996 matches
-
parcurg din cauza multitudinii lor; în stânga, un șifonier și o altă bibliotecă, cu literatură sahaj; o mochetă acoperă întreaga suprafață a camerei, iar la ușă, credincioși, doi câini la fel de bătrâni ca mobilierul! Am încercat să descriu totul dintro suflare, pentru a imortaliza fotografia locului așa cum am perceput-o din primul moment. Din partea dreaptă a canapelei, radiocasetofonul emite în atmosfera puțin arhaică, frumoasa, liniștitoarea și penetranta muzică a lui Shri Krishna. Într-o altă notă, una de nou, de data aceasta, în față
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
altfel. Întunericul coboară dintr-o dată. Am observat atunci cum vânzătorul de banane, vecin celui cu ananasul, scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul de fotografiat și am imortalizat imaginea. În câteva minute, întreaga piață era inundată de lumina a zeci de astfel de lămpi. Am regretat că mi se terminase filmul și n-am putut să înregistrez și acest clișeu indian. Încercați să vă închipuiți, totuși, un șir
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o floare. Ne-a spus că nu are importanță cine face oferta - el sau noi - acestea oricum vor ajunge la destinația Puritate din partea tuturor. Mi-a plăcut acest spirit indian. Având două aparate de fotografiat la gât și voind să imortalizez momentul, l-am întrebat pe oficiant din priviri dacă-mi permite aceasta; mi-a permis și, astfel, am adus cu mine în România și imaginea lui SHRI GANESHA din templul din Pune, India. Între timp, am ajuns în fața altarului și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și Fellini”, îmi spune Vasile). Mă simt în pielea unui personaj invitat să participe într-o zi de duminică, alături de alți concetățeni respectabili, la un eveniment în afara orașului, amestec de mondenitate burgheză și exuberanță democratică, un „meeting” din acelea funambulești, imortalizate pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație din filmele mute: avem senzația că vorbim, în realitate gurile noastre se zbat în gol, ca ale peștilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea corpurilor lor despuiate face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bicicleta din mâinile unei tinere femei, chiar în fața Porților Brandenburg, sub privirile îngrozit-stupefiate ale trecătorilor - unii au înțepenit pe trotuar, incapabili de vreo reacție, alții se feresc, rușinați, din raza obiectivului fotografic, de parcă s-ar teme să nu li se imortalizeze lașitatea. Cele două imagini, surprinse în sectoare diferite ale orașului, american și sovietic, sunt foarte elocvente pentru tipul de valori și relații care au prevalat în cele două jumătăți ale Berlinului în perioada postbelică, despărțite, începând cu 1961, de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dovedesc limpede că statutul neofitului se identifică în mare măsură cu identitatea dalbului călător, în imaginarul tradițional românesc. Basmele vin, așadar, să completeze investi¬gațiile de teren cu informații stilizate în filigranul textului, care are avantajul de a fi fost imortalizat când civilizația încă își mai moșea puterile distrugătoare de arhaic. În basmul Cu „Păpușica Licărea” cripta pentru fata de măritat are dimensiunile unei biserici împrejmuite cu ziduri de piatră la fel de înalte precum construcția. Doar fecioara poate pătrunde în interior și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poet, pentru evidențierile pozițiilor antinaziste ale poetului, pentru sinteza agreabilă a prezenței lui Tudor Arghezi pe pământul țării lor. Doamna ministru a avut inițiativa de a face o fotografie la ieșirea din muzeu și a apelat la șoferul nostru să imortalizeze pe aparatul lor de fotografiat satisfacția oaspeților și a gazdelor, la încheierea vizitării "Mărțișorului". Fotografia color mi-a fost trimisă, după câteva luni, prin intermediul ambasadorului elvețian, care m-a invitat la un "drink", timp în care mi-a relatat despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acum măicuțele pregătind mireasa, pe Corneluș, domnișoară de onoare și pe un băiețel turist, cavaler de onoare. Am pătruns cu toții În atmosfera de basm a mănăstirii, În fața unui preot bătrân, cu barba argintie, ca a Sfinților Apostoli din picturile lăcașului, imortalizate de genialul Nicolae Grigorescu, și a corului măicuțelor ce se Înălța dumnezeește spre ceruri. Nu știu cât a durat slujba. Știu că mănăstirea s-a umplut cu repeziciune de turiști și totul a devenit un basm sacru trăit pe pământ. Am mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de fântâni și cișmele asigurau apa necesară pentru oameni și vite. Vizitând orașul la 4 august 1851, Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, a donat suma de 35.000 lei pentru alimentarea orașului cu apă. O inscripție de pe una din cișmele imortalizează acest eveniment: „În amintirea memorabilei zile de 4 august 1851, cînd Alteța Sa Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, vizitând orașul Huși, din lista sa civilă a hărăzit 35.000 lei pentru facerea apeductului. Spre drept transport s-a compus această inscripție
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
O următoare oprire a fost la Văliug la lac, imaginea și ciripitul păsărilor din preajmă îmi crea o stare de liniște, pe care am dorit să o păstrez măcar într-o fotografie. Imediat am scos trepiedul și apăratul de fotografiat imortalizând câteva imagini, ultima fiind cu tot grupul. Urcăm din nou prin pădurea destul de deasă, depășim diferite sate, cu case construite specific zonei. Ajunși în vârful dealului privim pe partea dreaptă, observăm lacul pe care tocmai îl răpisem pentru un moment
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cum se întreba: „Mă mir de unde această Florioară ?!”, am putut să-i răspund: „De la balada Mărioara-Florioara lui Vasile Alecsandri !” Poetul i-o dedicase Mariei Cantacuzino, pariziana, soția pictorului Puvis de Chavannes, care, servindu-i de model pentru Sfânta Genoveva, a imortalizat-o în fresca Vie de Sainte Genevieve de la Pantheon”... „Considerați că destinul tragic al lui V. Voiculescu a fost răzbunat de istorie ?”, redăm o altă și ultimă întrebare de reporter. „Istoria nu prea răzbună, ci numai Dumnezeu hotărăște. În lumea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
regele Poloniei. Întăia legendă a servit de subiect lui Bolintineanu în compunerea cunoscutei poezii cântată și astăzi de lăutarii noștri. Pe o stâncă neagră, Într-un vechi castel... A doua a inspirat pe Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri, care au imortalizat pe bravii plăieși, cel întăi prin o nuvelă, cel al doilea prin o dramă. Cine știe dacă n-o fi și o parte de adevăr în aceste legende, căci nu degeaba au trecut ele din generație în generație prin pătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dumnezeu este în măsură să judece și să pedepsească faptele sălbaticilor torționari. Sfintele Sărbători ale Crăciunului au fost minunat descrise în poeziile marilor scriitori ai neamului, precum George Coșbuc, Octavian Goga și alții, care au prins în versurile lor, au imortalizat, cea mai autentică imagine a sufletului poporului român, care deopotrivă, în bunăstare sau în sărăcie, a știut să trăiască bucuria marii sărbători a Nașterii Domnului și să o transmită din suflet pentru suflet, copiilor și nepoților. Cad fulgii mari încet
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Pleca dimineața într-un funicular ruginit și rămânea cu zilele prin coclaurile alea din Bolboci. Pe-acolo, când plouă, fulgerele îți trec foarte aproape de urechi. Gheorghe Tatomir ăsta era fotografiat probabil la horă. Sau la clacă. Sau, poate, atunci când fusese imortalizat, Gheorghe Tatomir venea de la biserică. Duminică. Altceva nu știam despre el. Puteam presupune. N-avea vârstă. Nu putem aproxima. Avea o mustață deasă. Vorbind pe sub ea, ai impresia că fiecare cuvânt al său conține ceva misterios, ceva definitiv. Nici privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i întrebi cât e ceasul și ei se simt lezați și te înjură de mamă. Încercam odată să fotografiez babe pe stradă. Nu mă poci, spuneau! Asta e arta, poceală. Omul se teme ca o reacție a sa să fie imortalizată. Nu neagă că a făcut așa ceva, dar de ce să se știe de ea, ca să îl aibă alții la mână. E o sursă de putere povestea, informația. Odată, la facultate, făceam primul platou TV. Adică stăteam pe un scaun cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
politic, s-au născut și s-au menținut cu mari eforturi edițiile anterioare ale festivalului, chiar și în perioade mai sumbre. De aceea, am rămas impresionați ascultând amintirile contemporanilor privind dăruirea neobositului compozitor care stătea aplecat peste portativele pe care imortaliza tumultul trăirilor generațiilor anterioare. Rădăcinile muzicii sale se prelungesc în negura timpurilor, George Enescu aducând prin muzica sa un inegalabil omagiu tuturor creatorilor anonimi care, cu talentul lor înnăscut, își exprimaseră prin muzică aleanul, dorul și dârzenia trăirilor lor zbuciumate
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
un pasionat culegător de imagini, măi deosebite, pe care le alegea după studierea în detaliu a deritelor obiective sau peisaje, imagini care peste vreme vor constitui piese valoroase pentru trecutul Radautului și altor zone din țară. Între aceste imagini sunt imortalizate evenimentele de seamă din viața liceului precum sărbătorirea centenarului, dezvelirea bustului lui Eudoxiu Hurmuzachi, întâlnirile pasionale ale diferitelor promatii de absolvenți, etc. A lucrat intens și a scris până la sfârșitul vieții, a trecut la cele veșnice la 29 august 1992
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
pentru preoți. În acest fel, exprimîndu-și măreția În piatră, ei au transformat impozantul Cuzco În orașul cucerit, În cele din urmă, de spanioli. Chiar și azi, cînd furia animalică a gloatei cuceritoare transpare din fiecare gest făcut pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile lor din piatră Încă se ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile vremii. Trupele de culoare albă deja prădaseră orașul Învins, atacînd templele incașe cu o furie de nestăpînit. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cei trei șoferi englezi cu amabilitate și cordialitate, veniți pentru a ne da o mână de ajutor la urcarea în mașină. Între timp sosește la fața locului și o echipă de reporteri și operatori de la Televiziunea Română, cu intenția de a imortaliza acest rar eveniment, când un grup de credincioși români: ortodocși, romano - și greco-catolici, se înfrățesc și se îmbrățișează între ei pentru a o slăvi pe Maica lor cerească, iubită deopotrivă de unii și de alții. Peste câteva clipe călătorii sunt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
actul temerar la adevărata lui dimensiune, se vedeau de pe acum promovați în grad și funcție la "EXCEPȚIONAL", cu galoane și petlițe de plutonieri-majori. O meritau, domnule, ce mai! Păcat că nu aveau la îndemână un aparat de fotografiat care să imortalizeze această imagine, unicat în istoria omenirii, despre care mâine va scrie toată presa din lume cu litere de-o șchioapă și despre care se va vorbi la toate posturile de radio și televiziune... "...Patru infractori periculoși, patru teroriști însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcea un gol în stomac. Culoarea exploda în măruntaie și rozul era doar amintirea unui roșu intens, proiectată pe negrul serii. Atâta simțea, că-i explodează măruntaiele, când îl văzuse pe Daniel deschizând ușa compartimentului. Să fi stat cineva să imortalizeze atunci cum îi zbura sângele prin vene, ce tensiune nebună simțea până în vârful degetelor, ce dorință să scoată capul pe geam și să strige: „Sunt eu, sunt eu, Rodica. Și cu sora mea, Mălina“. Așa făceam când eram mici, suntem
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu mai plîngă atîta, că peștele ăla nu fusese cîine de mare, ci guvid. Din vremea aceea a rămas o fotografie cu Dănuț cu fața schimonosită de plîns și cercetîndu-și buba de la picior. Tatăl a ținut cu tot dinadinsul să imortalizeze momentul. Într-o dimineață, cînd tatăl era plecat să cumpere vederi pentru rude și mama stătea cu mîinile la ceafă, cu ochii închiși și nemișcată, la untraviolete, Dănuț o luase de-a lungul țărmului, de unul singur, și căuta cochilii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la țară la o vârstă fragedă au lăsat în memoria copilului de atunci amintiri de neșters. Pentru ele a venit acum bărbatul în toată firea, să le reconstituie, să le recupereze din pulberea timpului, să le retrăiască afectiv, să le imortalizeze pe peliculă foto și video. Casa bunicilor, cu acoperișul de stuf ca o căciulă prea mare, cu ferestre mici ca niște ochi osteniți și triști, așa cum o păstrează în memorie, nu mai există. Din rațiuni greu de înțeles și de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
oficiată în Capela școlii pentru sănătatea celor vii și pentru dascălii și absolvenții ce au trecut la cele veșnice, după care, pe treptele de la intrarea principală a școlii s-au făcut fotografii cu întregul grup de participanți și s-au imortalizat imagini cu ajutorul camerelor video. Într-o sală de clasă dotată cu un mobilier ergonomic ultramodern, s-a desfășurat adunarea festivă în care, odată cu strigarea catalogului, foștii elevi au relatat ce s-a petrecut în viața și activitatea lor de la precedenta
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]