824 matches
-
Rocco din câștigurile realizate de Vito în urmă taxelor de vizitare a colecției sale, contractul este încheiat și condițiile sale îndeplinite. Rocco este cu 5.000 de dolari mai bogat și cu un deget mai s]rac! Chiar dac] contractul imaginat s-a încheiat voluntar, în absența forței, a vicleniei sau a priv]rii de libertate, mulți ar considera c] un asemenea contract este imoral deoarece Vito a exploatat circumstanțele cumplite, vulnerabilitatea și disperarea crunt] care caracterizau situația lui Rocco. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Rădăcinile teoriilor sociale asupra identității / 77 3.3. Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3.4. Perspectiva constructivistă / 87 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată / 89 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs / 92 Capitolul 4. Perspective românești asupra identității / 95 4.1. Identitatea o constantă în lucrările de istorie și cultură ale românilor / 96 4.2. Sincronism și autohtonism sau despre
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
propune o sinteză neașteptată dintre esențialism și constructivism, ca în subcapitolul final din capitolul al IV-lea: "Noologie și sociologie" și, prin aprofundări, în capitolul V, subintitulat "Identitatea socioculturală" (unde subliniză "statutul ambivalent al identității: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată"). Critica pe care Horațiu o face esențialismului atestă o gândire de mare cuprindere și finețe. Autotrul caută dincolo de esențialism, însă nu fără de acesta, elementele definirii identitare. Le-ar fi putut găsi într-o sinteză a feluritelor concepții, prin
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
teoretice și empirice. Aici arătăm că dezbaterile din câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără întrebare la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Tot aici precizăm, că aceste diferențe, opoziții sau bipolarități sunt transpuse în prezent, la nivel paradigmatic, în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. -, în termenii de esențialism și constructivism. Excursul teoretic
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Indigenizarea înseamnă rezistență, ea presupune reorientarea către rădăcini (nu numai a elitelor), către cultura considerată autentică, de acasă, și totodată resemnificarea ei ca valoroasă, sau plasarea sa în centrul atenției. Ea înseamnă, in extremis, a trăi în spiritul maeștrilor miniaturiști imaginați de Pamuc. În sens pozitiv, indigenizarea înseamnă diversitate culturală, înseamnă păstrarea diferențelor care fac lumea deosebită și interesantă. Indigenizarea poate crește, și crește, pe foamea de turism exotic, de nou, de altfel sau diferit a globalilor. Dar indigenizarea poate crește
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
eleați" și "heracliteeni"12 e că dezbaterile în câmpul teoriilor identității sunt captive într-o încercare sisifică de a răspunde fără echivoc la problema: este identitatea moștenită, esențială și perenă sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Discuția teoretică ce urmează are ca prim pas o reconsiderare a concepțiilor asupra identității prinse în această dezbatere. Vom încerca să evidențiem principalele asumpții și criticile lor; vom căuta punctele lor comune și vom sublinia ideea existenței unei continuități teoretice
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
are caracter instrumental. c) Identitatea este o reprezentare contextuală, fără substanță, deci multiplă și fluidă. Vom exemplifica această poziție cu teorii ale identității denumite de alții contextualiste, situaționaliste, instrumentaliste, cognitiviste sau invenționiste. 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată În general, Barth este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și ritualizare caracterizat prin referire la trecut, prin impunerea repetiției" (Hobsbawm, 1983:4). Cu alte cuvinte, Hobsbawm atrage atenția asupra "irealului" perenității unor elemente centrale în identificările colective. Pe aceeași linie se înscrie și Anderson (1983) când vorbește de comunități imaginate, produs al manipulării elitelor politice, deci de identitate ca produs al imaginației. Hall (1990) vine în întâmpinarea acestei idei atunci când prezintă și recunoaște două feluri diferite de gândi identitatea culturală. Primul reflectă poziția conform căreia o comunitate își descoperă unicitatea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu numai de "a fi"; această conceptualizare nu neagă că identitatea are un trecut, ci ia în considerare faptul că este reconstruită în permanență în procesul de "repovestire" a trecutului, pentru că reprezentarea asupra trecutului e o reprezentare asupra unei "comunități imaginate". Mai recent, Hall (1998:22) accentuează mai mult ideea de procesualitate, reconstrucție și refinisare: În loc să ne gândim la identitate ca la un fapt deja împlinit, ar trebui să ne gândim la identitate ca la o producție care nu este niciodată
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este cel de-al treilea și cel mai vizibil factor care determină fenomenul stilului. Aceasta este "apetitul formei, nevoia invincibilă de a întipări tuturor lucrurilor [...] forme articulate în duhul unei stăruitoare consecvențe" (Blaga, 1965:87). "Lucrurile" pot fi închipuite sau imaginate, dar pot fi și materiale o statuie, o compoziție muzicală, o organizație socială. Fenomenul stil e determinat așadar de constelația tuturor acestor factori orizontul inconștient spațial și cel temporal, accentul axiologic, atitudinea anabasică / catabasică / neutră și năzuința formativă fundamentali, care
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Ce este identitatea? Despre logica socialului și Corabia lui Tezeu După ce am analizat perspectivele asupra identității, a venit momentul să oferim soluția la întrebarea: Este identitatea moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul se poate obține dacă lăsăm la o parte atât poziția extremă esențialistă (deterministă) ce îngrădește ideea liberului arbitru și transformă indivizii în marionete 2 -, cât și pe cea extremă constructivistă (postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este întâlnită și la Smith 6, care afirmă că, de fapt, "construcția socială" văzută ca și categorizare nu înseamnă în mod necesar o negare a realității identității, ci o subliniere a statutului ambivalent al acesteia: de produs real (esențial) și imaginat (construit) totodată 7. Am observat de altfel că majoritatea teoriilor identității conțin implicit această idee de ambivalență a sa: în același timp stare și proces. Altfel spus, identitățile "sunt construcții" (structuri sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
colective identitate de rasă, etnie, clasă, gen ș.a. și să identificăm astfel mai ușor axele paradigmatice. Am oferit apoi o soluție la chestiunea: Este identitatea colectivă moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul, pe cât de simplu pe atât de paradoxal, pleacă de la observația că majoritatea teoriilor identității colective se referă implicit sau explicit la ambivalența stare-proces: identitățile colective "sunt construcții" (structuri sau esențe) și "se construiesc" (procese sau categorizări) în același timp
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
hotar etc. − particularizează structurile "morfologice" ale sistemului general al imaginarului. Aceste formule, sau descrieri, sau sub-structuri narative se realizează așadar pe un traseu cumulativ, care străbate nivelele și dă naștere compozițiilor textuale sau reprezentărilor figurale ce corespund realului sau lumii imaginate. De aceea subliniam în mai multe rânduri că discursul public asupra istoriei trecute devine un model pentru înțelegere și memorare, implicit pentru procesul de imaginare, pentru constituirea "corpusurilor" aferente. Mecanismele narațiunii și mentalitățile comune (colective) se proiectează ordonat în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puterii: un autocrat, căruia i se subordonează în egală măsură și lumea laică, și cea clericală − o stratificare minimală a spațiilor de civilizație, cu o Curte constituită după un model medieval comun (foarte departe de Constantinopolul real, poate doar unul imaginat, mult simplificat) și o rețea de târguri și de sate, lăsate să fie o provincie destul de liberă, care să se organizeze în baza necesităților căilor de comerț, a traseelor schimburilor economice etc. În acest fel, aspectul civilizației românești apare fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
impregnată de mirabil creștin, mai aproape însă de mit și de fantastic, benefic imaginației și formării spiritului curios; un univers pe care întotdeauna eroul îl ia în stăpânire, fără a eșua în tentativele sale de civilizator. În definitiv, dacă bestiarul imaginat este o replică dată realului, fantezistă, amplificată retoric tocmai pentru a proiecta la un nivel suprauman calitățile personajului, atunci și această lume ireală, mereu cucerită, devine imaginea ludică a unei existențe percepute ca fiind insuficientă, limitată și, în final, incontrolabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
IX e XV secolo. Bari: Dedalo, 2009. [2007] Paul, Jacques. L'Église et la culture en Occident. Paris: PUF, 1994. 2 vol. Pecican, Ovidiu. Troia, Veneția, Roma. Studii de istoria civilizației europene. Cluj-Napoca: Ed. Fundației pentru studii europene, 1998. ---. Realități imaginate și ficțiuni adevărate în evul mediu românesc. Studii despre imaginarul medieval. Cluj-Napoca: Dacia, 2002. Pelikan, Jaroslav. The Christian Tradition: A History of the Development of Doctrine. Chicago: U of Chicago P, 1974. 3 vol. ---. Fecioara Maria de-a lungul secolelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
capacități șiaptitudini. În orice societate există două mari probleme în ceea ce privește organizarea. Prima se referă la eficacitate: colectivitatea trebuie să-și imagineze activități care să realizeze maximum posibil de performanțe funcționale. Cea de a doua problemă se referă la costuri: trebuie imaginate activitățile ce utilizează cât mai puține resurse, pentru a nu se afecta, printr-un consum excesiv, celelalte activități ce au și ele nevoie de resursele respective. Această din urmă problemă se referă deci la împărțirea resurselor disponibile între diferitele sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
propriu-zise. Ele pot fi găsite și sub denumirea de analiză cost-beneficiu sau analiză eficacitate-cost. Cele mai frecvente aplicații le putem găsi în analiza programelor militare, urbanistice, medicale, educaționale. Dificultățile și problemele ridicate de analizele de eficiență socială pot fi ușor imaginate pornind de la cumularea dificultăților amintite în legătură cu eficacitatea și costul. Nu voi mai intra în analiza acestora, cititorul interesat putându-le găsi în alte lucrări (Zamfir, 1977). Pentru ilustrare voi cita două exemple de analiză de eficiență care sugerează stadiul încă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Această din urmă trăsătură este cea capitală, fiindcă celelalte nu s-ar fi putut manifesta în absența ei. La rîndul ei, aceasta nu s-ar fi manifestat dacă limbajele tiparului n-ar fi făcut posibilă, în mod progresiv, apariția "comunităților imaginate" raportate la aceeași limbă de comunicare. Acest sentiment al comunității va lega în spirit milioane de persoane ce nu se vor întîlni niciodată; el urmează să se spijine pe prestigiul unei limbi preeminente ignorate totuși de marea majoritate. De ce? Pentru că
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu excepția Cehoslovaciei sau a Boemiei, deja moderne. În plus, în ciuda aparențelor contrarii, promovarea micro-naționalităților la începutul celeilalte perioade de după război nu ascultă nici atît de presiunea neașteptată a particularismelor etnoreligioase reprimate, și cu atît mai puțin de o viziune comunitară "imaginată", ca să folosim termenii lui Benedict Anderson. Aceasta nu este altceva decît un artificiu bazat pe mărirea prejudiciilor politice sau pe travestirea ne-mulțumirilor de natură administrativă și lingvistică. De fapt, imensa majoritate a membrilor minorităților slave ale Imperiului habsburgic profesa
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
formele agresivității domestice sunt multiple. Configurația factorilor se schimbă în funcție de forma de agresivitate domestică săvârșită, natura lor însă rămâne aceeași. O particularitate a agresivității domestice constă în faptul că ea se declanșează ca reacție la o provocare imediată, reală sau imaginată, denumită de către specialiști variabila proximității (Geen, 1998). Și alți factori individuali sau contextuali (personalitatea, socializarea, calitatea relației, drogurile, alcool) favorizează declanșarea scandalurilor cauzate de factorii proximali. Agresivitatea domestică într-un climat socio-cultural tradițional este caracteristica bărbatului care-și tratează soția
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
o lume meschină și închisă în proprile sale răutăți și acte impotente! Agresivitatea sexuală, sexul rece sunt echivalări ale impotenței contemporane! În felul acesta, pasiunea modernă de a mai vorbi despre sex și de a mai consuma sex la modul imaginat își află sfârșitul în manifestarea ei virtuală. Ceea ce moare nu este atât plăcerea de a consuma sex (virtual sau real), cât pasiunea modernă de a vorbi despre sex și de a fi în sex printr-un mod pasional de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
înlocuitorilor" în relație cu ceva firesc și autentic. A interpreta și a face o analiză (istorică) sunt două regimuri cognitive diferite. Pentru hermeneuți nu există decât interpretări. Pentru istorici interpretarea se situează la interferența dintre cunoaștere reală, cunoaștere gândită, cunoaștere imaginată. Distincția e pur didactică. Cunoașterea reală ține mai mult de ceea ce este în afara noastră, de ceea ce este acțiune și în acțiune. Cunoașterea gândită este o modalitate de a gândi subiectul. Cunoașterea imaginată este legată de "stilistica" autorului, de expresiile lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la interferența dintre cunoaștere reală, cunoaștere gândită, cunoaștere imaginată. Distincția e pur didactică. Cunoașterea reală ține mai mult de ceea ce este în afara noastră, de ceea ce este acțiune și în acțiune. Cunoașterea gândită este o modalitate de a gândi subiectul. Cunoașterea imaginată este legată de "stilistica" autorului, de expresiile lui originale, de modul cum își transpune în cuvânt subiectul cunoscut și gândit. În concepția lui Foucault, discursurile sunt însoțite de "trei mari sisteme de excludere"159. În opinia mea, ar mai fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]