coordonatoarea volumului identifică trei surse de instabilitate care amenință astăzi Republica Moldova: instabilitatea de la frontieră, declanșată imediat după
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
la litere din Cluj, aflată în permanentă concurență cu surata ei din Iași, "Dialog") și avea reputația specialistului numărul 1 în problemele avangardei literare românești, ceea ce, la vremea respectivă, putea fi perceput ca o jumătate de disidență. Chipul său în imaginar era completat de șansa incredibilă pe care a avut-o de a fi stat de vorbă cu toate numele de neocolit ale criticii franceze, gânditorii de numele cărora sunt legate direcțiile fundamentale ale spiritului european în a doua jumătate a
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
mare notorietate - G. Călinescu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius), textele programatice scrise sau asumate de autor, viziunea acestuia asupra poeziei, analiza fiecărui volum al poetului pentru a se vedea evoluția liricii sale în timp, comentarii analitice proprii asupra imaginarului, imagisticii și tehnicii poetice. În final literatura (poezia, dar și proza) lui Ilarie Voronca sunt puse în corelație cu modernitatea momentului. Firește, privită de la înălțimea secolului XXI, beneficiind din plin de perfecționarea instrumentelor criticii, poezia lui Ilarie Voronca se vede
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
eu, această copilărie este o copilărie și a spațiilor exterioare, și a celor interioare. Fiindcă foarte multe lucruri se desfășoară înăuntru. Pe temeiul celor din afară. Și e vorba și de afectivitate, și de tot ceea ce este senzorial, de obiecte. Imaginarul lucrează tot pe temeiul senzorialului și al amestecului între afectivitate, religiozitate și senzorialitate. T. S. - De fapt, spațiul exterior pătrunde în cel in-terior inconștient, se păstrează acolo și apoi marchează ființa. Z.D.-B. - Da, e adevărat. Iar la amestecul
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
tot pe temeiul senzorialului și al amestecului între afectivitate, religiozitate și senzorialitate. T. S. - De fapt, spațiul exterior pătrunde în cel in-terior inconștient, se păstrează acolo și apoi marchează ființa. Z.D.-B. - Da, e adevărat. Iar la amestecul de imaginar și sentiment religios am trăit o copilărie foarte tonică lăuntric.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
Borges poate fi, prin urmare, "inactual" și "deteriorat", dar nu și singur. Iar autorul care se proiectează și se recunoaște în el, într-o autoreferențialitate asumată, realizează un fel de prelungiri, extensii ale propriei existențe, pe muchea dintre real și imaginar, viața trăită și cea visată. Ironic, tragic, rareori stenic, Vasile Gârneț modulează un discurs liric elaborat la maximum, încărcat până la refuz de semnificație. Recunoaștem aici lecția postmodernismului poetic, semnificarea transparentă și practicarea aluziei culturale. Dar și o problematică specifică, dureroasă
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
Vlădăreanu, Zvera Ion și Adrian Urmanov, s-au născut - literar vorbind - cu o expresie poetică proaspătă (pe alocuri, revoluționară), dar cu riduri adânci pe figura spiritului creator, cu o suferință care-i macină pe dinăuntru, mergând până la fibra intimă a imaginarului. Și pe care ei o acoperă, într-o disimulare nu întotdeauna convingătoare, cu diverse poze și afișe ale dezabuzării, cinismului, ale provocării ostentative. Poeții generației '60, în frunte cu Nichita Stănescu, descopereau lumea cu un ochi solar, trăgând-o în
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
Nu un partener, nu un alt actor în tandem cu care să-și emită, incontinent, replicile, ci un auditoriu. Ea își joacă piesa amoroasă înaintea unui cuptor cu microunde, pe aceea demnă de Brodway în fața nimănui, pe aceea mută în imaginar, pentru a sfârși - poate - la capătul unei țevi de carabină. Protagonista sau spectatorul. Rămâne de urmărit. La urma urmelor, punerea efectivă în scenă va da verdictul asupra pieselor din America și acustica, iar nu eu. Tot ce pot face este
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
Femeile se împacă nu numai cu un trecut traumatic, ci și între ele, figura arhetipală a mamei, am putea spune a mumelor, patronează nu numai existența femeilor legate între ele prin destin sau rudenie, ci și întreaga comunitate. Ea aparține imaginarului colectiv și ajută comunitatea să supraviețuiască pierderilor, timpului, într-un continuum temporal la frontiera evanescentă dintre realitate și iluzie, dintre trecut și prezent, peste care plutesc fluid aripile tangoului altui timp, muzica trecutului și a Spaniei eterne.
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
capătă însușiri de spirit călăuzitor. Încet încet, ajungem să îi încredințăm totul, întreg bagajul de frustrări convertite în aspirații, în ambițiile care să ne împiedice prăbușirea. E mult mai puternic decât noi pentru că deja străin de noi, autonom într-un imaginar care confecționează, aici jos, realitatea. Pe cerul fiecăruia stă ca un zeu fără nuanțe, fără morală, locuit doar de fanatismul care l-a creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
acela al pornirii criminale. Dar nu vom înțelege lucrul acesta până când Binele cel mare și universal nu își va instaura cultura cadavrelor. * Să scriu un eseu despre nimic, îmi spuneam. Ce z ăcă mânt inestimabil, o „lume“ goală căreia în imaginar îi poți substitui lumi infinite. La ce bun? - m-am întrebat după câteva nopți de meditație... cu bucuria revela ției că și Divi nul a avut același răspuns, în doi peri, la problema asta. * Un gram de agonie face mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu adevărat de cele pe care nu le vei regreta niciodată. Acestea din urmă, ele te vor judeca mai aspru. Fiindcă vei fi făcut din ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de imaginarul divin, din mezozoic ori dintr-un viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din povești pentru a le cerși moartea de aur dintre sâni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
părăsit neantul a făcut-o cu scopul sinistru de a fi cineva. * Pergamentul pe care stă scrisă povestea homosexualului nu este himenul. Povestea însăși nu este o poveste, ci mai degrabă rictusul unei satire a fiziologiilor închipuite și căzute pradă imaginarului medieval. Visat frivol de către Dumnezeu, homosexualul își manipulează acest orgoliu până la maxima credulitate, până când ajunge să mistifice, să deturneze motivațiile păcatului (sexual) originar și posibilitatea ca martor la această gafă să fi fost femeia. Un astfel de homosexual trăiește în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel de surda îngăduință a decreației. Visează, în fapt, redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu o cunosc și care le-a îmbolnăvit zeul de o iubire fără speranță, batjocoritoare. * Pretutindeni vocea unui cler care îl ferește pe Dumnezeu de oameni, cerșind ocrotirea în fața iminenței. * Niciodată viața nu este mai îndreptățită decât atunci când cade pradă imaginarului dereglat de alcool. Înecul acesta, o moarte din asentiment (pentru această despărțire nașterea nu este de ajuns). În cârciumă am trăit măreția disconfortului existențial desăvârșit, paradoxul umilinței benigne, și am înțeles filozofia divină a cerșetoriei. Am cu prins metafizica necazului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sleită care vegetează cu privirea în gol; alături, bătăile pendulei o împiedică să mai iasă din casă, cuprinsă de lehamite. Înapoi, în trecut, o lume așteaptă să fie iarăși consumată: această furie care ți-a mai rămas. În tine, un imaginar mort, o substanță putredă, pentru care ființa nu se mai obosește. Imaginația, ea privește numai înainte, în acest cuvânt mai mare decât o lume. Nu are ce face cu amintirile, excrementul exemplar. Dacă mai poți filo zofa, o faci doar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]