4,930 matches
-
face apel și la sentimentalismul redactorului-șef al publicației noastre: Profitând de împrejurare îi reamintim domnului Ștefănescu de Suceava, urbea unde și-a petrecut adolescența și pentru care mai mult ca sigur îl cheamă suficiente nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferența României literare, la care domnia sa deține funcția de redactor-șef, față de viața literară a Bucovinei." Vestea proastă este că, în evaluarea unei reviste literare, nu prea are ce căuta sentimentalismul. Alex. Ștefănescu i-a mărturisit Cronicarului că, într-adevăr, se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
temelor clasice: aparent depășite, în realitate actuale. Ciudățenia temelor clasice - iar în filozofie mai toate temele sunt "clasice" - este că par clasate sub unghiul interesului pe care ni l-ar putea suscita, căci tot ce e clasic e acceptat cu indiferență, fără reacții de respingere sau încuviințare. Clasic e ceea ce e clasat din punct de vedere al atitudinii la care ne îndeamnă: neutralitate blazată și suficientă. De aici și senzația atît de răspîndită că la filozofie ne pricepem cu toții. În realitate
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
Diesbach în amintita monografie, Martha lucrează cu mai multă ardoare la cărțile ei... Lumea, aceea a cartierului Sainte Germain, ca și a literelor, îi va aduce succesele grație cărora va uita eșecul căsătoriei și gloria care o va răzbuna de indiferența lui George." Și poate, întrucâtva și de moartea lui Emmanuel. Surevetta Haus - St. Moritz 29 către 30 august ș1917ț Dear Antoine, îți scriu încă de astă seară, înainte de a pleca. Au trecut trei zile de când depeșa ta a fost citită
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
-l privească fățiș nu poate, pentru că este ținut în frâu de corzile vinovăției sale. El simte exagerările Cititorului de rasă. În străfundul sufletului său îi respinge avântul tiranic. Dar nu îndrăznește să-l contrazică pentru că se simte vinovat de propria indiferență (trecută și viitoare) față de cuvântul parfumat, pe care l-a iubit odată. Prin urmare, tezele Cititorului de catifea plutesc lent pe deasupra capetelor penitente, apoi sunt purtate de vânt și când ecoul lor se stinge, grupuri mici, mai puțin complexate, duc
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
există lectură făcută exclusiv din interes intelectual, în numele culturii generale. În schimb, cînd e vorba de religia altora, interesul cultural poate exista, chiar dacă nu poate depăși pragul rațional al luării la cunoștință. Dar, cînd nici măcar interesul acesta nu există, atunci indiferența este la ea acasă. Dar autorii cărții de față nu vor să accepte o astfel de variantă: că pot fi oameni pe care istoria Dumnezeului biblic îi poate lăsa indiferenți. Și că acești oameni nu sunt o minoritate la scară
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
ele îl învață dacă s-ar întâmpla să nu știe". Admirator al lui Balzac, al fiziognomoniei lui Lavater, Barbey d'Aurevilly excelează în arta portretului accentuând însă puterea de disimulare, în deplină concordanță cu idealul dandy. Albertine, (Perdeaua sângerie) afișând indiferență și nepăsare, dovedește în final o îndrăzneală care-l va scoate din minți pe vicontele de Brassard. Acesta va descoperi cu uimire "aplecarea spre minciună" la o "fată îndrăcit de ațâțătoare". Nimic nu este imposibil pentru "diabolicele" lui Barbey d
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
pasiuni, ambiții, dorințe și lăcomie. Lecția pe care încearcă s-o predea Faulkner spune că, dincolo de tragedie, viața își continuă, leneșă, vulgară, vitală și eternă, cursul. Oamenii vin și pleacă, mor și se căsătoresc, suferă și speră într-o calmă indiferență față de extincția modelului moral care i-a făcut posibili. Condusă cu mână sigură, cu o plăcere de a nara întâlnită arareori la un debutant, intriga izbucnește parcă de la sine, pentru a se răspândi apoi pe întreaga întindere a aceastei proto-Yoknapatawpha
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
patriotard și făcător de versuri, ori (sic!) acolo, într-o imensă monotonie și o indiscutabilă subordonare, îți vei pierde puterea poetică adevărată. Știi să faci poezie, dar nu uita că o operă nu se face cu jumătăți de măsură, cu indiferențe și complezențe (...) Rămân neînduplecat și definitiv desolidarizat de gândul tău de a te duce acolo! Încă te iubesc mult! În perspectiva timpului, poate că n-ar trebui să-mi pese! Dar avem atâtea exemple de oameni deosebiți care s-au
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
film al lui Cristi Puiu, gen Marfa și banii (2001), - Ioana Flora a jucat și acolo - un efect care în literatură poartă numele de pastișă. Un cuplu, Mihai (Adrian Titieni) și Mihaela (Ioana Flora), până și numele denotă o anume indiferență împinsă spre sublinierea convenției, iese cu mașina la un picnic. Aici accentul cade pe verbul de mișcare, pentru că o bună parte din film se centrează asupra ieșirii din București, de la întortocheatele alei dintre blocuri, la traficul exasperant pe șoselele capitalei
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
de adopție, monopolul asupra minții sale îl deține, în exclusivitate, Georgiana. Plecat din Chișinău la Tbilisi pentru a cerceta istoricul relațiilor dintre Moldova și Caucaz, timidul poet Angelo - nume neverosimil într-o grilă a realismului geografic - cade, și aici, pradă indiferenței sexuale a frumoasei basarabence. Altminteri nimfomană, tânăra îi refuză, numai lui dintre toți amicii răzvrătiți și alcoolici, avansurile. Iubind-o rușinos pe ascuns, cercetătorul îi cauționează, suplimentar, partuzele, desfășurate, nu o dată, în propria cameră de cămin. Dramatismul gestului e extrem
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
am aflat și cui i se datorează posibilitatea financiară a angajării lui temporary pentru elevii liceului de Coregrafie - lui Răzvan Mazilu și inrfiativei acestuia, unice în România, de a ajuta școlile de coregrafie din toată țara. Într-o perioadă de indiferență aproape totală a autorităților, dar în bună parte și a majorității membrilor breslei pentru nevoile generale ale dansului, gestul lui Răzvan Mazilu, repetat de trei ani, acela de a da mari recitaluri de dans, pe scena Operei Nafionale din București
Partea plină a paharului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7602_a_8927]
-
culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncita prin sugerarea directă a coabitării codului cultural cu obiectul preluat direct din hazardul naturii. Piatră de rîu, modelata stihial și indiferență că sens, este brusc transferată într-un alt cîmp de semnificații nu numai prin intervenfia nemijlocita a artistului, ci și prin gestul mai larg al identificării și, mai apoi, al prelevării. Într-un univers de semne volatile și imponderabile, ea
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
publicului este primul traducător român al Criticii rațiunii practice, Dumitru Cristian Amzăr. Ca mulți dintre intelectualii care au îngroșat rîndurile exilului românesc postbelic, imaginea lui postumă e firavă pînă la neființă. Un gol de informații îi înconjoară numele, de unde și indiferența endemică cu care îi este întîmpinată opera. Dar cele trei volume pe care Dora Mezdrea le-a scos pînă acum din Amzăr - Jurnal berlinez (2005) Rînduiala (2006) și Din istoria relațiilor româno-germane (2008) - ne pun la îndemînă destule cunoștințe pentru
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
într-un mod cu totul paradoxal, reversibilitatea și interșanjabilitatea destinelor, cumva indiferente: "dar a răsărit luna iar prințul se va schimba în cerșetor, care e cealaltă față a lui, se ating toate între ele" (Nu mai era...); "}âșnitoare uriașe împroașcă indiferență" (Marea înfierbântare...). Mișcarea înainte cu orice preț nu își este totuși sieși suficientă, în condițiile în care domnește anxietatea: "ați auzit de viețile/ celorlalți cum li s-au înecat vorbele/ de-a rămas doar o fâșie de albastru la suprafață
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
și de stat) deschise în gherete preistorice, în cătune fără gară, iar altele (de stat) transformate în fabrici de diplome. Ingineri, subingineri, mecanici auto, femei de servici, agricultori Ťrecalificațiť pentru munca didactică. Amoruri (...) între maeștrii și discipolii lor (...). Nebunie, sărăcie, indiferență, mizerie, isterie, derută și, nu în ultimul rând, greață". După o analiză foarte profesionistă a situației din educație, concluzia profesorului Codrin Liviu Cuțitaru cade ca o ghilotină. Catastrofa din învățământ nu are la bază, cum s-ar putea crede, pierderea
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
că acolo se scrie mult despre el, mai ales despre cărțile sale românești, de mult epuizate - în față, fotografii uriașe ale lui Ceaușescu (în reviste). Trăsătura de caracter exemplară a lui Cioran: intransigența, în ciuda unor succese exterioare, în ciuda recunoașterii sau indiferenței din jur, refuzarea premiilor care i-ar fi putut afecta intransigența. 24.2.1986, Paris. Cioran, ieri după-amiază: "La bătrânețe devii receptiv la lingușeli. Dacă o doamnă - care nici măcar nu trebuie să fie frumoasă - îți spune ŤAm visat toată viața
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
că în Occident oamenii au pierdut firescul atingerii. Altfel spus, ei tratează atingerea celuilalt fie ca agresiune, fie ca indiscreție. E destul să aibă loc o atingere, ca să asistăm la declanșarea unei drame shakespeariene". "Cum priviți lumea?" - întreabă reporterul. "Cu indiferență? Cu o ideologie prestabilită? Cu pasiune? Cu optimism? Cu neîncredere?" În nici unul din felurile acestea", răspunde, surâzând, Tschinag. "O privesc mit Erhabenheit." Cuvîntul german e greu de tradus în nuanța lui ultimă. Erhabenheit desemnează măreția, prestigiul, sublimul. E vorba, așadar
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
vinde. Și totuși, anual se tipăresc în România câteva mii de noi cărți. Unele ajung, meteoric, prin librării, altele sunt preluate direct de către autori și distribuite prietenilor. Ce mă uimește este că nimic nu-i descurajează pe scriitorii nevandabili: nici indiferența cititorilor, nici tăcerea sugestivă a criticilor. Abia au scăpat de cartea anterioară (vai de spinările poștașilor obligați să ducă la destinație tipăriturile din care, de regulă, citești doar dedicația!), că autorul cu pricina "lucrează" la un nou titlu. Beneficiar involuntar
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
o poveste adevărată - nu e vorba, nici pe departe, de redarea fotografică a unei lumi, de resuscitarea, bouche-ŕ bouche, a obositului mimesis de secol al nouăsprezecelea. E vorba de adevărul profund, netranzacționat și netranzacționabil, al fragilei ființe umane aruncată pradă indiferenței, cruzimii și violenței lumii. Nu știu ce literatură se va citit în anii următori, dar știu ce fel de literatură nu se va citi. A apus moda "romanului despre scrierea romanului", a contemplării maniacale a buricului și a tot ce sugerează el
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
mult de-a face cu moartea încît, în ochii lor, ea a încetat să mai fie o problemă. O privesc ca pe ceva subînțeles, un fel de eveniment pe marginea căruia nu are rost să-ți bați capul. Urmarea este indiferența față de moarte, dar și un cinism secundar al cărui rol e unul de salutară protecție. Cînd te lovești zilnic de moarte, dacă nu te înarmezi cu o platoșă interioară, o poți lua razna. E aproape o măsură de securitate profesională
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
față de moarte, dar și un cinism secundar al cărui rol e unul de salutară protecție. Cînd te lovești zilnic de moarte, dacă nu te înarmezi cu o platoșă interioară, o poți lua razna. E aproape o măsură de securitate profesională indiferența aceasta a medicilor. A-i judeca moral înseamnă a încurca planurile. Judecățile morale nu au ce căuta în medicină, cum nici eu nu am nici cea mai mică intenție de a rosti malițiozități pe seama răcelii spiritului medical. Pur și simplu
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
impersonală a morții. Ce este în fond moartea de poate să ne tulbure atît? În fața acestei probleme, un medic nu poate evolua decît pe două căi: ori lichidează problema adîncindu-se într-o blazare morală de tip sarcastic, adică tocmai în indiferența protectoare de care vorbeam mai sus, ori alege efortul personal de lămurire interioară. E ca atunci cînd și-ar spune că "dacă tot nu pot controla moartea, măcar să încerc să înțeleg ce-i cu ea". Cartea aceasta, și lucrul acesta
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
îl aruncă pe Sociu în mijlocul grupului de cluboptiști ieșeni. Andriescu, Nimigean și Acosmei beneficiază de lungi și pesimiste epistole niciodată expediate. Ultimul e, de altfel, modelul unei simpatice nuvele atașate în continuarea Nevoilor speciale. (Interesantă e, în Otravă de șoareci, indiferența față de identitatea reală a actanților. Fără alte complicații, ele sunt desemnate, elementar, prin pronume. Uneori hazardul e maxim, atunci când, bunăoară, tatăl și fratele mai mic sunt portretizați succesiv. Transferul de informație genetică e, astfel, catalizat suplimentar de seria de ambiguități
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
mâncat de molii din copilărie ("Rochia de înger"); al ziaristei care călătorește către o insulă în mijlocul Dunării si află că aceasta este susținută de cadavrele condamnaților care o construiseră ("Reportaj"); al autoarei care este înșfăcată de un bețiv gigantic în fața indiferenței trecătorilor atunci când se duce într-un cartier îndepărtat la cumpărături ("Imitație de coșmar"); al reporterei care se hotărăște să meargă în provincie pe urmele unei vechi legende care sfârșește prin a se transforma în realitate chiar în fața ochilor săi ("Biserica
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
exilat pe teritoriul îndoielii și "nesiguranței". Zburdălnicia lui stilistică stă sub regimul simplității, al judecății deslușite și al unei atitudini: "}inuta reprezintă hotărârea, soluția, arta de a trăi și a muri cu demnitate, curaj, resemnare și un subtil amestec de indiferență, nesupărare, neacreală, speranță, lipsă (cât mai totală) de spaimă, eleganță (da, grija de salvarea aparențelor) și o savantă contrapuncție între grav și surâs". Ca să-l parafrazez, de-aia se citește cu freamăt și nesaț, ca să avem minunata impresie că am
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]