1,250 matches
-
literatură, vreme de vreo șaizeci de ani nu am făcut decât asta, dar să-mi îngădui acum, la sfârșitul sfârșitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vârsta de treizeci de ani nu a fost decât o penibilă impostura. Sânt sătul să mai scriu fără speranța că mă voi putea vreodată depăși, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, până la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de a apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex de gesturi și demersuri exagerate care abundă în excese și repetări aproape de limita grotescului insuportabil. În locul semenului deschis întru compasiune, cel lovit de suferințele sufletești va întâlni impostura unui bufon ce-și joacă rolul de camarad pe drumurile durerilor înalte. Desigur că acest măscărici deține particularitatea specială că, ajuns în vârful acelui proces auto-sugestiv, el uită de sine ca actor ambulant social ce a urcat pe scena anonimatului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mai degrabă în jocuri de putere decât în creație și imaginație. Pentru mine însă teoria a constituit întotdeauna o specie de creație, deopotrivă imaginativă și științifică, deși nu mă consider nici astăzi scriitor și mă încearcă un mic sentiment de impostură când particip - ca în volumul de față - la anchete în care scriitorii sunt chemați să destăinuie cine știe ce. S-a întâmplat ca Doru să câștige o prestigioasă bursă a guvernului american și să plece în Statele Unite pentru doi ani, pe când Mira
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
prima oară l-am văzut pe Agliè pierzându-și controlul. Se ridică din jilț, dar făcu o greșeală. Apoi se aruncă spre femeie - evitând aproape Întâmplător traiectoria Pendulului - strigând: „Viperă, mincinoaso, știi bine că nu poate fi...“ Apoi către naos: „Impostură, impostură! Opriți-o!’“ Dar nimeni nu se mișcă, ba mai mult, Pierre se duse și luă loc În jilț, zicând: „Să continuăm, madame“. Agliè se calmă. Își recăpătă sângele rece și se dădu la o parte, amestecându-se printre ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oară l-am văzut pe Agliè pierzându-și controlul. Se ridică din jilț, dar făcu o greșeală. Apoi se aruncă spre femeie - evitând aproape Întâmplător traiectoria Pendulului - strigând: „Viperă, mincinoaso, știi bine că nu poate fi...“ Apoi către naos: „Impostură, impostură! Opriți-o!’“ Dar nimeni nu se mișcă, ba mai mult, Pierre se duse și luă loc În jilț, zicând: „Să continuăm, madame“. Agliè se calmă. Își recăpătă sângele rece și se dădu la o parte, amestecându-se printre ceilalți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
psiho-mentală a creatorilor acestor manifestări deviante, iar vina o poartă deopotrivă atât cei ce emit aceste lucrări artistice, cât și a acei receptori entuziasmați de aceste apariții ”fermecătoare” a nebuniei morale, imbecilității și a demenței.... Artiștii desconspirați de falsitate și impostură, apar în societate ca niște victime inocente, iar deseori criticul obiectiv, ce își propune prin discursul său o îndreptare și o educare a ”consumatorilor” de artă, este privit ca un dușman al artei 4. În aceste condiții se impune apariția
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede că și francezii au «mărșăluit» în această glumeață cursă internațională. Întrebarea lor dovedește că bucureștenii sînt cei mai tari mistificatori ai continentului”. Peste ceva mai mult de un an, tot în Adevărul (anul XXXIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sîntem rugați a fuma și a scuipa pe jos. Nimic nu e interzis. Autorii dramatici vin să adune din arenă spiritele clovnilor. Toți se gîndesc să reînvieze genul grotesc: circul pe scenă. Un fel de șpriț fără vin. Și o impostură în plus. (...) Hai la Circ. Maximum de varietate, minimum de efort cerebral. Reconfortat după spectacolul de circ, cobori ancora la cabaret... Feriți-vă de teatru... Atențiune...” Sinteză între expresionism, tehnolatria futuristă și purismul constructivist, concepția despre teatru a grupării „contimporane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aparențelor, se pare că am, încă, un sânge sănătos, cel puțin în lumea amețitoare și fără bariere de timp, a romanului. Universul actualității noastre amintește, în unele aspecte, cel puțin, de episoadele satirice din Omulețul roșu. Viața culturală, convenționalismul și impostura din instituțiile de cultură sunt radiografiate cu umorul caracteristic autoarei. Dar nu aceasta dă substanța scrierii, cât țesătura narativă de calitate, în care faptul obiectiv se dizolvă în nuclee epice care par să se dividă nesfârșit, căzute într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
umanist profund creștin, mare iubitor de oameni, de Dumnezeu, de țară și de neam, ca apărător fervent al naturii, al limbii române și al folclorului român, fiind pilduitor și din punctele de vedere marital, familial și amical. Combătând fără-ncetare impostura, incompetența, superficialitatea, lucrul de mântuială, necinstea, minciuna, neseriozitatea, stilurile nocive din muzica cultă și din cea populară, degradarea moravurilor, a datinilor și apărând cu ardoare toate valorile morale, creștine și naționale, Constantin Brin se impune ca model de scriitor și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
au început să apară și interpretările asupra revoluției române ca fiind o lovitură de stat, conspirație externă etc.; ziariștii străini, cei francezi în special, au fost cei dintâi care au declanșat campania media prin care revoluția română era declarată o impostură. În rezumatul asupra insurecției bucureștene nu m-am ocupat în mod special și de perioada 22-25 decembrie, întrucât aceste zile vor constitui adesea miza și mărul discordiei pentru susținătorii tezei hibride, precum și pentru susținătorii teoriilor conspiraționiste cu privire la revoluția română, pe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
revoluționar, menținându-ne într-un echilibru extrem de labil. Nimeni nu putea crede că noi nu aveam nici o ierarhie și că nu dispuneam de o temeinică structură organizată, care să reprezinte sprijinul nevăzut al acelui vârf vizibil. A fost o sublimă impostură involuntară, care ține de o anumită ironie a soartei, căci, până la urmă, există și o componentă supralumească în toată desfășurarea evenimentelor istorice, ce nu sunt la cheremul exclusiv al oamenilor. Fără a invoca o doză de miraculos, dar și fără
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
revoluții, 1997) a fost ambasadorul Franței în România, în perioada 1987-1990. Cu alte cuvinte, a fost prezent în timpul evenimentelor din decembrie 1989, la care a asistat ca spectator empatic. Spre deosebire de majoritatea ziariștilor francezi care au văzut în revoluția română o impostură, un complot, o lovitură de stat (vezi în special cărțile semnate de Victor Loupan, Radu Portocală și Michel Castex), fostul ambasador consideră că în România a avut loc, totuși, o revoluție, chiar dacă aceasta a fost, ulterior, confiscată. Le Breton etapizează
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
totuși complotul intern este cel considerat a fi esențial în România, chiar dacă cu sprijin sovietic. Acest lucru este valabil și pentru interpretarea lui Victor Loupan, ambii ziariști francezi având în comun ideea unui complot combinat, extern și intern. Manipularea sau impostura revoluției din România prin intoxicarea mass-media a fost discutată și de alți ziariști francezi, inclusiv cu prilejul unui colocviu care mai apoi a publicat luările de cuvânt într-o carte (Roumanie: qui a menti?, 1990). Și în acest caz, au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nu se dădea înapoi de la nici un fel de munci, fie ele oricât de prozaice. Tare precum granitul în materie de principii, oricând gata însă pentru compromisuri raționale, pasionat și, în același timp, lucid, tăios ca un brici față de impertinență și impostură, coseur cât stă bine, plin de vervă, dar și capabil să asculte pe alții cu atenție și deferență, inepuizabil în inventivitate și imbatabil în argumente, Valentin Lipatti a fost un diplomat de înaltă clasă, între cei mai remarcabili reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
La 1820 poetul român ezită să-și semneze poemele, din pudoare sau din orgoliu (poezia nu-i o carte de vizită convenabilă pentru un om cu ighemonicon), la 1845 scrisul devine o profesiune și chiar o profesiune „obștească”, amenințată de impostură. Apariția conștiinței scrisului este legată de o altă temă, mai gravă: aceea a Întemeierii poeziei române. De la Ienăchiță Văcărescu la Vasile Alecsandri, toți cei care scriu versuri au, Într-un chip sau altul, conștiința că, pentru a Întemeia poezia română
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeia să se prefacă, după oarecare timp, că Îl crede. După oarecare timp... pentru că și ritmurile timpului sînt, aici, mai Încete și moravurile mai Înțepenite. O complicitate reciproc acceptată reglează aventura sentimentală și determină formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă În poezie notele cele mai profunde ale senzualității. O senzualitate ce nu trece Însă dincolo de pragul decenței. Căci versurile acestor destrăbălați amanți sînt de o enervantă pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pasiune, mai precis: o pasiune nefericită. Nefericirea este, fără paradox, condiția de existență și fericire a Îndrăgostitului. Toți interpreții lui Conachi vorbesc de puterea poetului de a inventa nenorociri, cu alte cuvinte: puterea lui de a se preface, neobosita lui impostură. Faptul este de ordinul evidenței. Insă cine trăiește mult timp În impostură are toate șansele să fie luat drept ceea ce vrea să fie. În cazul lui Conachi: un om atins de o maladie incurabilă, un suflet chinuit care, culmea!, se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
existență și fericire a Îndrăgostitului. Toți interpreții lui Conachi vorbesc de puterea poetului de a inventa nenorociri, cu alte cuvinte: puterea lui de a se preface, neobosita lui impostură. Faptul este de ordinul evidenței. Insă cine trăiește mult timp În impostură are toate șansele să fie luat drept ceea ce vrea să fie. În cazul lui Conachi: un om atins de o maladie incurabilă, un suflet chinuit care, culmea!, se simte bine În chinul lui. O posibilitate de lectură este de a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii): „Avînd numai bucurie Că pei În statornicie’’... Am analizat mai Înainte scamatoria acestei suferințe. Conachi dezvăluie el Însuși mecanismul imposturii Într-un poem care grupează toate temele: Ce durere, suflețăle. Durerea este Întoarsă cu frivoliate spre plăcere, pasiunea tristaniană spre donjuanism. Tema reală a poemului este chiar tema mistificării sentimentale: „Ce durere, suflețăle, Îi durerea de amori. Dăruiește-mi, ah
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-și manifesta pe față nemulțumirea lui arhitectonică, ba chiar râse la ideea de a explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic. Verticalitatea Ioanei îi apăru ca o impostură și maiestatea ei - compromisă. Dimpotrivă, trecu în revistă obiceiurile doamnei Ioanide, lenjeria ei impecabilă, gustul pentru tot ce este imaculat și drapat. Ce-ar fi o statuie greacă de femeie cu veșmântul în cute întrerupte anarhic? Arta spălatului și a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici o analogie cu Pica. O fiică sărutând pe tată-său îl răpește de pe solul fiziologiei, aducîn-du-l la sentimentul de gravitate paternă." Analizând revelațiile Pichii, Ioanide ajunse la concluzia că adresa cu număr intruvabil a lui Tudorel nu era o simplă impostură juvenilă de dragul misteriosului. Tudorel lucra după G. Călinescu indicații bine cugetate, altfel n-ar fi fost pedepsit că divulgase adresa. Din moment ce casa cu numărul indicat nu exista, ce rost avea ficțiunea? Ioanide deduse adevărul din dimensiunea minimă a străzii reduse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe măna maximelor care, nu-i așa, sunt necesare și universale?! Dar cum se simte insul care alege să fie instrument al minciunii? La început, agentul de marketing al minciunii, ca orice om onest, dă să se smulgă din țesătura imposturii. Instinctul moral pulsează viu și amenință prăbușirea șandramalei. Dorințele însă, pulsiunile chiar, anihilează acest instinct, îl biruie. Există atătea momente care ar putea fi de cotitură! De întoarcere la cenușiul blocant dar cel puțin neutru moral. Căte momente de cotitură
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
munca celuilalt; a face astfel încât Osteneala și Suferința să nu incumbe fiecăruia după proporția naturală, ci ca toată osteneala să fie pentru unii și toate satisfacțiile pentru alții. De aici sclavia, tot de aici spolierea, orice formă ia aceasta: războaie, imposturi, violențe, restricții, fraude etc., abuzuri monstruoase dar consecvente cu gândirea care le-a dat naștere. Trebuie să urâm și să combatem opresorii, nu putem să spunem că ar fi absurzi. Sclavia s-a dus, grație Cerului, și pe de altă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]