1,880 matches
-
și a păcatelor inerente existenței pe pământ. Dintr-o altă poezie transpar dorul și dragostea de viață. Fiindcă, de fapt, prin exclamația retorică ”nu vreau să mor”, se distinge, discret, ideea că este peste puterile noastre să ne împotrivim destinului implacabil, dar poate fi și o chemare disperată a vieții care, deși ne va devora, este totuși invocată și dorită. Suferințele lumii nu o lasă indiferentă, mai ales suferințele mamelor ce-și veghează ”pruncii” bolnavi. Sensibilitatea poetei sesizează disperarea că rugile
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
ajuns să fim așa cum nici bărbații nu ne mai vor: mai puțin sentimentale, ceva mai mult nefeminine și un pic mai vulgare. Am dori (de ce nu?) abandonarea figurii mitologice a Evei care le-a încătușat pe femei într-un destin implacabil, biologic vorbind. Am dori să ni se acorde mai multă încredere tot așa cum ne asumăm și responsabilități. Este greșit să se creadă astăzi că femeia este răul necesar așa cum este greșit să se caute mereu vinovați pentru actele bărbaților, necugetate
CHERCHEZ LA FEMME de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372301_a_373630]
-
aidoma poetului însingurat și obosit. Puiu Răducan e insistent în dreptul său de scrutător al sinelui însingurat. E insistent în lacrima pentru trecut și pentru un viitor opac, previzibil și scadent în vrerea de neostoit a timpului ucigaș( Pisica neagră). Timpul implacabil vestit de ecoul clopotului/ din adâncuri( Lacrima icoanelor). Clopotul lugubru, mesianic, clopotul prevestitor al morții iminente într-o lume a deșertului de sare al mării( Sirena deșertului) și a diluviului terifiant( Făptura ta). O necuprindere împresurată de ape . Apa morții
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
în partea stângă a râului Dâmbovița, cetățenii de odinioară (colonei regali, angrosiști, dar și spălătorese) se adaptează vieții dificile din anii comunismului. Și timpul pare să niveleze destinele, să egalizeze rosturile indivizilor, servitorii și stăpânii să devină egali în fața destinului implacabil. Micile intrigi de cartier (zic cartier și nu mahala) apar ca petele de cerneală pe vârful degetelor unui școlar silitor, și Strada Ameliei Caracas se transformă într-un spațiu pitoresc de-a dreptul, un fel de redută pe care luptă
AMELIEI CARACAS PE STRADA CU NUME DE PLANETĂ (URANUS) de MELANIA CUC în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372539_a_373868]
-
lirico-meditative. Aceeași emoție, același univers mirific, aceeași intensitate în ``Suntem împreună``, ``Tandre lumini ``,``Ne pierdem``. Ce oferă lirica autoarei? O pledoarie pentru dragoste, o deschidere spre natură, o trăire a ritmurilor cosmice, o meditație asupra ireversibilității timpului. Da. Cu timpul implacabil se conjugă nostalgia iubirii. Timpul și iar timpul în poezia Liei Ruse devine obsedant. Ireversibilitatea lui e o certitudine : Alunecăm în timpul continuu luminat Si vremea e cu cântul pe umăr tremurând...( Au aburit cuvintele). Contracarează: ``Răstorn o amintire peste timp
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
spus. Nici măcar nu mai există bătălii. Câmpul de luptă nu face decât să-i dezvăluie omului propria lui nebunie și deznădejde ; și victoria este o iluzie a filozofilor și a nebunilor !...” Ca și sora lui, Caddy, de care se îndrăgostește implacabil, trecând peste orice tabu, Quentin poartă asupra sa stigmatul păcatului și nu poate ignora glasul sinucigaș al rațiuni, despre care îi vorbise și bunicul său atunci când îi dăruise ceasul și-l avertizase asupra eșecului în lupta cu timpul. M-am
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
dumneavoastră din 10 mai 1951 raportăm următoarele: întrucît din fișa personală a susnumitului ce o posedă la Direcțiunea Generală a Securității Statului, fără a se cunoaște motivul reținerii, nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului Văcărești". Implacabilă, hotărârea Direcțiunii Generale a Securității Statului, își pune pecetea pe soarta filozofului. La fila 6 a dosarului prin adresa din 15 iunie 1951 citim: ,La adresa din 25 aprilie 1951 cu onoare vă aducem la cunoștință că avizăm nefavorabil asupra transferului
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
și o căutăm mereu. Știm că de acolo pornește melancolia. Dar, tot de acolo, pornește și zbuciumul valurilor. Sufletul domnului Stan este unul zbuciumat. Lectura paginilor de dragoste este inedită și autorul încearcă să ne descrie lupta sa cu destinul implacabil, care ne demonstrează că în viața oricui se întâmplă ca oamenii să vină și să plece și trebuie să-l accepte așa cum este, dar luptând pentru el, pentru că nu contează cât trăiești, important este să trăiești o clipă pentru care
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
că într-un „ delir controlat”, subtextual, s-a deschis în românele ei că o ramificare semantica pe verticală unui arbore ancestral, revigurat de aerul tare al Libertății de exprimare și de confesiune. În ambele române, personajele - cheie sunt urmărite de implacabilul unui determinism ateu, în care instanța divină intervine pedepsitor- justițiar și uneori iertător. În vidul tenebros al ateismului, entitatea umană se va surpa, opturarea conștiinței (sinelui) conducând la autodistrugere. Ligia Semăn scrie românul continuu al acestei dileme existențiale și vocația
UN ITINERAR AL VIETII SI CARTII CRESTINE de EUGEN EVU, ACADEMICIAN, MEMBRU AL USR DIN ROMANIA în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344928_a_346257]
-
deși e lucru știut că majoritatea dintre ei nu vor izbuti să mai găsească calea întoarcerii. Soarta lor nu este una de excepție ci constituie un fenomen larg răspândit printre oamenii supuși unei trieri riguroase de către un destin nemilos și implacabil. Scriitorul se dovedește stăpân pe arta contrapunctării. El este un observator fin al meandrelor destinului și un tip lucid, capabil să-și conducă cu discernământ eroii în lupta perpetuă dintre bine și rău. În prefața la roman, prof. Veturia Adina
O CARTE DE REFERINŢĂ DE ION CATRINA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344921_a_346250]
-
și atâtea nopți, cărui prieten îi împărtășim atâtea mii de gânduri, emoții și sentimente într-o viață scurtă de muritor? Ce alt prieten ne urmărește pașii din umbră - martor mut al trecerii noastre prin viață? Răspunsul va veni, cu siguranță, implacabil: nici unul. Doar ea, cartea ... Prietenii îi sărbătorim negreșit, a venit deci momentul să sărbătorim și cartea, să îi dedicăm o zi. Iar în această zi îi lăudăm virtuțile și le vom face cunoscute altora, fructificăm lecturi ademenindu-i și pe
PRIETENA NOASTRA, CARTEA! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345002_a_346331]
-
jur, care, iată, de-acum nu te mai pot ocroti! Ai mers și peste Ocean, la românii care se țin români și, iată, de-acum ei nu te mai pot aștepta! A bătut ceasul acela necruțător al Timpului, care face - implacabil - ca o inimă să nu mai bată. Ai fost, domnule Constantin MUSTAȚĂ, un om cu o uimitoare și contaminantă dragoste de viață, ai fost “reporter în trenul secolului”, ai scris în mileniul II “amintiri pentru mileniul III”, te-ai situat
ADIO, DOMNULE CONSTANTIN MUSTAŢĂ, DE VASILE LECHINŢAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345961_a_347290]
-
Isus ne-a mântuit! Lumină din lumina e fără de sfârșit! (Gheorghe Șerbănescu) Paste Fericit stimata Doamna a cuvântului, Ileana Vulpescu! "Mă atrag oamenii complicați. Mă atrag major, nimicitor, doar oamenii care mă fac să visez, care maschează atât de bine implacabilele roți dințate ale imuabilelor legi care ne guvernează, atât de bine ca ma fac să le uit existența. Cu cat sufletul tău intra mai profund în hătișurile de clar-obscur ale altui suflet, cu-atât actul fizic al iubirii devine mai
PAŞTE FERICIT! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347851_a_349180]
-
apreciere a poemelor sale care sunt încărcate de sentimente ce se adaugă prin vibrație spiritului de înțelegere a spațiului ambiental. În ciclul “Poezia sufletului “ poetul își dă întreaga sa capacitate de exprimare a trăirilor sale atunci când întoarcerea sa acasă devine, implacabil, o nostalgie frisonată de durere: “Zadarnic casa părintească-I strigă/ Când de durere inima mea-i frântă!“(Întoarcerea acasă ), tocmai din acest izvor al durerii țâșnește adevărata poezie ca un râu din care soarbe cititorul însetat de răcoarea și lucida
ÎNTOARCEREA ACASĂ A POETULUI VASILE B. GĂDĂLIN CU POEZIA ÎN SUFLET de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347967_a_349296]
-
ar fi un subiect spectaculos, ci pentru că sunt descrise cu un amestec de luciditate, smerenie, mirare și umor delicat la care nimeni nu s-a încumetat până acum. Tonul mișcător, dar fără patetism se potrivește ca o mănușă tragismului și implacabilului situației. Lui Blacker îi reușește fenomenalul șpagat între vesel și trist, performanța pe care poate doar înțelepciunea populară o poate egala: aceea de a zugrăvi neutru, dar absolut, cel mai captivant ceremonial încărcat de sensuri din viața comunității, „plimbarea imaginară
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
dar s-a inventat subit sintagma securist = terorist la Televiziune și populația a fost mobilizată să participe la vânătoare și răzbunare inpotriva celor care în mod paradoxal s-au dezarmat de bună voie și nesiliți de nimeni. Logica evenimentelor este implacabilă și verificată în trecut. După dezastrul din Rusia, un grup de generali s-au hotărât să-i lichidez pe Adolf Hitler și pe Heinrich Himmler, care erau așteptați să facă o vizită pe front. Hitler vine singur, așa că se amână
GENERALUL IULIAN VLAD – EROU SAU TRĂDĂTOR? de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348835_a_350164]
-
Marelui Nimec! Din nimic am venit, în nimc mă voi întoarce. S-a încheiat circuitul nimicului în natură! Punct. Atât? Poate că foamea nu-i în noi, ci în Univers. El ne mănâncă: secundă cu secundă și an după an. Implacabilă,moartea ne pândește din prima clipă de viață. Ne ajută chiar să creștem, ne pregătește cu grijă pentru marele ospăț final. Asta este : și moartea-i un stomac ! Da, cred că moartea-i stomacul universului ! Poftă bună! Costel Zăgan, DEȘERTUL
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
cuminți pupitre școlărești. Căci, înainte de a ni se revela ca poet, Petre Curticăpean a fost dascăl și director de prestigioasă instituție târgumureșeană de învățământ. Iar când porți ani de zile o asemenea responsabilitate, ceasurile de taină cu tine însuți sunt implacabil dijmuite de clipa cea repede ce ni s-a dat. Îmi vin în minte, fără a le rândui cronologic, și fără a le cita pe toate, „Miresme târzii”, „Coloanele câmpiei”, „Mopete de foc”, „Povești cu tâlc”, titluri relevante pentru un
PRIETNUL PETRE CURTICĂPEAN- OGRANDA , ED.NICO, 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346446_a_347775]
-
trei zile, chinuindu-se să rupă câte o noapte de amor de la iubita lui studentă. În final, Costel s-a însurat și a plecat de acasă, lăsând-o pe biata Dana pradă mâinii de fier a maică-sii - o femeie implacabilă, ranchiunoasă și țață, interesată de soarta oricărui vecin de seama fetei sale, care făcea cine știe ce trăsnaie pur copilăroasă și dornică mai mereu de a-l denunța părinților, cu speranța în suflet că va primi bătaia - zicea ea - binemeritată. În schimb
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
tentativă de a ne doborî propriul record, depășind în viitorul an (sept.2012-sept.2013) cifra de peste 27.000 de catrene, care, ca unică regulă, vor începe cu pluralul ”suntem”. Trecem, așadar, de la individualistul ”sunt” , la generosul și altruistul ”suntem”, căci, implacabil, noi românii, doar împreună suntem (!) un neam al naibii de special și pe cât de sucit și capricios, pe atât de bun la inimă, de cald, de talentat și de săritor când sângele ne fierbe ... dar ne fierbe greu ... Și pe cât de pricinoși
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
Șam", mă gândesc "hhmmm...", și din nou sunt convins că mie nu mi s-ar putea întâmpla așa ceva niciodată. Avem cumva un destin prestabilit? Sunt unii dintre noi destinați spre un permanent "bine" iar alții spre un etern, fatalist și implacabil "rău"? Este "imaginea de sine" un aliat sau un dușman pentru om? Este foarte adevărat că un copil căruia i se spune mereu "Prostule! Nu ești în stare de nimic" are șanse mari să devină o..."legumă" în viață și
MIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMIC de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345093_a_346422]
-
întoarcă de pe căile lui și să trăiască?" Exact pentru această a venit Cristos - să caute și să mântuiască pe cei pierduți. Prințul Miskin, "idiotul" lui Dostoievski, este cumva unul care se luptă cu niste arme ciudate să-și învingă destinul implacabil? Am avut un coleg care părea "idiot" conform standardelor lumii, cu toate că era cel mai bun la analiza matematică. Dar el nu era "idiot", ci L-A ÎNTÂLNIT ÎN MOD PERSONAL PE CRISTOS. De ce părea "idiot" pentru cei "trecuți de dragostea
MIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMIC de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345093_a_346422]
-
nimic să nu fie omis, relațiile cu Occidentul vor fi blocate, astfel treptat țara devenea un ghetou sovietizat și înfricoșat. Cea mai spectaculoasă „realizare” a sistemului comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
lucru care merită apreciat, un spectacol de mare autenticitate, ce conține profunde semnificații etern umane, stări, emoții, încrâncenări, tensiuni și, în același timp, de o monumentală claritate, dezvoltând în ambianța rustică, o adevărată tragedie a destinului, asemenea fatum-ului antic implacabil. În concluzie, o realizare certă a teatrului gălățean, ''vinovat'' de aceasta fiind Adi CARAULEANU. Oricum, promitem ca în viitoarea formulă a gazetei noastre, fiecare nou spectacol de la ''Fani Tardini'' va primi cronica meritată. Pompiliu COMȘA Referință Bibliografică: NĂPASTA-un altfel
NĂPASTA-UN ALTFEL DE TEATRU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345196_a_346525]
-
sugereze ce ar trebui să facă pentru a se îndrepta. Ciprian și Adrian, eroii romanului, tată și fiu, au destine similare. Ei încearcă să se realizeze prin iubire, dar calea e dură și ei riscă să se lase învinși. Destinul implacabil, care a orânduit totul, face din omul supus greșelii o „păpușă de sticlă” care își dovedește fragilitatea spirituală și emoțională la orice încercare bruscă a vieții, în fața oricărui obstacol mai serios ce-i apare în față. Scriitorul și-a construit
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]