113,729 matches
-
literaturii din regimul comunist. Între acestea, cenzura a atras îndeosebi atenția și avem acum cel puțin trei studii asupra ei. Dintre perioadele literare, a fost privilegiată aceea de imediat după 1948. Patru sau cinci cărți au încercat să ofere o imagine a realismului socialist (sau a proletcultismului) din anii '50. În ce privește studiile teoretice despre principalele fenomene ale culturii din timpul dictaturii (fie aceasta sovietică ori românească), ele sînt foarte rare. Am numărat doar trei (cele scrise de Lucian Boia, Sanda Cordoș
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
mele se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită de niște posibile memorii, iar portretul naratorului e destul de îndepărtat de un autoportret: sunt mai mult niște anamorfoze, acele imagini deformate ale vieții. - Ce loc ocupă Parisul în geneza acestui roman? - Cunoașteți faimoasele versuri ale lui Victor Hugo, din Tristesse d’Olympio: «Nature au front serein, comme vous oubliez / Et comme vous brisez dans vos métamorphoses / Les fils mystérieux où
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
perioadă de la sfârșitul anilor ’60 când imaginarul „Revoluției" a înflorit pentru ultima dată; or, după cum știți, Parisul a avut un loc important, un loc central, cel puțin pentru francezi - dar cred că și pentru străini - în imaginarul acesta. Una dintre imaginile majore ale Parisului era aceea de „oraș al revoluțiilor" - de la luarea Bastiliei până la Comună, trecând prin toate zilele revoluționare din secolul al XIX-lea. A se vedea Mizerabilii... Este ceea ce o carte recentă, de Eric Hazan - L’-invention de Paris
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
reversul ei. Cunoscutul actor nu se înșeală. Mai ales dacă ne gîndim cam în ce a constat în primul rînd libertatea de exprimare din arta de după 1989: pornografie. Nu vrem să insinuăm nimic. Dar puține alte "cuceriri" ale libertății cuvîntului, imaginii ori a sunetului din deceniul postcomunist sînt la fel de evidente ca trivialitățile de limbaj (artistic, în general). Păcat. Spre meritul lui Șt. Iordache el a reușit să fie un Humbert deloc trivial. Tot un interviu, și tot foarte interesant, acordă dl
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
variate și contradictorii, notele din jurnal uluiesc prin extraordinară lor concretețe, prin exactitatea cu care sunt fixate în insectar cele mai simple întâmplări, gesturi ori cuvinte, prin conștiința că, mai tarziu, toate aceste .nimicuri. vor fi de folos în reconstruirea imaginii unei vieți și a unei epoci. Un puternic sentiment al destinului le traversează că Gulfstreamul apele Atlanticului. Astfel de jurnale trebuie citite, dacă pot spune așa, de la coadă la cap: abia o dată încheiate, devine posibilă perspectiva corectă asupra conținutului lor
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
lui, de notorietate. Judecătorul, ales pe sprînceană de indignatul demisionat, îți dă dreptate în privința amenzii penale. Nu ți-o aplică, fiindcă știe și el cît poate întinde coarda. Dar te pedepsește punîndu-te să plătești sute de milioane pentru că ai șifonat imaginea distinsului tău acuzator. Asta e cauza pentru care ziaristul român nu se mai grăbește să facă publice declarații pe care le-a obținut pe cont propriu de la personaje cu trecut public încărcat. Ziarista care mi-a dat acest citat m-
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
lipseau puține persoane influente din Washington. Ce se întâmpla, în exact aceleași clipe, la ambasada României? Păi, ce să se întâmple?! Vechii securiști fuseseră - parțial - schimbați cu noi securiști, bișnițărimea cu grade se ocupa cu import-exportul de aparatură electronică, iar imaginea țării era în exterior aidoma celei din interior: a unui teritoriu dubios, devastat de lăcomia noilor stăpâni, de incompetența paranoică la nivel guvernamental și de totala neputință de a proiecta o lumină cât de cât pozitivă a nefericitei entități statale
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
funcție oficială - ca să nu zic diplomatică. Oriunde în lume, dar nu în România. Complicitățile inavuabile mascate în "sentimentalism prezidențial", clientelismul murdar și incompetența crasă își dau mâna la noi mai abitir decât în dansurile ritualice ale sălbaticilor din junglă. Treacă-meargă imaginea funestă proiectată de personalitatea lui Virgil Tănase asupra noastră, a tuturor celor pe care-i reprezintă. Într-o recentă scrisoare publicată de Marie-France Ionescu sunt repuse pe tapet "meritele" celui care se autodescrie în termeni de-un umor mortal, tocmai
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
i se detectează două repere: Hölderlin și Orfeu, ambele incluzînd necesitatea asumării căderii drept o condiție a elevației, a păcatului drept o premisă a absoluțiunii: "Coborîrea în tenebre a lui Orfeu, prefigurare a întenebrării lui Hölderlin, nu e doar o imagine patetică, ci o condiție preliminară a unei arte poetice. Căderea precede înălțarea, transfigurarea presupune desfigurarea". Se cuvine să ținem seama de ceea ce poetul însuși mărturisește cu privire la ascendența sa spirituală catară, adică la acea derivație occidentală a ereziei maniheiste din Evul
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
înălțarea, transfigurarea presupune desfigurarea". Se cuvine să ținem seama de ceea ce poetul însuși mărturisește cu privire la ascendența sa spirituală catară, adică la acea derivație occidentală a ereziei maniheiste din Evul Mediu, care, propagată de bogomili și în Cîmpia Dunării, cultiva o imagine duală a existenței, dominată concurențial de Bine ca și de Rău: Aventura în spirit pe care o preconizează Pierre Emmanuel e o dramă manihee a omului «entre l'élevation et la chute». Tras de puteri contrare, subjugat de un mister
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
o aură scripturară, să-și aibă sectarii săi": Într-un alt secol, n-ar fi fost rînd care să nu-și găsească exegeții în sensul unui simbolism cultic. Cît de perfect s-ar fi supus unei interpretări alegorice toate acele imagini animaliere care abundă în Cînturi!". André Gide aparține aceleiași spețe de profeți fără angajament, profeți șomeri: În versurile pe care - drept închinare - le așează la sfîrșitul «sotiei» sale, Paludes, Gide strecoară o mărturisire nu lipsită de o oarecare amărăciune: Și
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
din București sau din provincie, unde beam bere sau apă minerală - cel mai ades - dicutînd aprins sau cu măsură despre teatru. Nu întotdeauna am fost de acord, dar tonul dialogului sau chiar al polemicii a avut ținută și savoare. Atîtea imagini îmi defilează prin minte și prin suflet... cuvintele mi se leagă greu. DUMITRU SOLOMON a fost o persoană discretă, greu de descifrat pînă la capăt. Tolerant, a impus mereu o atmosferă civilizată, firească în toate întîlnirile la care a participat
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
decît alții. În ultimul timp avea un soi de detașare. Nu știu dacă față de fenomen sau față de viață. Tîrziu, în toamna anului trecut, am stat împreună zece zile la Brașov, fiind membri în juriul Festivalului de dramaturgie contemporană. Sînt ultimele imagini, ultimele amintiri. Și vesele, și triste. Cum e-n teatru, cum e-n viață. Pentru că avea ceva probleme cu un picior, i se punea la dispoziție o mașină. Într-o seară, după o zi lungă și plină de spectacole "grele
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
pe care Gide va construi, în 1936, reportajul din URSS. Între oameni și oameni se interpune, spune Gide, umbra atotputernică a statului. Statul "se ocupă" de tot. Își asumă tot ce înseamnă raport între indivizi, adică transformă normalitatea într-o imagine înțepenită, propagandistică, lipsită de viață. Dedesubtul acestei placide acceptări generale se află, desigur, teama. Simenon, din ce în ce mai cutremurat și din ce în ce mai tăcut (el, francezul volubil, spumos, boem) înregistrează imagini ale unei stări de teamă generală, interzicîndu-și orice comentariu. Nu poate fi oprit
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Își asumă tot ce înseamnă raport între indivizi, adică transformă normalitatea într-o imagine înțepenită, propagandistică, lipsită de viață. Dedesubtul acestei placide acceptări generale se află, desigur, teama. Simenon, din ce în ce mai cutremurat și din ce în ce mai tăcut (el, francezul volubil, spumos, boem) înregistrează imagini ale unei stări de teamă generală, interzicîndu-și orice comentariu. Nu poate fi oprit să meargă, însoțit, desigur, la magazin. La magazinul pentru turiști occidentali, imens, bogat și pustiu, aflat, fatalmente, în preajma magazinului pentru cetățenii sovietici. Sonia simte apropierea catastrofei, imploră
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
ruse, era mai mult decât o intuire a modului de funcționare a propagandei totalitare. A doua jumătate a periplului său sovietic nu mai e o căutare scandalizată (interior) a adevărurilor care compun viața sub Stalin, ci o traducere directă a imaginilor care spun totul pentru cel ce știe să vadă. Iar Simenon învățase să vadă la Odesa, așa cum Gide învățase să vada abia la Tilfis, iar Panait Istrati învățase să vadă din clipa în care rămăsese singur, fără ghidul atotcunoscator la
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
sârmă ghimpată ce sugerează lagărul, sau împușcarea unui necunoscut de către agenții de supraveghere (probabil KGB) chiar lângă barul în care se află scriitorul. Atmosfera nu constă nici în descrieri fastuoase, nici în comentarii subiective. E doar acea lentă acumulare de imagini, frânturi de frază, scăpări de gesturi, jumătăți de adevăr și - mai ales - multă tăcere. Aglomerare ce sfârșește, ca în romanele sale, prin a sugera lucrurile importante fără a face apel la comentariu. Dar asta nu e încă totul. Timpul călătoriei
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
-l găsește, dar se năpustește fără a putea fi oprit în biroul adjunctului și îi trântește în față actul de predare a mesajelor. Mâine - îi spune acestuia - presa franceză va publica mesajele. Veți decide singuri ce va însemna asta pentru imaginea URSS. Sau, mai aveți o soluție. Există în port un vapor care n-a ridicat încă ancora... Înnebuniți, ofițerii GPU telefonează la Moscova, se contrazic, își dau instrucțiuni unii altora. În cele din urmă, familia Simenon primește aprobarea de a
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
după întoarcere, redactarea amplului reportaj. Simenon nu se întreabă, neliniștit, ce va putea spune în Franța după ce ajunsese să înteleagă adevărul despre URSS, așa cum se framântă, luni întregi, Panait Istrati sau André Gide. Nici un "contract moral" nu se interpune între imaginea pe care o avea despre Uniunea Sovietică înainte de a ajunge acolo și cea dobândită la întoarcere. Nici un compromis nu-și are rostul. Peuples qui ont faim devine, deci, mărturia limpede a unui cetățean al lumii care nu știa, înainte, nimic
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
ai personalității lui Corneliu Baba, consultant de specialitate. I-am lăsat intenționat la urmă pe Mioara Maftei, cea care a făcut montajul și al cărei rol în construcția filmului este unul esențial, și pe Ion Cristodulo care semnează deopotrivă scenariul, imaginea și regia, ceea ce, într-o exprimare mai concisă, înseamnă un film de... Noutatea absolută a acestui film, atît în spațiul artelor noastre plastice, cît și, după știința mea, în acela al documentarului, stă, în primul rînd, în filosofia lui, în
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
prin care a trecut. Poate doar lui Eustațiu Stoenescu i s-ar mai putea face un asemenea portret, dar la un alt nivel al implicării și la o altă cotă a combustiei lăuntrice. Cum a străbătut Baba acest secol, iată imaginea pe care filmul o sugerează într-un mod exemplar și pe care secvențele narative o pot articula infinit mai precar. Secvența I Prin anii 1912-1913, pe cînd Corneliu Baba, în vîrstă de șase-șapte ani (se născuse în 1906, la Craiova
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
expresiv foarte larg: elementele simboliste conviețuiau cu diversele variante de art nouveau, remanențele impresioniste coexistau cu tot felul de academisme, iar expresionismul germano-vienez se învecina subtil cu imensa breșă pe care viziunea plastică a lui Cezanne o făcuse în convenția imaginii. Breșă prin care, într-o bună măsură, au țîșnit experiențele cubiste și marele avînt autoreflexiv al formei plastice. Și toate la un loc, pe lîngă faptul că exprimau o anumită stare de nesiguranță, o dorință imperativă de primenire a limbajului
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest portret narativ este însoțit însă și, evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. În loc de epilog "Vin de departe, spune Corneliu
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
acțiunea ei poate numai de Sorin Titel, în ciclul său de romane în care a înfățișat mediul bănățenesc de mici așezări urbane. Criticul remarca la Maya Belciu "exactitatea detaliului", "finețea observației", ascuțimea simțului auditiv, arătând totodată, pe bună dreptate, că imaginea acelei lumi descrise cu atâta minuție și har plastic nu ar fi fost completă dacă nu i se da și legendei locul cuvenit. Legenda era o componentă firească, naturală a acelei lumi și scriitoarea nu o putea ocoli. Legenda, la
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
din țară și din afara ei. Și nici minunatele mele amintiri cu domnia sa de aici sau de aiurea, de la Craiova, Veneția sau Praga. orim, domnule Rebengiuc, toți cei de la România literară, să vă asigurăm de toată prețuirea și respectul nostru față de imaginea pe care ați imprimat-o în chipul teatrului și culturii românești. LA MULȚI ANI! Doresc, de asemenea, să-i mulțumesc Mihaelei Mihailov, secretar literar al Teatrului Bulandra, pentru sprijinul real și devotat acordat realizării acestei pagini. Ea are în pregătire
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]