1,067 matches
-
întrebărilor este aceasta: găsim un răspuns corect, exact, sincer? Unde? (Întâlnire cu Sadoveanu). Cât de mare este, adesea, distanța dintre ceea ce vrem, spunem și cerem altora și ceea ce putem noi înșine? (Examen la Psihologie pedagogică). Când un om de nimic, impostor, a ajuns conducător și încearcă să mistifice istoria, să rămână el deasupra tuturor, nemuritor, cum să șezi liniștit, să nu înfierezi pe un astfel de falsificator? (Timur Lenk și tabloul pentru posteritate). Dacă inteligența a fost definită de unii drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lor la pământ, au șoptit în taină, neauzit, sensul vieții, al morții și al suferinței, la care au fost supuse... „Demnitatea națională” a fost distrusă, cea economică a fost demolată, „demnitatea culturala” dărâmată și ea.. ... Cei mai mulți, continuă tot el, semidocți, impostori, corupți, se cațără să se agațe cu ghearele de putere.. de bani. Dubioșii îmbogățiți peste noapte. În mijlocul atâtor intrigi, corupție, jaf, imposturi, uneltiri, până la cel mai înalt nivel... În vreme ce, în poporul flămânzit care fierbe înabușit, crește mânia să dea în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doar cu dragostea purtătoare de grijă a fraților, cu un mic supliment zilnic din rațiile lor și cu rugăciunea, stând de vorbă cu tânărul evreu, am înțeles că se încreștinase. Dar era foarte atent și prudent, ca să nu fie socotit impostor. De atunci, gândul mi-a fost mereu la chemarea pe care nu trebuie să încetăm a o face acestui neam care s-a lepădat de bună voie și cu bună știință din brațele Iubirii dumnezeiești. După spusele Sfântului Apostol Pavel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
conștiinței naționale. Un singur neam are dreptul la demnitate spirituală și națională: evreii hazari. Celelalte neamuri trebuie aduse la condiția animalului de muncă, prin spălarea creierului de toate valorile creștine, ștergându-se mai ales obiectul adorației - Hristos - socotit ca un impostor. Și pentru ca neamurile să aibă obiect de adorație, s-a beatificat răul, personificat în Iuda Iscarioteanul, victima inocentă a Galileanului, trădarea, delațiunea, orice patimă, devenită virtute și condiție de viață pentru goimi. Astfel, se instituie religia libertății individului în rău
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am vrea să analizăm sinceritatea "revizuirii" atitudinii față de chestiunea evreiască, am putea totodată să trasăm o paralelă între sinceritatea lui Iorga și cea a ungurului Gömbös. Nu se pune problema unei viziuni retrospective asupra istoriei, ci doar asupra relativismului. Numai impostorii pot pretinde că realitatea corespunde imaginilor lor asupra trecutului. Să ne amintim încă o dată de afirmația lui Oscar Wilde: "Dacă încerci să rezumi adevărul la fapte, înseamnă să privezi adevărul de întregul său conținut intelectual". Dr. Moses Gaster, fost adversar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
prin intermediul relației de dependență, dativul este cazul destinatarului unei acțiuni sau al beneficiarului unei însușiri: „El numa-n veci e-n floarea tinereții,/ Miresei dulci i-ar da suflarea vieții.” (M. Eminescu, I, p. 202), „A fost o mișcare favorabilă impostorilor.” Prin acest conținut semantic, dativul este, prin excelență, un caz personal; substantivele în dativ denumesc în general ființe umane. Când funcția de complement indirect se realizează prin alte substantive, dativul dezvoltă un sens locativ (dativul locativ): „Răsar-o vijelie din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cer cazul genitiv, pronumele reflexiv circumscrie locutorului, interlocutorului sau obiectului (personal) al comunicării diferite coordonate ale actului lingvistic sau ale planului semantic al textului: Prin această atitudine am ac'ionat împotriva mea., Și-a adunat în jurul său toți parveniții și impostorii. Forma de persoana a III-a este omonimă cu pronumele posesiv; se distinge de acesta, ca și pronumele personal de genitiv, sintagmatic: este pronume reflexiv dacă este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) cu recțiune genitivală: în jurul său. La plural, genitivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!” (I.L.Caragiale, Teatru, 143) f. multiplu: „Și frate-meu cel mare, nătâng și neastâmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă.” (I. Creangă, 39), „Dar impostorii, oricine ar fi fost să fie, oricât de suspuși, orice rol ar fi avut, mai ales în cultură, ei, da, au simțit distanța de netrecut, distanța de prăpastie fără fund dintre falsa lor importanță și gheața din privirile mele.” (G.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iubire, atunci n-am înțeles decât foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
decât foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere, nu ne putem măsura decât cu absolutul. Trăim în
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
codul unei poezii de o uimitoare, oximoronică diversitate în monotonie; și, nu mai puțin, de către discipoli fideli care au creat și au întreținut în jurul artistului o mitologie. [...] Îndărătnicia lui Cezar Ivănescu, turbulența sa, felul oblu în care se năpustea asupra impostorilor și carieriștilor sunt legendare: poetul era, în viața diurnă, un luptător cu pumnii pentru adevăr, încercând și reușind să-i pună la locul lor pe dătătorii din coate. [...] Don Cezar, care merita din plin să fie în vârful piramidei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lansează acum cărți, iar tu stai în fundul prăpastiei ca Nechifor Lipan. La Iași, în aceeași zi, se deschidea Târgul de carte „Librex“, al cărui inițiator fusesem, cu ani în urmă, însă pe care îl capturaseră „prietenii“, adică niște mediocri și impostori energici și gălăgioși. Ostilitatea unora dintre ei față de mine era constantă, iar campaniile de denigrare, cărora le-au căzut și alții victimă, regizate de aceștia, din când în când, nu aveau limite în imunditatea lor. Chiar eram un Nechifor Lipan
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
egal cu acela al bărbaților tineri de condiție medie. Cele de condiție medie - un indice apropiat de al bărbaților tineri de condiție înaltă. Consecință: bovarismul femeilor tinere, tendința lor de „declasare ascendentă“ (după formula lui Ibrăileanu), riscul căderii în mrejele impostorilor: Băcălia ambițioasă, Îngâmfata plăpămăreasă etc. Propozițiile de mai sus își găsesc o amplă confirmare în operele literare ale vremii. Este vorba, să nu uităm, mai ales de comedii sau de proze satirice, adică de scrieri orientate funciar spre tipic. Este
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dorința de revanșă, dorință de parvenire, idiosincrazii ș.a.) este o altă problemă. Orice schimbare de regim este un proces caracterizat de confuzie a valorilor și a criteriilor. Pe ușa deschisă învingătorilor și nedreptățiților se strecoară și frustrații, și ariviștii, și impostorii. În presa de după 23 august 1944, două au fost categoriile de articole ce susțineau procesul de epurare: primul era articolul militant, în care se cerea explicit epurarea unor scriitori; al doilea era articolul de defăimare a unui scriitor sau a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aducerea în atenția publicului a unor nume mari din literatura universală sau din cultura română, Scînteia plasa noii scriitori preluați din lumea sovietică într-o companie selectă. Amestecarea binelui cu răul, a adevărului cu falsul și a oamenilor valoroși cu impostorii până la indistincție a fost o tehnică pe care comuniștii au aplicat-o în mod constant în toate domeniile vieții sociale. Oricât de mare ar fi fost nevoia de muncitori intelectuali, nu se putea trece cu vederea faptul că aceștia nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Albatros, nr. 8, număr rămas nepublicat în generația amânată, apud Lucian Valea, op. cit., p. 104. 155 "G. Călinescu, pe care modestia valorii îl îmboldește să creeze în contra-timp cu pulsul mentalităților conjugate în mediocritate, rămâne totuși - cu și fără voia impostorilor - criticul oficial al inteligenței și competenței românești, iar opera sa - în timp - un moment și un monument literar. (...) Aplicație integrală a acelui "principiu estetic" prin care "critică și istorie literară sunt două momente din același proces", istoria literară a lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu ceilalți. Așa stînd lucrurile, a rupe legătura cu cei necalificați moral pentru poezie, a nu-i urma, devine, la un moment dat, un imperativ. Poezia „vană” e poezia falsei sensibilități, exaltată, delirantă sau, în anumite împrejurări, agitatorică. Poezie de impostori și oportuniști, pe care Bacovia, evident, nu-i agreează. în epocă, el aparține, ca să folosesc o expresie de-a lui S. Mehedinți, „genului rece”, al celor dezabuzați, care se sustrag curentului majoritar, iritați de notele declamatorii din retorica unor contemporani
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și al Revoluției. 167 Zola "se sert de la métaphore du théâtre pour critiquer le régime impérial et la société qui le soutient" [Becker, 1994, p.XLIV]. 168 La el, teatrul este un joc destinat să înșele spectatorul: actorul este un impostor care ascunde intențiile sale sub o aparentă ipocrita. Naratorul din La Fortune de Rougon vorbește despre "honteuses comédies des Macquart et des Rougon", de "la farce vulgaire, la farce ignoble, de leurs tripotages, tournant au grand drame de l'histoire
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în martie 2004, la rugămintea singurului politician ieșean pe care îl consideram decent, Dan Constantin Vasiliu, am intrat de bună voie, pentru vreo patru săptămâni, în iad. Un iad unsuros și insinuant, cu bestii gregare și ireverențioase, cu trădări și impostori guralivi, cu pofte și aroganțe. M-am retras cu repulsie din acel mediu, nu înainte însă de a-l preveni pe cel care mă rugase să-i fiu alături despre ceea ce va păți în toamnă din partea lui Dan Cârlan, candidatul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai găsesc. Pe acest fundal, escrocheriile tovarășului Bondrea (fostă fiară comunistă, șef de personal și mâna dreaptă a Elenei Ceaușescu, care are pe conștiință zeci de mii de tinere destine strivite cinic în anii '80) sau hoția și banditismul celebrului impostor academic, cu toate cărțile scrise de "negrii" din ograda proprie, care s-a autointitulat rector, transformând o universitate privată importantă într-o asociație familială de jefuit și extorcat (de unde și porecla sa de alint "academicianul PârNae") au apărut ca firești
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
clasă de elevi neastâmpărați de la un liceu industrial, bine hrăniți, cu energie, neatinși de vreo boare de educație și bună cuviință, lipsiți de cei șapte ani de-acasă. În plus, sunt scandalizat cum de nu sunt dați afară din învățământ impostori pensionabili, plagiatori sau indivizi dovediți pentru hărțuire sexuală (toate trei, delicte pentru care, în lumea civilizată, îți pierzi instantaneu slujba de dascăl), în timp ce fătuci isterice din mass-media își iau periodic câte o mască de Savonarola anchetând obraznic și inchizitorial, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și pentru care aduce cel mai important arhitect din Europa să le restaureze Biserica Trei Ierarhi (proiect și azi de o dureroasă actualitate!), apropierea de adevărații cărturari și artiști (astfel încât să-i dea ceea ce merită, adică un șut în posterior!, impostorului obraznic care oferea, ultima dată, la BCU, "tratatele" sale de economie), și, bineînțeles, să țină în echilibru (și la respect!) venala clasă politică românească, urmând, apoi, să reinventeze instituțiile statului pe baze oneste și profesioniste. Poate astfel să vină și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care nu o merită, ca să facă acolo gale cu alte neveste disperate și să caute, poate, cu mai mult noroc, vreun prinț care să o salveze. Că, spre deosebire de noi care acceptăm din partea oricărui bastard să se creadă "de România", acolo impostorii sunt scoși în șuturi afară. Răduleasco, rămâi acolo pentru că vreau să sper că ceea ce am văzut la televizor, din neatenție sadică, a fost un vis urât. Tu, în minijupă și contorsionându-te caraghios în încercarea de a-ți împinge decolteul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Radu Iacoban era un cunoscător din interior al nomenclaturii comuniste pe care, azi o reconstruiește meticulos și sardonic. Romanul Pompe funebre vine în contrasens nu numai cu evocările schematice sau grosolane ale acelei lumi făcute de foștii profitori ai partidului, impostori literari cu aere (Titus Popovici, Dinu Săraru, Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri lipsiți de informațiile și de cunoașterea directă, ironic-scrutătoare a unui contemporan al "eroilor". Dacă ar fi să păstrăm ironia autorului, am putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
El Îl determine pe fiul Craiului să-l ia În slujba sa, În ciuda sfatului părintesc. Odată ajuns slugă, el Își face un plan diabolic, de supunere a stăpânului. Prin viclenie reușește să-și Împlinească gândul, schimbând identitatea fiului de Crai. Impostorul se comportă ca un adevărat tiran, Înjosindu-l pe erou Într-un mod sălbatic. Neîndurător, il supune pe Harap Alb unor Încercări menite să-i aducă sfârșitul. In final, este demscat si pedepsit, În numele dreptății și al demnității, aspirații etern
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]