833 matches
-
sau estetică, venind din retorica tradițională, fiind un procedeu care ornează discursul. Suntem de părere că, în cazul lui Chaucer, descrierea are mai mult valoare explicativă, simbolică: portetul fizic, îmbrăcămintea, ocupația relevează psihologia personajelor, sunt cauze sau embleme ale acesteia. Imperfectul introduce personajul feminin în operă, este un timp al irealului și al potențialului 256, durativ în același timp: „Era și-o târgoveață de la Bath”257. Personajul feminin prinde contur prin procedeul „listei”, al enumerării: „Nițel cam tare de urechi, păcat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a fost sifilitic. Ideea aceasta s-a născut din doctrina eronată ce profesa școala germană că paralizia generală este totdeauna o manifestațiune sifilitică, tot așa de neadevărată ca aceea care susține că toate sclerosele cerebrospinale sunt de origine sifilitică.” Acest imperfect: „doctrina eronată ce profesa” presupune „profesa cânva”, ne arată o detașare în timp, afirmația este făcută după o etapă, după ce se consumă experiența numită. Sunt interpretările Corneliei din Moldova sau ale celui care a scris textul de față oricum, târziu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
eronată ce profesă școala germană că paralisia generală este tot deauna o manifestațiune sifilitică, tot așa de înșelată ca aceea care susține că toate sclerosele cerebrospinale sunt de origină sifilitică. Alții au zis că el se alcoolisa...” Aici textul are imperfectul cu accent grav pe finală: professà accentul fiind imposibil de confundat, pentru că imediat mai jos cu un rând avem trei ă-uri: „...germană că paralisià generală...” între care iarăși se pune un a accentuat grav. Căciula pe ă este foarte
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mai jos cu un rând avem trei ă-uri: „...germană că paralisià generală...” între care iarăși se pune un a accentuat grav. Căciula pe ă este foarte clar conturată, ca un cerc larg, aproape închis, de la stânga la dreapta. Acest imperfect: „doctrina eronată ce profesa” presupune „profesa cândva”, ne arată o detașare în timp, afirmația este făcută după o etapă, după ce se consumă experiența numită. Sunt interpretările Corneliei din Moldova sau ale celui care a scris textul de față oricum, târziu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu numai importanța limbajului non verbal ci și superioritatea acestuia În raport cu limbajul verbal, cu cuvintele În diferite situații de comunicare: „Cuvintele, ori de câte ori nu pot fi Însoțite direct de gesturi și completate de acestea, sunt ... un mijloc de comunicare cu totul imperfect”; limbajul gestual are o precizie mult mai mare „decât cea atinsă de vreun sistem de simboluri rostite sau scrise, cu excepția limbajelor matematicii, științei și muzicii” <ref id=”57”> Ibid., p. 15 referință </ref> (traducerea mea). 3.4. Contextul situației O
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
trebuie inserat, considerat În situația enunțării sale, adică, În termenii lui Malinowski, În contextul situației În care a fost enunțat. Acest lucru este obligatoriu deoarece limbajul, ca și la Wittgenstein și la Ogden și Richards, este considerat doar un instrument, imperfect, cu ajutorul căruia oamenii interacționează În cadrul vieții lor de zi cu zi, de care se folosesc pentru a comunica În cadrul acțiunilor cu scopuri practice pe care le Întreprind. Enunțul poate fi Înțeles doar În „... the living reality of the spoken language
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
2008, p. 418). Pusă în acest context, emoția semnalează faptul că acțiunea/interacțiunea are la bază un sistem de prezumții, între care unele (sau chiar toate) sunt inadecvate. Apariția (și/sau existența ei) ne arată că universul nostru virtual este imperfect în raport cu situațiile în care ne pune viața. Astfel, experiența emoțională/emoția ne incită să îi acoperim lipsurile. Cum se vede, emoțiile trimit, de fapt, la resursele de care dispune individul pentru a menține armonia relației dintre el și mediu. Aceste
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și în acord cu necesarul insulinic și cu caracteristicile pacientului nostru, există o importantă variabilitate a răspunsului la insulină, intra- și interindividuală. Variabilitatea gradului de inactivare în chiar țesutul subcutanat, dinamica absorbției din diversele zone anatomice, cunoscută de altfel dar imperfect superpozabilă de la o administrare la alta, gradul de extracție și inactivare la nivel hepatic (în medie 50% la primul pasaj), inactivarea la nivel renal, iată doar câțiva dintre factorii care concură în mod imprevizibil la farmacodinamica preparatelor insulinice (19, 27
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
sau contemplație spirituală, ci trebuie să aplice În acțiune cunoștințe și principii ale societății raționale. Reprezentarea este Însă problematică atât timp cât agentul este actor rațional având propriile interese, În multe cazuri divergente față de cele ale principalului, iar controlul nu este decât imperfect. 2. Problematica relației agent - principal Problematica agent - principal aplicată analizei organizațiilor este de sorginte economică și pornește de la evidențierea limitelor teoriei neoclasice a firmei. Conform acestei teorii, principalii sunt proprietarii sau acționarii organizației, iar agenții sunt angajații, inclusiv, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de regulă se pun la adăpost prin invocarea unor imperfecțiuni ale legii, a unor ambiguități create de legislator (parlamentarii, mai exact). De fapt, trebuie subliniat că ambiguitățile sau scăpările legii datorate parlamentarilor sunt, în primul rând, de discutat; parlamentarii legiferează imperfect, fie din prostie și necunoaștere, fie, mai plauzibil, datorită afilierii lor la grupuri infracționale influente care le dicteaza agenda și care îi obligă să construiască portițe în legi, potrivite pentru cei care își angajează un avocat dibaci, care știe, contra
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
formele verbale de indicativ prezent și de conjunctiv, respectiv pentru formele verbale impersonale vs. verbe la diferite moduri și timpuri și cu valori deosebite în funcție de context, valențe deosebite având în stilul beletristic scris (vezi, de exemplu, prezentul istoric, prezentul etern, imperfectul, forme de viitor popular etc.); * opțiunea, în stilul științific și în cel juridico-administrativ, pentru substantive comune abstracte și substantive proprii (în număr mai mare decât în cazul celorlalte stiluri funcționale) etc.; * valorificarea, în stilul publicistic și în cel beletristic, a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
2]. Microemboli arteriali distribuiți în tot arborele arterial, reprezentați de microparticule din oxigenator și circuit, agregate trombocitare, particule de fibrină și microbule de aer pot perturba perfuzia în diferitele teritorii vasculare [2]. Heparina administrată înaintea începerii BCP este un anticoagulant imperfect, permițând activarea coagulării subclinice și apariția de microemboli. Are, de asemenea, efecte negative datorită inducerii trombocitopeniei [2]. Protamina administrată la finalul BCP în vederea neutralizării efectului heparinei, activează de asemenea cascadele umorale, produce bronhospasm, crește rezistențele pulmonare și produce hipotensiune arterială
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
puțin profetică, ar spune că o astfel de teză se verifică doar în parte. Iar în plan efectiv-universal, se poate veni și cu argumentul absolutului irealizabil, oricând și în orice domeniu. Doar o universalitate culturală, fatal limitată, un enciclopedism congenital imperfect etc. sunt posibile. Nu numai în cultura română. Pusă în acești termeni, problema este de fapt irezolvabilă. Să vedem totuși ce va spune istoria. Ce surprize ne va rezerva? Deocamdată, în această fază pur contextuală și pe care, în mod
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Utopia ca alternativă de evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără îndoială, munca 22. Continuând analiza pe liantul utopiei, analistul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
travelling, iar Modiano se dezvăluie în L'Herbe des nuits / Iarba nopților, plonjîndu-ne în Parisul anilor '60, în plin scandal Ben Barka, într-o lume dubioasă, fojgăind de agenți secreți marocani și de pușcăriași. Două romane despre trecut, scrise la imperfect, dar în aceeași cheie de perfecțiune stilistică cu care ne-au obișnuit acești scriitori inactuali. Iată cîteva pasaje din discuția lor : Le Nouvel Observateur Prin urmare, nu vă cunoșteați? Patrick Modiano Fizic, nu, dar literar, da. Mi-a plăcut Echenoz
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Așa ceva, în mod evident, nu se întâmplă niciodată. Metoda științifică de a alege între diferite opțiuni de politică publică cere ca alegerile să fie făcute din setul de opțiuni disponibile efectiv. Atât alegerea politică cât și alegerea de piață sunt "imperfecte" în toate felurile precizate mai sus, ca urmare alegerea finală ar trebui să se bazeze pe o comparație a proceselor politice și de piață reale nu "perfecte". Piețele reale generează o multitudine de căi pentru furnizarea informației și generarea cooperării
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea lui Ovidiu este echivocă, poetul insinuează un fapt cert: Messalinus ocupa în inima lui Ovidiu locul lui Cezar (= Augustus). Afirmația ovidiană, fie că este interpretată la imperfect (eras), fie la viitor (eris), este cât de poate de jenantă pentru un "Cezarian" cât și pentru Augustus însuși. Pentru Ovidiu nu exista Cezarul (= Augustus), ci un alt Cezar, pe care-l numea fie Messalinus, fie Sextus Pompeius, fie Paullus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sensibilitate lirică. Dar să ne Întoarcem la exilul erotic și la peisajul exilului. Grandoarea, sălbăticia lui protejează micul spațiu intim, ocrotitor: „locul cel tăinuit” unde trupurile sînt la adăpost și sufletele trăiesc În liniște. Însă acest peisaj este scris la imperfect: „ne lesnea”, „ferea”, „potica [...] ce-o treceam” etc. A devenit deja opera trecutului. Trăiește doar În amintire prin efortul unei imaginații fidele. Acum, În exil, poetul este În căutarea unui peisaj asemănător. „Caut cerc peste tot locul vrun pustiu, vro
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încît la sfîrșitul poemului timpurile, modurile se confundă. Scrisoarea către Zulnia este construită În acest fel: o jale afirmată la prezentul indicativului („Dintre toți muritorii... cel mai În osîndire este omul care-ți scrie”) după care urmează o deschidere (la imperfect sau la perfectul compus) spre un trecut fabulos și nostalgic („Ce făceam Însă atuncea?...”) Revenirea la prezent este Însă iminentă. Realitatea suferinței erotice Îl impune (...„toate acelea petreceri de mulțămire... le-am pierdut... numai gîndul, ce mă arde, mă muncește
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
toate mijloacele ? i, mai ales, s? le ajut? m s? nu mai acorde o aten? ie at�ț de mare vecinului lor detestat; s? le ajut? m s? priveasc? �n schimb c? tre Occident, ceea ce implic? asumarea unei mari responsabilit?? i, s? devin? (imperfectul) model. Joseph De Maestre spunea c? �na? iunea este un concept convenabil, po? i face din el orice (vrei)�. Oamenii de stat moderni care �nu au f? cut ceva din el� nu au realizat mare lucru. A formula un r
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
la care s-a ajuns printr-o negociere nedorit]. (Aceast] variant] a fost, desigur, acceptat], de obicei, la modul simbolic, nu literal.) Cealalt] variant], de origine creștin], explic] morală că pe o încercare uman] necesar] de a alinia natură noastr] imperfect] la voința divin]. Mitul originii este C]derea Omului, care a produs acea imperfecțiune în natură noastr] așa cum a fost descris] - din nou, simbolic - în Facere. Simplitatea ins]și este întotdeauna bine-venit] într-o lume confuz], așa c] popularitatea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie s] își îdeplineasc] datoria în funcție de „natură” fiec]ruia; ins] aceast] datorie este determinat] prin virtutea poziției individului în cadrul social, adic] datorit] clasei c]reia îi aparține el sau ea. De unde și maximă: mai bine datoria ta (cu toate c]) imperfect], decat datoria altuia îndeplinit] foarte bine (3.35). În ceea ce privește conținutul specific al datoriei și criteriul dup] care i se judec] validitatea, textul r]mane neclar. Cu toate acestea, promisiunea eliber]rii rezid] în acțiunea urm]riț] în mod dezinteresat, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o îndep]rtare (irațional]) a unor mijloace indispensabile de a-și atinge propriile scopuri. Principiile de a nu ii neglijă pe cei aflați în nevoie sau de a-și dezvolta propriul potențial sunt totuși obligații mai puțin complete (și deci imperfecte). Nu îi putem ajuta pe toți în tot ceea ce au nevoie și nu ne putem dezvolta absolut toate talentele pe care le avem. Deci aceste obligații sunt în mod necesar selective și nedeterminate. Le lipsește corespondentul la nivelul drepturilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea culturi tradiționale pare, în schimb, organizat în jurul valorii centrale a unui bun comun care const] într-un anume tip de viat] ideal] în comunitate, o rețea de relații definite parțial de anumite roluri sociale, din nou ideale, dar întruchipate imperfect în practică existent]. Idealul pentru membrii societ]ții este reprezentat de virtuțile diferite care le ofer] posibilitatea a promova și susține binele comun, dat fiind locul lor în rețeaua de relații. Confucianismul, de exemplu, face din familii și grupuri înrudite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt marcate sufixal, absolutivul e nud; morfemele cu realizare fonologică zero sunt tipic "default". Explicația formulată pentru limbile de tip (a) este valabilă pentru limbile cu partiție bazată pe ierarhia nominală. Existența limbilor de tip (a) demonstrează relațiile apropiate, dar imperfecte dintre Cazul abstract și cazul morfologic. Concluzia formulată de Legate în mai multe studii, conform căreia absolutivul este doar aparent în unele limbi ergative, a fost criticată de Katzir (2007). 3.2.4. Nom. = absența Cazului Van de Visser (2006
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]