6,265 matches
-
ca nu vor fi locuri de veci. Maica Domnului este singura persoana dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduiala liturgică a punerii in mormânt, asemănătoare cu cea a Mântuitorului. Credincioșii care participă la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului cântă imnuri precum Prohodul și Binecuvântările Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult, precum este purtat cel al Mântuitorului în Vinerea Mare. Această rânduială nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea
Zi liberă de Sfânta Maria by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/82128_a_83453]
-
anume blamarea condițiilor mizerabile în care ne-am aflat cu toții în epoca finală a regimului totalitar din România, zisă "de aur". Ca dovadă avem cîteva texte de rejecție a naționalismului festivist ajuns pe atunci la saturație și încă neistovit. Ecoul imnului național se pierde într-un peisaj crud al indolenței, somnolenței, incuriei, desfigurat pînă la grotesc: "deșteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai așteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
superb, cică. Eu nu îmi mai dau sea-ma. Vine un moment în via-ță, ex-pli-că el, pen-tru că pro-fe-so-rul din Bar-ba-dos să nu-l con-si-de-re tăios, cănd ve-de-te-le nu mai în-seam-nă mare lucru. Pro-fe-so-rul cu care a fă-cut pe-re-che la imnul de fi-nal este, abia acum ob-ser-vă, o femeie, dom-ni-șoa-ra Mac-ken-zie; pre-dă engleză la cla-sa a două-spre-ze-cea, nu-me-le ei mic e Ca-ro-li-ne. Sla-bă, ob-se-da-tă de fitness, cu ma-xi-la-re pă-tră-țoa-se și cu un păr că-runt tuns paj, de-mo-dat, cu bre-to-nul la ni-ve-lul
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
lecturi fa-cul-ta-ti-ve, ni-meni n-a fost obligat s-o ci-teas-că. - Da, dar ce-au în-țe-les din ea cei care au ci-tit-o? - Oh, se aude vo-cea ei plata, în care se sim-te o os-ti-li-ta-te in-ci-pien-tă, prin lar-ma, fo-ia-la și imnul ce în-che-ie slujba, sunt foar-te re-la-xați. Deja le-au vă-zut pe toa-te aca-să. Toată aglo-me-ra-ția umană a acestui eve-ni-ment festiv - absolvenți, pro-fe-sori, pă-rinți, bu-nici, unchi și mă-tuși, ne-poa-te și ne-poți - se îm-bul-zeș-te afară din am-fi-tea-tru, în ho-lul
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
anomalia, iluzia oneroasă, truismul parazitar, autorul ne dă impresia că, în orice timp și în orice loc s-ar plasa, ar rămîne fidel naturii d-sale incredule, demistificatoare. Exaltarea naționalistă nu e azi la fel de reprobabil-ridicolă ca și în momentul Caragiale? "Imnul fotbaliștilor noștri, la ultimul campionat mondial, suna: Noi sîntem români! (Să nu fi crezut ăia că sîntem zuluși.) Rică Venturiano, în moment de vîrf, zicea: și eu sînt Român!" Dar nu orice festivitate e culpabilă. Dacă, în urma victoriei electorale "net
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
un montaj bizar, neașteptat de imagini disparate care acum converg într-un crescendo dramatic către un sens unificator. Rupturile de ritm, pauzele de respirație, sincopele crude și flashurile tulburătoare sunt menite să reflecte, să proiecteze emoțiile fără să le explice. Imnul cu accente faustice, amintind pe alocuri opera lui Carl Orff, Carmina Burana, - "Și de-aș avea darul profeției/ Și tainele toate de-aș cunoaște/ Iar dragoste nu am, nimic nu sunt." - pare să developeze vertiginos filmul vieții în absența unei
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
după ce au ajuns autori de bestseller în Germania. Astăzi ne amintim din nou că există pentru că, nu-i așa, între timp au luat și un Nobel. I-am ignorat cât am putut în țară sau i-am confiscat ipocrit, intonând imnul național. La sfârșitul interviului acordat TVR, Herta Müller își expune în cuvinte simple un fel de crez scriitoricesc tipic nemțesc: „Trebuie să facem treabă. ăsta este motto-ul meu: Trebuie să facem treabă, în toate locurile unde este cazul, trebuie
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
redus, Încap Într-unul singur! (jurnalul lui Candid Stoica, spre exemplu, avea un unic volum de...600 de pagini, format A4 extins!). Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (legenda zice că e autorul unui rapt amuzant: a vândut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN CLUB-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul În care avea să moară, cu câteva luni Înainte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Eu sunt soția și soțul Eu am fost bărbatul care m a crescut Eu sunt mama tatălui meu Sunt sora soțului meu și el e copilul meu respins Poartă-mi totdeauna respect Pentru că eu sunt cea scandaloasă și cea magnifică Imn către Isis, sec.al III-lea sec. al IV-lea (?ă Descoperit de Nag Hammadi INTRODUCERE Un pachet de cocaină... 1200 de dolari. O femeie sau un copil, 50 până la 100. Dar poți să-i vinzi În fiecare zi de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și scunde, cu carnea tare, hotărâte unele să se bucure altele să fie triste cu mine fiecare zi era o surpriză de chewing gum când te-am cunoscut. tu ai schimbat poleiala mea în armură glumele mele în ode și imnuri praful vieții mele în bazalt vertical locul acela, strâmt, în care eram s-a făcut un ocean luminat de carul mare. șase în primul loc: iarba începe să crească, de abia a dat colțul ierbii, drumul tău este foarte la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai bun balsam pentru sufletul tău adâncit În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mă ajuta tot mai mult să ies din stereotipul deceniului opt; să înțeleg de ce e mai bine ca emisiunea la tvr alb-negru să se încheie la zece seara cu „Hai să dăm mână cu mână” și să înceapă dimineața cu imnul țării, „Trei culori”; de ce e mult mai bine să visez că autoturismele private ar trebui pe viitor, să circule mai cu cap, până se epuiza rația, adică cei cinci litri de benzină asigurați pe-o lună de zile; umbra lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine-așa ...! Eu știu și simt necontenit O energie nouă {i nu mai sunt descumpănit În astă, lume nouă ... De ură neagră și nevoi Nu mă mai leagă simțul, {i vreau ca timpul de apoi Să nu-mi mai cânte imnul. Aș vrea ca eu, să-mpărtășesc Cu voi această stare, Să știți și voi, că eu iubesc Cum soarele la mare. Acum nu văd doar un copac Într-o pădure deasă {i nu-mi mai vâjaie în cap Acea gândire
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și măcelul sălbatic se răspîndește în oraș. Păi unde să fiu, dom’ Colonel, dacă nu la filaj, zice Poștașul cu nonșalanță de parcă totul i-ar fi intrat pe-o ureche și i-ar fi ieșit pe cealaltă. „Pui de lei, imn gărzilor patriotice“, „Tineret pe șantier“ și, aproape de final, „Spre comunism în zbor“. Ăsta da cinism, zice Bătrînul, gîndindu-se la fundul coșului de gunoi, la duhoarea acră care răzbate prin capacul de plastic care o acoperă. Eu eram aici, își aminti
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că el a fost primul artist român care și-a pus cercel în ureche? Numai la prostii te gîndești, zice Roja, cioplindu-și rămurica cu briceagul de armată. — La situația în care ne aflăm, cred că mai bine ar merge „Imnul golanilor“ sau „Trenul fără naș“, cîntat în versiunea de concert, zice Dendé. — Cel puțin eu am recunoscut că imediat ce am scăpat din aglomerația din Piață, am dat fuga la o vrăjitoare din Chitila și i-am cerut să-mi facă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aproape Îmi era prăpastia, tot mai bine era la marginea ei. Ești o vulpe cu ochi lacomi, perfizi. Eu, ,,muza voluptuoasă,, , ,, marea ta dragoste,, , ,,inspirația ta,,. Fructul stacojiu nu mai e semnul ceresc al iubirii. Sunt o constelație veștedă, un imn uitat, o licoare tulbure. Îmi vine să asmut haite de lupi pe metaforele tale pricăjite. Știi cum se vede viața alături de tine? Ca un păduche strivit. Ca o luncă plină cu broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe peluzele acoperite de omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în iesle - zău că-i de-ajuns ca să ți se facă greață. Cum e cu putință să creadă toate tâmpeniile astea? Nu numai copiii, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plecăciune, micuțule... Și singur ritmul e de-ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii noștri îl numeau „Imnul Național al Chinei“. „Sculați, voi, ce robia refuzați, cu carnea și cu sângele“ - ah, cadența asta sfidătoare! Îmi amintesc cuvânt cu cuvânt toate versurile acelea eroice! - „vom înălța un nou Mare Zid!“ Și-apoi, versul meu preferat, care începe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu, mersi, eu sunt un copil al anilor ’40, al radiofoniei și al celui de-al doilea război mondial, al ligii alcătuite din opt echipe și al unei țări formate din patruzeci și opt de state. Știu tot textul de la Imnul Marinei și Trec chesoanele - ca și Cântecul trupelor aeropurtate. Știu și cântecul trupelor aeropurtate ale Marinei: „Ancore-n văzduh/ Suntem matrozii aerului/ Și peste tot plutim“ - și știu să cânt chiar și cântecul geniștilor din Marină. Ia zi, Spielvogel, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
marea cenușie mișca pietricelele, acea fantomă Învățase să plângă când Își amintea așa ceva, Înainte de-a se Întoarce la clădirea de cărămidă și la ceai și la copiii care-și imaginau subtile metodă de tortură. Dar după serviciul funerar, intonarea imnurilor obișnuite și strângerile de mână, fantoma doctorului Czinner ajunse iarăși să atingă trupul doctorului Czinner - o atingere ce reprezenta toată satisfacția pe care o putea avea. Acum nu-i mai rămăsese decât să părăsească trenul la Viena și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-mi reamintesc limpede obiectul luptei mele, să atrag atenția că nu-i vorba doar de săracii din Belgrad, ci de săracii din fiecare țară. Protestase de nenumărate ori Împotriva doctrinei naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cum merg operațiile?“ Era limpede că-l luase pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dosarele, radiourile și televizoarele care ar arde pe același rug. Toate bibliotecile și librăriile care și-ar înălța flăcările în noapte. Lumea atacând releele radio. Ciopârțind cu topoarele toate cablurile de fibră optică. Imaginați-vă oamenii înălțând rugăciuni și cântând imnuri pentru a alunga orice sunet aducător de moarte. Imaginați-vă oamenii cu mâinile încleștate pe urechi, fugind de orice cântec sau cuvântare în care cineva ar putea încifra moartea, precum un dement care strecoară otravă într-un flacon de aspirină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]