3,194 matches
-
poate răbda la nesfârșit chinul, sărăcia, nedreptatea, despiritualizarea, nici nu mai are resursele de încredere spre a mai aștepta mult libertatea, scăparea din jug. Biserica, în totalitatea confesiunilor religioase nu face nimic, așezându-se nu resemnată ci pur și simplu indiferentă față de obidirea poporului, într-o acceptare tacită, convenabilă pentru o parte dintre ierarhi, a evenimentelor care decurg din culcarea la pământ a națiunii române. Politica a devastat credința, cu Biblia pe capotele mașinilor! S-a distrus fiecare lumină a credinței
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
a primit numele Daniil Teodorescu. Oricum, nume celebre s-au perindat pe la Rugul Aprins ceea ce dovedește că a fost un “club” select al intelectualității din acea vreme. Nu putem vorbi același lucru despre categoria intelectualității zilelor noastre care, fie sunt indiferenți față de fenomenul spiritualității autentice, fie merg doar la sărbătorile mari de peste an, doar să-i vadă lume, fără ai mai lua în calcul pe politicieni care au monopolizat discursul religios pentru că prinde la votanți. Nu îi pomenesc pe membrii grupului
RUGUL APRINS SAU LITURGHISITORII ADEVĂRULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347651_a_348980]
-
însă Ștefanelli își amintea că oricine făcea cunoștință cu el „ținea la dânsul ca la un vechi prieten”. A avut prietenii durabile. „Strivitor ca superioritate intelectuală”(Slavici), n-a făcut niciodată caz de știinșa și cultura lui; publicitatea îi era indiferentă, alții îi smulgeau manuscrisul din mână, deși Panu sau Gane știau că Eminescu se socotea cel mai mare poet al vremii. Adâncit în gânduri, neatent la ce se discuta în jur, vesel și trist, nu plângea și nu se plângea
CONTRADICŢIILE PERSONALITĂŢII EMINESCIENE (164 DE ANI DE LA NAŞTERE) ) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347683_a_349012]
-
cuvânt spus la timp. Am învățat să apreciez fiecare gest, fiecare mângâiere și să mă bucur de fiecare zi alături de familia mea iubitoare. Cu toții ar trebui să ne unim inimile, copii cum e Maria există pretutindeni, să nu mai stăm indiferenți la strigările celor din jur, ci să le oferim tuturor din suflet, câte o bucățică de culoare. Pentru a înțelege nevoile celor din jur, priviți mânuțele gingașe și stângace ale unui copil mic care încearcă să apuce o jucărie. Priviți
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
fi crezut. Dar că v-a dat un pește fript și o bucată de pâine ca să-l credeți pe el..., asta întrece orice închipuire! Arhiereul tăcu privind acuzator către Omer. Acela nu mai spusese nimic, ci aruncându-i o privire indiferentă plecă fără să-i mai spună o vorbă. Arhiereul Caiafa nu mai spuse nici el nimic însă gândi că răzbunarea sa trebuia să-l ajungă pe Omer pentru ofensa adusă lui. Cât mai curând. Realizase atunci dar și mai târziu
AL OPTULEA FRAGMENT.(CONTINUARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349977_a_351306]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NECUPRINDERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plămânii tăi au alveolele trăirilor mele, răsfirate în lumea asta grăbită și indiferentă. Doar aburul blândei inspirări întins pe sute de kilometri mângâie totul și înverzește în cuprinderea lui. Astfel, treziri năucitoare șăgalnic își deapănă mersul în aripi-lumină, retrăind începuturi în demiurgice chemări! Referință Bibliografică: Necuprindere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NECUPRINDERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350070_a_351399]
-
A rămas să ne întâlnim „pe teren neutru”, la studioul de film. Am băut înainte o bere neagră, pentru a-mi face curaj, apoi am plecat spre destinație. Mă uitam la chipurile oamenilor din autobuz - unele grave, altele vesele, altele indiferente. Ce ciudat! Le vedeam, probabil, pentru ultima oară. Peste puțin timp, mă aflam la studioul lui Cristescu. Mi-a făcut semn să îl urmez în biroul său. „Ceva de băut?”. „Doar un pahar cu apă, mulțumesc”. Îmi oferi paharul solicitat
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
și-n dreapta și aruncând resturile de țigări printre firele de iarbă și florile udate la prima oră a dimineții. Băieții, cam de aceeași vârstă cu ele, cu câte unul sau doi lideri mai răsăriți în fiecare grup, le priveau indiferenți și le mângâiau ori sărutau vulgar, din când în când, după fiecare frază ori banc menite să provoace explozii de râs. Un râs... de râsul lumii! Cu voci răgușite, în hohote lipsite de muzicalitate și împestrițat adesea cu râgâieli dizgrațioase
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
Toate Articolele Autorului atingi (Poetului) atingi vârstele cuvintelor adormite în palma de piatră a statuii gândului, rostogolind metaforele în peștera în care cuvintele își pierd trupul, dorința, lașitatea... în ecouri din ce în ce mai stinse, iubirea, prietenia, gesturile unei tandreți neîmplinite, își primesc indiferente fibra cenușie a iluziei. o clipă, doar o clipă strălucesc, precum umbra mea sau a ta, atunci când își măsoară înălțimea după un braț ridicat într-un moment de euforie a învingătorului întru nimic. dar atingi... ...atingi cu vârful versurilor vârstele
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
atins de specialitățile de care era cu totul și cu totul străin și de băuturile fine cu care era îmbiat. Aștepta. Aștepta să afle motivul invitației. Femeia întârzâia voit încercând mai întâi să-l impresioneze. În schimb el făcea pe indiferentul așteptând, așteptând... cu o răbdare menită să scoată din minți pe oricine. Își juca cartea lui. L-ar fi putut da de gol țigările aprinse, mult mai des decât de obicei, dar avea grijă să dea impresia că le aprinde
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
când în când, rotocoale de fum pe care le-ar fi străpuns cu degetul dacă nu ar fi considerat că oricum era îndeajuns de nepoliticos. Considera, astel, impolitețea lui ca fiind rezonabilă. Cineva trebuia să cedeze. - Nu am putut rămâne indiferentă față de privirile tale ; acesta este motivul invitației. A rămas indiferent, cu o privire dusă, de parcă nicicănd nu ar fi fost capabil să privească măcar stăruitor. - Voi, tinerii, trebuie să înțelegeți faptul că acum beneficiați de condițiile pe care le aveți
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
încă virgin și nu cunoscusem femeia. Nici acum nu-mi pot explica patima oarbă care a pus stăpânire pe mine, eu care nu credeam în iubire mai ales la prima vedere. Fata, pe care o chema Mira, nu a fost indiferentă la privirile mele și parcă să mă înebunească și mai tare, se lipea languroasă de prietenul meu și îl săruta cu patimă. În zilele care au urmat am ieșit toți trei împreună să ne plimbăm și să ne distrăm prin
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/364783_a_366112]
-
se afirme cu orice preț, căutând să promoveze cât mai sus, pe scară ierarhică, la nivel economic, politic, cultural etc. Aceasta presupune, în mod necesar, negarea identității primite la naștere, inclusiv în ceea ce privește apartenența religioasă. Tot mai mulți tineri se declară indiferenți față de aspectele tradiționale ale existenței și receptivi față de pseudo-culturi de import. Această goană nesăbuită după avansare socială sau agonisită materială îl transformă pe om în sclavul unei rutine zilnice generatoare de stres și oboseală, privându-l de orice dorință de
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
le observăm și noi, pe rând: 1. Cea mai mare problemă ridicată de secularizare se pune în plan individual. Așa cum am arătat deja, este o certitudine îndepărtarea omului de trăirea faptului religios în sine. Tot mai mulți oameni se declară indiferenți față de orice exprimare a religiozității. În acest caz, singurul remediu îl constituie întoarcerea la soluțiile vieții spirituale, la valorile perene ale sfințeniei, dorită a se cultiva încă din viața aceasta. Ortodoxia are resurse inestimabile în acest sens; din păcate, ele
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
aspectele vieții umane deținând o complexă competență: se îmbinau ori se întrepătrundeau cu filozofia, legislația, politica, arta, formele de recreație. Însă în epoca noastră modernă secularizată, aceste sectoare ale vieții au dobândit ipostaze și consistențe autonome speciale. Foarte mulți factori indiferenți din punct de vedere religios, precum dezvoltarea științifică și tehnologică accelerată, dreptul internațional, organismele internaționale care acționează în baza unor programe de perspectivă mondială, au fost caracterizați ca produse secularizate ale religiei, și în special ale culturii creștine. Acești factori
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
timp sau cât mai repede cu putință? Parțial, da dar nu în exclusivitate. Trăim într-un secol al secularizării, al îndepărtării din ce în ce mai pronunțate a omului de Creatorul său Dumnezeu, cu toate efectele care decurg din atitudinea noastră. Păgânii, ateii, oamenii indiferenți care nu iau aminte la cele ce se petrec în jurul lor, la semnificația mai adâncă a lucrurilor mărunte care ne înconjoară, într-un cuvânt la toate cele legate de înălțarea și salvarea sufletului, pot să spună că nu le pasă
MÂNTUIRE VERSUS MÂNTUIALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364892_a_366221]
-
încerc să-i văd cum arătau pe vremea copilăriei și am observat că mulți mai păstrează în ochii privirea de copil nevinovat. În mine încă se mai afla lumea mirifică a copilăriei și poate de aceea niciodată nu pot rămâne indiferentă în fața unui copil și mă simt fascinată de zâmbetul lui. Datorită amintirilor mele din copilărie, care năvalesc destul de des în mintea și inima mea, nu m-am simțit niciodată o dezrădăcinată de locurile natale chiar dacă am trăit departe de ele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
încerc să-i văd cum arătau pe vremea copilăriei și am observat că mulți mai păstrează în ochii privirea de copil nevinovat. În mine încă se mai afla lumea mirifică a copilăriei și poate de aceea niciodată nu pot rămâne indiferentă în fața unui copil și mă simt fascinată de zâmbetul lui.Datorită amintirilor mele din copilărie, care năvalesc destul de des în mintea și inima mea, nu m-am simțit niciodată o dezrădăcinată de locurile natale chiar dacă am trăit departe de ele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
versurile Dar eu Le răspund creștinește Că nu aud tocmai bine. CINEVA Cineva Îmi sare-n spinare Fără ca măcar să vorbească Și dă din fund S-alerg mai repede Să nu ratăm intrarea în Paradis. RESTITUIRE Auzeam în fiecare moment Cuie indiferente și nelămurite Traversând îndelung trupul Domnului, Vreme în care mie Îmi restituiau neîncrederea De la un capăt la altul. SCHIMBARE Toată viața Am stat pe un singur picior Și nu m-au lăsat nici măcar să îl schimb Dar aș fi vrut
CUVINTE (POEME) de AL FRANCISC în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366363_a_367692]
-
un astfel de incident ca pe ceva rarisim. Ar fi fost bine dacă salvam acel poem sau, dacă înregistram cu vreun reportofon cum erau pe atunci, melodia interpretată la harpă de o invitată... Nu am făcut-o, eram așa de indiferentă la semnele timpului! Am pășit cu dreptul, cum s-ar spune... Am fost apoi de multe ori la Bruxelles pentru varii manifestări culturale, îmi făcusem prietenii literare dar care, cu vremea s-au diluat. Emilia ȚUȚUIANU: Drumul literar a avut
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
în sală, pe holuri, în pauze sau întrevederi (inviduale sau în grup), întâmplătoare sau programate, toate prevăzute cu o decență până la smerenia ultimului schimnic, a ploconirii (când și cu cine era cazul și această poziție nu putea să-ți fie indiferentă!)) sau dimpotrivă, cu emfază și „mândrie românească” din care s-ar fi putut deduce gradul de aderență și înțelegere a importanței momentului față de obligația (și onoarea) de a-ți servi sau reprezenta țara. Slujul și altele urmau traiectorii prestabilite și
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
să înțeleg tristețea . M-am dedicat unui singur gust ; amarului. Nu mă pierd în gândurile copilăriei, ci copilăria se pierde în mine ca o boală. Priveam la televizor, fără să-mi placă meciul de fotbal. O făceam doar ca să par indiferentă persoanelor din jurul meu. O auzeam pe mama spunându-i unei femei: - Trebuie să întreb fata dacă vrea să mă mărit. Am mai întrebat-o și nu e de acord. Atât i-a trebuit femeii, a venit lângă mine și m-
GRIJANIA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366706_a_368035]
-
tristețea pe chip, nu vreau să plângeți pentru mine. În sufletul meu acum, a rămas libertatea de-a găsi fericirea. Nu știe copilul de plânsul mamei. Nu știu eu de plânsul ei ascuns, dar îl cunosc. Cu cine vorbesc? Privitori indiferenți dar cu suflet. Și cică lacrima spală sufletul. Ce ușor! Am simțit un rid cum sapă în sângele meu și de-acolo aud un strigăt de durere. Durerea a luat chipul meu. Am desenat pe o pânză neagră un înger
SUFLET CĂLĂTOR, ÎNGROAPĂ-MĂ ÎN CER de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366711_a_368040]
-
etern să pornim. Nu! Să nu ai nici o dilemă, În privința unui minuscul caracter, De vrei să încerci o altă temă, Voi fi pe cât se poate cavaler. Îmi dau seama prea bine, Că nu-ți este deloc ușor, Că nu ești indiferentă cu mine, Nici eu nu sunt nepăsător. De ce să-mi strâng în minte, Momente de aur fără sclipire, Aș putea fi ca și mai înainte, Latent în purtare și în gândire. Dar incertitudini care persistă, Cum să fac să le
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365579_a_366908]
-
cu tot ce presupune ea, sunt, de fapt, propriile gânduri ale autorului. Întrebări puse lui însuși, își găsesc sau nu răspunsul potrivit, pe măsură ce pașii îl duc spre casă. Elizeu (ori poate autorul?) caută peste tot, corespondențe, similitudini, privind munții semeți, indiferenți și singuri, care se aseamănă atât de bine cu structura lui sufletească. Reflecțiile filozofice sunt legate de natură, de viață și de moarte, principalele repere fundamentale cu care se confruntă orice om, în orice timp al istoriei. „De la înălțimea lor
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]