1,267 matches
-
Dumitriu. Nu mai știu de ce m-am dus atunci tocmai la Florin Mugur, prietenul nostru, și, răsfoind-o împreună, am descoperit pe pagina albă de la sfârșit câteva rânduri scrise de mâna Danei dintr-un jurnal datat 27 septembrie 1987, Ștefănești. Indescifrabile în mare parte, ele sunt, cu siguranță, cele din urmă și pe cea din urmă carte pe care o citise. Nu conțin nicio confesiune și nicio dorință. Se referă la infiltrațiile cu care a debutat tratamentul pancreatitei acute declanșate cu
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
e același! Sînt înconjurați de ceva imposibil de descris, dar teribil de evident. Cred că nu mă înșel. Sînteți în legitimă neîncredere să mă întrebați. Ce l-o fi pocnit, dom^le, pe Brumaru afecțiunea, de-mi scrie zilnic și indescifrabil?" Ei bine, pur și simplu, vă scriu! Lucrurile, într-un anumit fel, s-au întîmplat așa. După cele două vizite făcute la dumneavoastră, mult mai tîrziu, developînd filmul și rulîndu-l cu încetinitorul ("developarea" s-a realizat fără să-mi dau
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
în negru, ce-mi amintea stema Komarovskylor, și adresa unei cutii poștale. M-am dus spre ieșire, să văd mai bine. Ploua și mai tare. Sus, în colțul stâng, scrisoarea avea imprimată aceeași stemă și aceeași adresă. Cel care semna indescifrabil mi se adresa cu Cher cousin, continua cu precizarea că-mi dăduse de urmă datorită fostei mele soții, la charmante ei pétillante comtesse Lisa Pavlovich Komarovsky, și mă invita urgent la Paris pentru o afacere de familie căreia îi venise
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Însă eu știu numai de voi. M-am născut de Bobotează. După calendarul care a deschis cerurile și ne coboară Lumina. Cu cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
fi împreună. Semn de carte Cît de tare transpiră copacii Parcului ridicînd poveri care abia iau naștere din atletica lor încordare. Eva Te-ai pregătit/gătit să fii pur și simplu: să fii atît de la-ndemîna orei cu înscrisurile ei indescifrabile prin care privești impasibilă ca printr-un geam de-a dreptul cum trece Lumea-ntreagă în plutitoare straie de vară. Destin Nu vei mai putea pleca nicăieri te vei înșuruba aici vei fi o piesă componentă a statorniciei un accesoriu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
tehnica ediției”, lesne remediabile în volumul al doilea. Cititorul ar pătrunde și mai adânc prin meandrele acestui foarte important roman epistolar al exilului românesc. Liliana Corobca are meritul de a se fi aplecat cu pasine asupra nenumăratelor scrisori (unele aproape indescifrabile) și de a le fi scos la lumină, îmbogățind în felul acesta o parte, ignorată multă vreme în mod vinovat, a istoriei și a literaturii noastre din ultimele vreo șase decenii, încă destul de puțin cunoscute. Nu putem decât să mulțumim
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
furtuni. Pentru el, singurul cîntec de leagăn fusese clipocitul apei. De cîte ori plec den preajma ei; devin chiar eu vreun deșert..." Și chiar atunci cînd sorț potrivnici îl trăgeau în interiorul uscatului, Thalassa avea mare grijă să-i trimeată epistole indescifrabile celorlalț. Semne vagi ca nește sărutări zvîrlite peste umăr. O dată. În mijlocul unei epuizări. Se fanase tot sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mărginit idealurile nemărginit formative ale generației pașoptiste. De aici ambițiile literare (și nu numai!), care nu pot acoperi egal nici zonele de vîrf ale valorii artistice, nici teritoriile fără de număr ale speciilor abordate. Exotismul din Florile Bosforului, picturalul Macedonelor devin indescifrabile în atmosfera macabră "după o tradiție" din Mihnea și baba. Legendele istorice și Basmele - parte mai durabilă în memoria culturală a românilor - respiră, nefiresc, aerul legendelor medievale care sug seva timpului istoric evocat. Reveriile, marcate de indimenticabila poezie de debut
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
fiindcă alături de opera științifică a avut și nuvela fantastică pe care a rafinat-o cum nici un autor de literatură fantastică nu a reușit, Lovinescu s-a realizat ținând timp de 35 de ani un jurnal alchimic inițiatic. Scrisul său mărunt, indescifrabil, scrijelit cu parcimonie, a fost minunata moștenire pe care a lăsat-o prietenilor și discipolilor săi. Aceștia au primit ca un dar neprețuit paginile aproape pe punctul de-a se destrăma și cu un efort exemplar au descifrat tezaurul de
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
atunci/ cînd sensibilitatea noastră/ dă să fiarbă,/ nu punem la butoniera poeziei/ doar un singur fir de iarbă!". Firul de iarbă de la butoniera poeziei e chiar primul semn al glisării spre metafizic, opțiune apăsat declarată în Schiță pentru un epitaf indescifrabil, Teroarea clepsidrei și Către Alexandru. Aici, dialogul cu Divinitatea se poartă, uneori, cu accentele argheziene din Psalmi, poezia asumîndu-și semnul dubitativului, al lui "poate că..." sau "dar dacă...", ca niște interogații adresate lumii și ființei lăuntrice, dar și ca expresii
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
un ceasornic de buzunar, creioane ascuțite cu migală, teancuri de foi albe, un motan siamez nedumerit că scriu, cîteva cărți... Nu stam pe scaun. Încuiam ușa. Mă învîrteam ceasuri întregi în jurul mesei, mă repezeam ca apucat la foaia albă, scriam indescifrabil, spuneam cu glas tare ce am scris. Cînd îmi ieșea ceva, țopăiam de bucurie, mă strîmbam într-o oglindă îngustă, specială, ce-mi aducea două-trei raze de lumină, la aceeași oră, și mi le reflecta pe covorul gros de pe scîndurile
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
de a se repeta sau de a se recunoaște. Arghezi nu a fost un narcisist, ca atâția alții, mari artiști refugiați în contemplarea și admirația de sine ca o formă de estetism și chiar de hermetism. Sinele ca o hieroglifă indescifrabilă e o oglindă în care s-au pierdut mulți artiști. Mitul lui Narcis e tot ce-i poate fi mai străin lui Arghezi. Proteu e zeul care îl întruchipează, dar, dacă ar fi numai atât, ar fi prea puțin. E
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
1975) - publicată în Carnete europene - și "mica autobiografie intelectuală" (1977) din Prezențe românești și realități europene (acum, în 2004, în ed. II). Cultivîndu-și claustrarea între pereții locuinței-bibliotecă și retras exclusiv între paginile scrierilor sale, el își dădea seama că devenise indescifrabil pentru contemporani. Se pare însă că, în fond, nu era deloc prea dornic de a-și lăsa, dezlegată, enigma-i... Adrian Marino a suferit multe în viață: peregrinări de la Iași la București, prin închisori (pentru drepte cauze), domiciliu obligatoriu în
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
o mătură înconjori/ - alergînd cu pași mărunți - încăperea de trei ori/ strigînd între timp/ zît șiț cîț & alte/ interjecții adecvate/ introduci mătura/ prin cotloanele unde s-ar fi putut ascunde/ dacă tot nu iese/ iei o bucată de/ (termen tehnic indescifrabil)/ și folosind descîntecul/ ce începe cu pis-pis-pis/ o arunci prin ușa întredeschisă/ pe care o închizi/ cu iuțeala fulgerului/ de îndată ce a ieșit/ din nou înconjori/ - în sens invers - / bucătăria de trei ori/ măturînd cioburile“. Pisica?! Unde e pisica?!... În poezia
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
despre ce e vorba, e necesară o scurtă incursiune istorică. Personajul literar, acela de roman îndeosebi, are, la rândul lui, o istorie deloc liniară. El a fost, rând pe rând, inventat, copiat de pe realitate, simplu și maniheist conceput, complex, clar, indescifrabil, banal sau misterios. Totul a depins de atitudinea autorului. De fapt, de concepția lui. În Arca lui Noe am schițat trei formule de roman în funcție de interpretarea (implicată, de cele mai multe ori) pe care romancierii au dat-o personajelor lor. Romanul doric
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
poetă în decembrie anul trecut: "Neavând cui să citesc minunata scrisoare, m-am dus la mormintele părinților mei și le-am citit-o lor, printre lacrimi, în șoaptă..." (C.B.) Adresă greșită Umbra închide ușa după mine Ramuri s-au semnat indescifrabil Nimic nu se poate din ce vreau Eufratul înzăpezit conturează hărțile ținuturilor de coșmar Speriat sufletul se îndepărtează ca pentru totdeauna Din fiecare evadare se întoarce stîngaci, cu teamă parcă ar fi valul auros în rotiri din jurul unei turle închipuite
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
rațiunea. Baudelaire a sorbit toate aceste lucruri o dată cu absintul său parizian, numai că el n-a trecut peste rațiune la fel de ușor cum o făcuseră Keats sau chiar Rimbaud. În loc de așa ceva, a experimentat lumea exterioară ca pădure de (cel mai adesea indescifrabile) simboluri, un desiș înspăimântător care provoca paranoia. O parte din aceste simboluri au fost decriptate și făcute utilizabile de către contemporanii săi: Louis Daguerre, de exemplu, a găsit un mod de a reprezenta și reproduce lumea vizibilă; Louis Pasteur s-a
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Voastră pentru ofensa adusă... Dați-ne un domn cuminte, că prostimea știți cum e... Noi nu vrem să vă mai aducem supărări. Suntem niște bieți creștini cu frica lui Dumnezeu, admiratori ai Geniului Cuceritor, — ai Voștri prea plecați robi, ascultători. (INDESCIFRABILI) Post-scriptum. Pe Hamza, vestitul Vostru ghenerar, tras în țeapă, l-am îngropat după datina noastră ortodoxă, alta neavând, deocamdată. Muierile noastre miloase l-au bocit cu respect, iar în prezent îi fac pomeni, parastase... — aceeiași preasupuși robi..." * Puterea politicăare în
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
ne urnim în sfârșit înăuntru când ne vine la socoteală. Întocmai. Ce impresie bună trebuie să-i fi lăsat. Tăcu plin de amărăciune. Micul soldat se strecură în grabă printre tovarășii săi, care se uitau la mine cu o privire indescifrabilă. - Vă voi citi o povestioară amuzantă, am început din nou. - Numai puțin..., spuse căpitanul. Tu de acolo, cum ziceai că te cheamă? - Judels, să trăiți. - Când se termină, vii și-mi raportezi. - Da, să trăiți. Am luat o gură bună
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
Dumitriu. Nu mai știu de ce m-am dus atunci tocmai la Florin Mugur, prietenul nostru, și, răsfoind-o împreună, am descoperit pe pagina albă de la sfârșit câteva rânduri scrise de mâna Danei dintr-un jurnal datat 27 septembrie 1987, Ștefănești. Indescifrabile în mare parte, ele sunt, cu siguranță, cele din urmă și pe cea din urmă carte pe care o citise. Nu conțin nicio confesiune și nicio dorință. Se referă la infiltrațiile cu care a debutat tratamentul pancreatitei acute declanșate cu
Îngerul cu o carte în mână by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6176_a_7501]
-
Constantin Țoiu Făcând ordine în hârtii, cât pe-aci să rup ilustrata germană... Trei regi, - domul din Köln, 1181-1233, trimisă de Negoițescu pe data de 29 aprilie 1980, Köln. O parte este indescifrabilă. Atât din cauza scrisului grăbit, nervos cât și din pricina cartonului scămoșat de uzură... Deslușesc anevoie: "...Am cerut adresa voastră de la Ua și Doinaș, dar abea cum îmi... (neciteț)... constatări această adresă șugubeață pe care o încerc: șugubeață pentru voi doi, bieți
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
sfârșit un pic de soare, mă pregătesc s-o iau pe Rin, dar înainte ascult la radio Der Tag des Gerichts de Georg Philip Telemann, după ce la ora 14 am auzit Te-Deumul de Bruckner, iar când mă întorc, un concert (indescifrabil)... Bach, Debussy, Schoenberg, Weber, iar înainte de a mă culca, Oda Ceciliei de Haendel și concertul pentru orgă și orchestră de Francis Poulenc (lapsus, zice Freud, că vine, că mă gândeam la "orchestră", când scriam cuvântul): asta e o zi "normală
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
Camil Petrescu, Florica Ichim beneficiază clar, dar tacit, de documentarea prealabilă a lui Mircea Zaciu). Florica Ichim a îmbunătățit aparatul de note, înmulțindu-le semnificativ (de la 164, câte avea ediția Zaciu, la 231), ceea ce a angajat un efort suplimentar. Cuvintele indescifrabile au rămas cam aceleași, cu mici excepții, ca și lacunele din manuscris datorate autorului. Uneori, progresele în lecțiuni nu sunt ajutate de elucidări adevărate: de pildă, la p. 85 în ediția Zaciu se semnalează un nume indescifrabil, pe care Florica
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
efort suplimentar. Cuvintele indescifrabile au rămas cam aceleași, cu mici excepții, ca și lacunele din manuscris datorate autorului. Uneori, progresele în lecțiuni nu sunt ajutate de elucidări adevărate: de pildă, la p. 85 în ediția Zaciu se semnalează un nume indescifrabil, pe care Florica Ichim la p. 53 în ediția sa îl transcrie "Mirto", fără nici o explicație în note sau fără măcar mențiunea că e o lecțiune incertă. Dar, altă dată, Florica Ichim are dreptate, după cum rezultă și din context, să
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
reproșează uneori lui Radu Cosașu numește el însuși drept fragedie: e refuzul tonului grav, al tragediei ca substanță ficțională; poate că aici stă secretul acestui mare povestitor (al propriei vieți), capabil să se rescrie pe sine pînă dincolo de pînzele albe: indescifrabilul amestec ludic de comic și grav, de Stan și Bran prin Racine, via Casablanca. Fluxul de știri ca ficțiune Sînt puține cazurile în care un scriitor să iubească atît de mult ziarele încît să prefere știrea ficțiunii, dar ca Radu
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]