1,385 matches
-
în System der Ethik, Dilthey se exprimă cât se poate de tranșant: "Ori o idealitate imanentă a lumii și a științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă, ceea ce înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite aici acele presupoziții despre care am vorbit deja175), și ajunge
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a semnului. Depășirea teoriei reproducerii"). 7 Ibid. subcap. "Funcția generală a semnului. Problema semnificației". 8 Apud Peter Kampits, op. cit., p. 144. 9 M. Florian, Recesivitatea..., I, p. 123. De altfel, prin aceasta autorul își contrazice propria-i afirmație despre caracterul "imanent", "pozitivist" al metafizicii lui Dilthey (vezi I, 3D). 10 W. Dilthey, Construcția..., p. 75. Autorul constată că "aprehensiunea obiectuală se efectuează în timp" atât în privința propriei persoane, cât și în privința comprehensiunii celorlalte, iar "din generalizarea a ceea ce survine astfel într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ea rămâne "inaccesibilă" explicației în virtutea unui "insondabil" la care ne vom referi în capitolul următor -, iar elementele pe care le descoperă analiza, inclusiv prin intermediul raportului dintre parte și întreg, sunt "ale unei <<ordini>>, și-i sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" (vezi II, 2Bc). 164 T. Vianu, Opere, 10, București, 1982, p. 80. 165 V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 14. 166 Apud Al. Boboc, Adevăr și conștiință istorică. Confruntări contemporane între hermeneutică și dialectică în metodologia științelor umane, București, Editura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey relativizează categoriile, conferindu-le o dimensiune istorică. Ele sunt "produse ale spiritului care se dezvoltă în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în sensul unei comprehensiuni imanente, dezvoltate pe calea inducției (vezi III, 5). Pentru înțelegerea categoriilor trebuie să ținem seama de "istoricitatea" lor. Am arătat de altfel că Dilthey caută "esența filozofiei" în istoria filozofiei și fundamentul cunoașterii în istoria cunoașterii, pentru că, potrivit opiniei sale, există
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență psihanalitică în gândirea lui Foucault. Despre "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale Cărțile lui Foucault sunt asemenea pânzelor unui strălucit pictor baroc, adept al clar-obscurului. Sunt clare și imanente, atunci când au legături concrete cu o realitate trecută. Sunt obscure (de aici confuze și interpretabile!), atunci când Foucault a adoptat o manieră filosofică în prezentarea ideilor și a constatărilor sale desprinse din studiul arhivei și al cărților de istorie! La Michel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
destul de abstracte, subtile, înșelătoare, asupra cărora puțini gânditori moderni au reflectat. Scrierile profesorului-militant de la Collège de France sunt deopotrivă filosofice și istorice din simplul sau, poate, complicatul motiv că pentru Foucault filosofia (ca practică socială și instituțională) a devenit "politica imanentă istoriei" și "istoria indispensabilă politicii"8, o "politică a adevărului"9. În viziunea sa, filosofia contemporană ar fi o politică a scrierii sau a scrisului cu și despre istorie și, în același timp, un soi de istorie, din care Politica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
deloc mirabil, sau întâmplător, ca atunci când îl citim pe Freud să-l întâlnim pe Schleiermacher și tradiția creștină în miezul gândirii sale! În viziunea lui Foucault, Protestantismul și Contrareforma au reorientat discursul occidental despre sex de la istoria sa (desfășurarea sa imanentă) la metoda sa (mărturisirea, spunerea unor reprezentări sexuale situate în afara eticii, corectarea acestor "deviații", "tratarea" omului asaltat de... sexualități patologice). Din acest moment, nu mai este investigată "factualitatea" sexualității 72, ci efectele sexului asupra psihicului (dorințe, plăceri, dureri, șocuri, perversiuni
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și politic. Așa se face că argumentează Noica ființa colectivă românească, spre deosebire de intelighenția vestică, nihilistă și cinică, este izbăvită de cedări și compromisuri, condiția ei "tragică" căpătând cote sublime, "demne de un mare conducător". Însăși limba română are o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce făcea din Paul Anghel un prozator universal superior lui Tolstoi, a fost anestezicul performant al spiritului critic, pericolul numărul unu pentru totalitarism. În fruntea adversarilor sincronismului lovinescian, Dan
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
spațiu menit să expună, să reprezinte plastic în ordinea non-evenimentului, în ordinea statică a lumii (vizibilă, dar încremenită). Scena este, mai ales, un loc al protagonistului. Cînd deschide lumea romanului, joacă o dublă ipostază, pe care i-o conferă teatralitatea imanentă și spațiul romanesc. Nu este o simplă așezare a decorului, o butaforie de fundal. Rînd pe rînd, personajele ocupă această scenă, în înțeles teatral, devenind, sub lumina rampei, "vedetele" momentului. A pune în scenă, pentru discursul narativ, presupune și momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poeziei. Și nu este, oare, pe de altă parte, implicată ideea de receptare neînțelegere, în celebrul poem Dintre sute de catarge? ( "Nențeles rămîne gîndul / Ce-ți străbate cînturile, / Zboară vecinic, îngînîndu-l, / Valurile, vînturile.") Sortit să poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale rămîne o temă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care face parte; un imn închinat femeii, ființă fragilă, eterică: "Dintr-un bolovan coboară/ pasul tău de domnișoară./ Dintr-o frunză verde, pală/ pasul tău de domnișoară". Poetul însuflețește orfic pietrele, arborii, norii, bolovanii care exprimă ideea de durată, timpul imanent, din care coboară pasul (durata transformată în act uman). Femeia se poate naște din durată (bolovan), din trecător (frunză verde pală), în coordonate terestre sau cosmice, asigurând echilibrul necesar: "Dintr-o înserare-n seară/ pasul tău de domnișoară./ Dintr-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o portiță de salvare, o ieșire din viața mizerabilă în care trăiesc. În plus, ele se află în frunte și din cauza faptului că suferă mai mult decât un bărbat, iar statutul social care le este atribuit constituie una din condițiile imanente ale suferinței. Bineînțeles că femeia nu conștientizează acest statut în sens negativ, ea și-l asumă ca făcând parte din ordinea fireas că stabilită de Dumnezeu pe pământ. Asta n-o împiedică să se folosească, în sens pozitiv, de acest
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
interviu memorabil, strategia intransigenței trebuie să fie lucidă, rațională, suplă, dar să-ți facă sințită fără menajamente și fără abuz de prudență implacabilitatea". E un îndemn perfect actual, unul ce recomandă ca administratorii să fie "ținuți neîncetat sub amenințarea cenzurii imanente a inteligenței". El consună cu amintita replică a istoricului polon, susceptibilă să întrețină (dacă mai era nevoie) alarma noastră cu privire la funcția socială a criticii. Cronica, XXV, 30 (27 iulie 1990), p. 1 DIALOG SOCIAL Formula aceasta, legitimă în oricare societate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că s-a ajuns, în lumea contemporană, la un grad destul de înalt de generalizare a valorilor democrației pluraliste pentru a se putea vorbi de începutul unei ere noi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sens prin ea însăși, nu este decât o serie de "dezastre și de încercări eșuate", frustrări care nu fac decât să demonstreze că omul trebuie să caute sensul vieții nu în istorie, ci în afara ei, în eternitate, scopul istoriei nefiind imanent, ci transcendent. Astfel, pentru Berdiaev, dezastrele pe care le denunță Ivan Karamazov sunt, paradoxal, un motiv de optimism, pentru că sunt dovada imposibilității unei soluții terestre. E, astfel, ușor, continuă Sábato, să nu cazi în disperare dacă acestui existențialism îi anulam
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci imanenta ființei sale: reflectarea conștiinței"57. Singurul lucru de care nu se îndoiește Cioran este durerea, o invariabila într-o lume sortită din start eșecului. Lipsa de credință îl ispitește mai mult decat entuziasmarea în fața puținelor dovezi pe care le oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al dialogurilor dintre Sábato și Borges, lui Sábato îi este greu să meargă pe drumul acesta, să vorbească despre moarte, de care se confesează că îi este frică tocmai pentru că iubește mult viața. Că și Cioran, crede că moartea este imanenta vieții: Ce ciudat, spune Sábato, s-a scris atât de mult despre omul condamnat la moarte că ființă excepțională... Dar toți suntem deja condamnați și suntem deja viitoare cadavre... nu contează câți ani trăiești. Ce înseamnă asta pentru eternitate?"68
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
descoperă în subiectivitate o regiune unde viața se îmbină cu moartea, o regiune a transcendentului și iraționalității. Senzația de prezență a morții în structura vieții induce sentimentul de neant în ființare, lucru dovedit de frica de moarte; în timp ce pentru Cioran imanenta morții în viață este un semn al triumfului final al neantului asupra vieții, credința în eternitate dovedindu-se iluzorie, Sábato, chiar si in conștientizarea morții, are speranța că "dincolo mai e ceva", chiar dacă unele din personajele sale radiografiază viață prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
existenței sale, caută liniștea și conservarea a ceea ce este al ei, căminul ei, casa ei, "materializarea exterioară a matricei", în timp ce bărbatul se lansează spre aventură, spre cucerirea altor realități fizice sau spirituale. Bărbatul iese permanent, în timp ce femeia se închide în imanenta să. Cu alte cuvinte, explică Sábato, bărbatul reprezintă dimensiunea temporală, în timp ce femeia pe cea spațială. "Nu este uimitor că, în toate tradițiile și miturile de pe pământ, spațiul, prin antonomasie, să fie reprezentat de femeie?"24, explică Sábato. Pentru indieni, Pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se transformă într-o panda și o cursă întinsă tuturor, perfid și constant. De aici și senzația de a te simți privit din spate, de urmărire și conspirație universală pe care o încearcă și o proiectează asupra lumii transcendente și imanente protagonistul din Abaddon, Exterminatorul. Bănuiește sau, mai bine spus, este sigur că nocturnul se poate deghiza sub orice culoare, ființa sau act. "Poate chiar copiii doar se prefac că se joacă."82 Tunelul este însăși Argentina și argentinienii, cu problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și apariție / 198 3)Simbolul "sufletului nemuritor" și simbolul "morții sufletului" / 203 3.LIBERTATEA / 211 l )Libertate și determinare motivantă / 211 2)Deliberarea motivantă / 217 B)SIMBOLIZAREA ETICĂ / 223 l.SIMBOLUL "DUMNEZEULUI-JUDECĂTOR" / 224 1)Simbolul "Justiției transcendente" și realitatea justiției imanente / 224 2)Grație și merit / 230 3)Responsabilitatea esențială și responsabilitatea socială / 234 2.JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI INJUSTIȚIA IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea problemei esențiale / 271 5
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Libertate și determinare motivantă / 211 2)Deliberarea motivantă / 217 B)SIMBOLIZAREA ETICĂ / 223 l.SIMBOLUL "DUMNEZEULUI-JUDECĂTOR" / 224 1)Simbolul "Justiției transcendente" și realitatea justiției imanente / 224 2)Grație și merit / 230 3)Responsabilitatea esențială și responsabilitatea socială / 234 2.JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI INJUSTIȚIA IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea problemei esențiale / 271 5)Anticristul: "Satan" / 273 3.VALORI ȘI NON-VALORI / 280 1)Sfințenia și sănătatea psihică / 280 2)Scara
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivantă / 211 2)Deliberarea motivantă / 217 B)SIMBOLIZAREA ETICĂ / 223 l.SIMBOLUL "DUMNEZEULUI-JUDECĂTOR" / 224 1)Simbolul "Justiției transcendente" și realitatea justiției imanente / 224 2)Grație și merit / 230 3)Responsabilitatea esențială și responsabilitatea socială / 234 2.JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI INJUSTIȚIA IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea problemei esențiale / 271 5)Anticristul: "Satan" / 273 3.VALORI ȘI NON-VALORI / 280 1)Sfințenia și sănătatea psihică / 280 2)Scara valorilor și imanența
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motivantă / 217 B)SIMBOLIZAREA ETICĂ / 223 l.SIMBOLUL "DUMNEZEULUI-JUDECĂTOR" / 224 1)Simbolul "Justiției transcendente" și realitatea justiției imanente / 224 2)Grație și merit / 230 3)Responsabilitatea esențială și responsabilitatea socială / 234 2.JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI INJUSTIȚIA IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea problemei esențiale / 271 5)Anticristul: "Satan" / 273 3.VALORI ȘI NON-VALORI / 280 1)Sfințenia și sănătatea psihică / 280 2)Scara valorilor și imanența sa biogenetică / 284 PAUL
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu este o iluzie, Dumnezeu este un mit. Dar este oare mitul altceva decît o iluzie? Conține el într-adevăr un sens ascuns, reflectă el viața umană? Este el realmente o imagine supraconștientă în care s-a condensat biogenetic sensul imanent al vieții? Credința în divinități își are originea în mituri, în esență, ele prezintă actele divinităților, conferindu-le sentimente, o voință și intenții față de oameni. Faptul că divinitățile multiple sînt în cele din urmă înlocuite și concentrate în imaginea unui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]