2,838 matches
-
mânia lui Pier Paolo Pasolinitc "Visul și mânia lui Pier Paolo Pasolini" Pier Paolo Pasolini este întotdeauna o voce aparte, cu tot ceea ce poate să însemne aceasta în bine sau în rău: prin faptul că e un autor mare și imperfect, clasic și extrem, primitiv și în același timp rafinat, lucid în proiectul operelor sale, dar febril în furia creativă, de nestăpânit, deseori descumpănitor; este altfel decât ceilalți în judecățile sale mușcătoare și neașteptate, dar și în pozițiile sale publice dintre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
corecte de superioritate, paternalistă, cu cei ce aparțin clasei populare. În realitate, artistul „naiv” realizează o ingenuă operațiune de supunere și, în orice caz, de acceptare a culturii burgheze. Bunăvoința și încrederea sa îl îndeamnă către o formă de integrare, imperfectă din cauza incapacității sale de a asimila reguli și tehnici ale unei culturi diferite (asimilare la care ajunge doar după ani de studiu, adică prin transformarea propriei ființe). Artistul „naiv” nu apucă să realizeze și nu a avut mijloacele de a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu se poate face independent de formele structural-instituționalizate în care se desfășoară activitatea, Drucker se oprește în partea a patra tocmai asupra structurilor organizatorice care ar fi cele mai potrivite în vederea atingerii obiectivelor unei organizații. Pornind de la premisa că structurile imperfecte ar putea compromite sau chiar distruge organizația, Drucker își propune analiza avantajelor și dezavantajelor câtorva tipuri de structuri organizatorice: două dintre ele sunt bazate pe sarcini (structurile funcționale; structurile pe echipe), alte două sunt fundate pe rezultate (structurile descentralizate federativ
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
producției moderne la scară largă. Or, numai electricitatea poate asigura această temelie”. În mare parte, Lenin era atras de electricitate datorită perfecțiunii și preciziei sale matematice. Munca omului și chiar și cea a plugului cu aburi sau a treierătorii erau imperfecte, În vreme ce operațiunile efectuate de mașinile electrice păreau sigure, precise și continue. În plus, trebuie adăugat că electricitatea presupunea și centralizare: ea producea o rețea vizibilă de linii electrice, ce porneau de la o centrală care genera, distribuia și controla fluxul de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Tirania visului, I-III, București, 1982-1993; Ephemeris, București, 1987; Makedonski molirvi - Rozariu macedonean, ed. bilingvă, Skopje, 1996; Scara la cer, I, postfață Eugen Simion, București, 1997; Tirania visului - The Tyranny of Dream, ed. bilingvă, tr. George Grigore, București, 1999; Sonete imperfecte, pref. Dumitru Micu, București, 2003; Violet, pref. Octavian Soviany, Botoșani, 2001; Poemul scurt al lungii mele vieți, ed. plurilingvă, îngr. Dumitru M. Ion, pref. Constantin Ciopraga, București, 2001; Din foc și din gheață, îngr. și postfață Ovidiu Ghidirmic, București, 2003
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
fiind considerată doar o perioadă de recuperare între războaie. În acest context, fiecare grup urmărea supraviețuirea entităților politice componente, fără a-și considera strategia generală îngrădită de principii morale sau legale. Deoarece ordinea oferită în cadrul societății internaționale era precară și imperfectă, statele postbelice aveau temeri justificate în direcția propriei securități. Bucureștiul, aflat în siajul politicii sovietice, acționa în mod paradoxal pe două planuri opuse. Fiind un stat slab, din moment ce schimbarea ideologiei organizatorice crea convulsii în tot mediul intern, România dorea să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al treilea concept pe care Îl consider interesant este noțiunea de a folosi medicina energetică pentru a face ca trupul „să evolueze”. Datorită faptului că trupurile noastre prin prisma unei lumi care nu mai există, adaptările noastre sînt, deseori, compromisuri imperfecte și așa ne putem Învăța corpurile să se adapteze mai eficient. Este un concept radical. Concepția majorității În legătură cu ce pot face este legată de noțiunea de determinism genetic. „Este ceva moștenit”. „SÎnt ceea ce sînt datorită genelor mele”. Însă ceea ce descoperim
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
a explicației cu „jocul” propriilor fantasme (și printre care nu se va număra Sanda, și nici eu personal, tradiționale cum suntem) și care ar putea duce la capăt fantasmele puse de tine În discursul respectiv, iar a doua coloană, la fel de imperfectă, să fie exact teoretică și epistemologic foarte clară, conceptuală, aproximând discursiv ceea ce prima coloană ar practica, să spunem. Ovidiu Mircean: Eu cred că suntem Într-o postură foarte ingrată, suntem ca o adunare de ursitoare care acum trebuie să hărăzim
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ești. „Dar mă va vedea și mă va spune el Întocmai așa cum sunt?” „Dar nu se va insinua, Între mine și reflectarea mea, timp?” Îl vei vedea gândind - și vei avea de trăit o penibilă așteptare până când vorbele sau gesturile (imperfecte limbaje, comparate cu demnitatea neabătută, neocolită a luminii) lui Îți vor răspunde, te vor descrie. Și când Într-un sfârșit o vor face, nu te vei recunoaște. Vei fugi. Vei alerga Înapoi În fața oglinzii. Vei judeca lumea după un principiu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care creația artistică sau inovația științifică Îl conțin. Unda mea de optimism despre tranziție nu este, cred, greșită. Tranziția tuturor surprizelor, inclusiv a celor bune. Ea presupune o conștiință a crizei, pentru că Înseamnă o permanentă despărțire, un stadiu al Împlinirii imperfecte. Sensul vechi, iluminist, al progresului avea deja imprimat un profil al tranziției continue. Există, cred, și un sens pozitiv al crizei, acela de a testa eul. Mă refer la un „eu” exprimat cultural, la intersecția influențelor dintr-o multitudine de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
rămâne o figură ciudată, un iremediabil ratat, el se dezlănțuie în atacuri pline de venin împotriva lui V. Alecsandri (acesta primea Premiul Academiei Române, în timp ce M. concurase fără succes în 1878 cu o traducere din Byron, Parisina) și împotriva poeziei eminesciene („imperfectă” formal). Petre Th. Missir dă o recenzie distrugătoare la volumul Poezii (1882), Eminescu îl atacă în „Timpul” (Naționalitate și cosmopolitism). În 1883 M. publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
problemei relației dintre Persoanele divine: Dumnezeu este iubire și raporturile intertrinitare sunt raporturi de iubire. Ca să ni le reprezentăm, ne ajută chiar structura omului care a fost creat după chipul și asemănarea Domnului și păstrează în sine imaginea acestuia, chiar dacă imperfectă, și în acest fel noi putem să descoperim în Dumnezeu mintea, cunoașterea de sine și iubirea de sine, trei realități unite în aceeași esență și inseparabile, în circumincesiune și relație reciprocă. În schimb, în om, pentru că e o creatură, aceste
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puțin câte puțin, începând cu hotărârea inițială de a da o replică acuzațiilor păgânilor și continuând cu considerațiile asupra Romei, cetate a oamenilor prin excelență, urmate de reflecțiile despre cetatea lui Dumnezeu care există pe pământ într-o formă încă imperfectă și se va realiza pe deplin în Ierusalimul ceresc. Din indicațiile pe care opera le conține rezultă că a fost scrisă timp de mai mulți ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior, până în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa ar fi făcut poate prea multe concesii, ar fi atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulând implicit persistența anumitor obiceiuri păgâne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest lucru e în contrast cu duritatea cu care i-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul insistă asupra uniunii (henôsis) Logosului cu natura umană, superioară oricărei posibilități omenești de a concepe unirea dintre două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar cea exprimată prin raportul dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămânând totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar, o definește în mod cu totul independent de trup, și face din suflet și trup două substanțe complete; fiecare din ele este perfectă în sine și poate fi considerată imperfectă numai în raport cu ipostaza totului ale cărui părți sunt prin voință divină și nu în virtutea unei necesități intrinsece. Ipostază e ceea ce există în mod separat; în ființa umană, sufletul și trupul au așadar în comun ipostaza, însă fiecare din cele două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Benjamin Franklin. Ceea ce unea teologia reformației și filosofia iluministă, era accentul pe care fiecare dintre acestea Îl punea pe autonomia individului. Teologii Reformei se ridicau Împotriva autorității papale și Îi admonestau pe coreligionarii lor, afirmând că preoții erau ființe umane imperfecte, ca și restul lumii și, prin urmare, nu puteau servi ca intermediari divini. Martin Luther, John Calvin și succesorii lor argumentau că interpretarea Bisericii asupra doctrinei biblice nu avea mai multă autoritate decât cea a fiecărui creștin și că relația
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
doilea război mondial) ori pe drame în plină desfășurare din prezentul comunist (moartea satului românesc), dramaturgul își ia mereu ca referent, ca obiect de observație și ca punct de sprijin omul: omul aflat sub vremi și sub povara propriei condiții imperfecte. Teatrul ilustrează, așadar, cel mai puțin structura ironică a autorului, apetența pentru formularea paradoxală și debordanta fantezie lexicală ce va fi preeminentă în scrisori, în jurnal, în mai multe proze din volumul Șoarecele B și alte povestiri și pe tot
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
problemei relației dintre Persoanele divine: Dumnezeu este iubire, iar raporturile intertrinitare sînt raporturi de iubire. Ca să ni le reprezentăm, ne ajută chiar structura omului, care a fost creat după chipul și asemănarea Domnului și păstrează în sine imaginea acestuia, chiar dacă imperfectă; în acest fel noi putem să descoperim în Dumnezeu mintea, cunoașterea de sine și iubirea de sine, trei realități unite în aceeași esență și inseparabile, în circumincesiune* și relație reciprocă. în schimb, în om, care e o creatură, aceste facultăți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se dezvoltă puțin cîte puțin, începînd cu hotărîrea inițială de a răspunde acuzațiilor păgînilor și continuînd cu considerațiile asupra Romei, cetate a oamenilor prin excelență, urmate de reflecțiile despre cetatea lui Dumnezeu, care există pe pămînt într-o formă încă imperfectă și se va realiza pe deplin în Ierusalimul ceresc. Din indicațiile pe care opera le conține rezultă că a fost scrisă pe durata a mai multor ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul insistă asupra uniunii (henôsis) Logosului cu natura umană, superioară oricărei posibilități omenești de a concepe unirea a două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar aceea a raportului dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămînînd totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar o definește în mod cu totul independent de trup, și face din suflet și trup două substanțe complete; fiecare din ele este perfectă în sine și poate fi considerată imperfectă numai în raport cu ipostasul întregului ale cărui părți ele sînt prin voința divină, și nu în virtutea unei necesități intrinsece. Ipostasul este ceea ce există în mod separat; în ființa umană, sufletul și trupul au așadar în comun ipostasul, însă fiecare din cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
papa Pius II Piccolomini au considerat pe romanofonii balcanici drept colonia ab Traiano care inter tantam Barbarie multa retinet latina vocabula ab Italis, dar cu o rustica male grammatica. Piccolomini adaugă (incluzând și pe �valachi ultra-Danubiani"): lingua utuntur italica verum imperfecta et ad modum corrupta. Despre toți aceștia, descoperiți de Al. Marcu, au scris A. Armbruster, Rudolf Windisch, Lorenzo Renzi și alții, între care și noi înșine: bibliografia de specialitate este vastă! III. în nici o altă parte a fostului Imperiu roman
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Nabucodonosor (II, 27). O dată în plus, se insistă asupra acestui laitmotiv: imperiile pământești sunt sortite pieirii prin însăși natura lor, care închide în sine „germenii” perisabilității. Cele patru structuri politice pe care le‑a cunoscut istoria nu sunt decât încarnări imperfecte, caricaturi efemere ale unei realități sacralizate, aparținând unei ordini ontologice superioare. În același timp, aceste patru imperii configurează trama unei istorii înlăuntrul căreia s‑a petrecut evenimentul unic al Întrupării. Tocmai din acest motiv, Hipolit evită să proclame caracterul în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care femeile au urcat, în istorie, scara demnității 10, cum învinuirile scriitorilor Bisericii (responsabili, în bună măsură, pentru imaginea lipsită de valoare a femeii 11), care vedeau în femeie janua diaboli „capcana diavolului” - era de părere Tertulian), „imagine - prin Eva - imperfectă a Creatorului” (Hervé Martin), întruparea păcatului și a sexualității, au lăsat locul unor dezbateri (ce nu se mai concentrau în jurul interogației „Ce este femeia?”, la care răspunsul - când nu evoca „o greșeală a naturii” ori un „bărbat imperfect” - aduna tot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]