2,142 matches
-
intensitate în diferite culturi: studenții japonezi au manifestat, în cadrul unor probe experimentale (Hein și Lehman, 1997), în mult mai redus grad tendința de a reduce disonanța rezultată din alegerea între diferite variante, în comparație cu cei canadieni. Explicația plauzibilă ar fi iradierile individualismului caracteristic culturii occidentale în planul conștiinței de sine. Individul vestic are multă responsabilitate asupra corectitudinii deciziilor individuale, în vreme ce subiectul oriental are sinele relaționat. Legat mai mult de statusul social și spațiul familial, el nu resimte cu aceeași acuratețe și responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1998; Chelcea și Iluț, 2003; vezi și prima secțiune din capitolul 1 al lucrării de față). Putem da crezare, în acest sens - ilustrând totodată gradul avansat de eroare al judecăților ce acuză în bloc psihologia socială americană de focalizarea pe individualism și egoism -, unuia dintre cei mai renumiți psihosociologi americani, D.C. Batson, când spune: „Cercetările asupra comportamentului prosocial sugerează că noi, ființele umane, în ciuda slăbiciunilor și nereușitelor de care dăm dovadă, suntem capabili și de profundă grijă neegoistă pentru semenii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de remarcat că - vezi problema de ordin secund a free-rider-ului - însăși instituirea de recompense și pedepse presupune existența unei surse cu putere a unor comitete, agenții, conduceri); c) promovarea unor valori și norme care să îndemne la cooperare, solidaritate, „strunirea” individualismului pe termen scurt, cultivarea conștiinței bunului colectiv; în acest sens, acțiunile educative, de convingere a indivizilor în sensul raționalității, al obținerii optimului social, al practicării jocurilor de sumă pozitivă în locul celor nule sau negative. Dar să reamintim că munca de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
of cognitive dissonance, Row Peterson, Evanston. Festinger, L.; Carlsmith, J. (1959), „Cognitive consequences of forced compliance”, Journal of Abnormal and Social Psychology, 58. Fiedler, F. (1981), „Leadership effectiveness”, American Behavioral Scientist, 24. Fiske, A.P. (1991), „The cultural relativity of selfish individualism: Anthropological evidence that humans are inherently sociable”, în M.S. Clark (ed.), Prosocial behavior, Sage Newbury Park, California. Flament, C. (1997), „Structura, dinamica și transformarea reprezentărilor sociale”, în A. Neculau (coord.), Reprezentările sociale, Editura Polirom, Iași. Fredrickson, B. (1995), „Socio-emotional behavior
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. 5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ele și, la nevoie, în ciuda lor, demnitatea oamenilor impune o obligație etică radicală: existența mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antică n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEATC "MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mea etică, în calitate de individ, mă obligă să-i recunosc și pe semenii mei ca atare. Numai concordia cu mine însumi face posibilă concordia cu aproapele meu; individualismul hedonist fondează o politică anarhistă și jubilatorie care, în contrapartidă, face posibil acest individualism hedonist. Niciodată niște fragmente de filosofie antică n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEATC "MOMENTUL AL TREILEA" Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirenetc "Inventarea plăcerii \: jubilarea lui Aristip din Cirene" VItc "VI" ARISTIP și „voluptatea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de Aristip 114; și atomismul 37, 39-41, 62, 172, 266-267; și Democrit 53; epicuriană 188, 285-286; induce etica 40-41, 45, 114, 184-185, 239, 295; nucleară 39; și plăcerea 42-43 fiziologia - la Aristip 118; la Epicur 173, 235; filosofiei 171; și individualism 286-287; și reflecție 177 marea - la Democrit 54; furtună 229, 281; la Longin 229; Marea Roșie 35, 54; principiul lui Alfeu 17-19 Politică agora 16, 40, 55, 88, 102, 105-106, 108, 130, 156, 207, 294 Cezar 222, 225, 245, 262, 269
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
colosalul prăpastiei dintre "noi" și "ceilalți". Ba chiar, constat cu tristețe, suntem autentice "mistere" unii pentru alții, în chiar comunitatea academică ale cărei interese s-ar cădea să le articulăm. Lăsând, însă, la o parte aceste bizare efecte ale celebrării individualismului în România, proiect american desăvârșit, în ultimii douăzeci și cinci de ani, de poporul român, trebuie să consemnez aici faptul că alegerea noastră comună, în ce privește cartea-manual despre care am considerat, Domnul Profesor Grecu și cu mine, că trebuie să constituie (pre)textul
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
conservare are caracterul unui autentic "sacrificiu": este vorba despre "sacrificiul individual față de grup, de aceea militarismul, de aceea disciplina armatei, de aceea unirea sub semnul unei mari grupări"446. Pe de altă parte, instinctul de conservare evreiesc este fundamentat pe individualism, "care își atinge scopurile viclene prin exploatarea păcii"447. Cum e posibil ca un astfel de "individ" neînsemnat să "pună la cale un complot universal"448? Foarte simplu: Hitler scoate din mânecă "instinctul de turmă"449, atribut al gregarității evreiești
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
engleză), însă se unesc, oportuniști, pentru a îl seduce pe arian"450. Ultima "problemă tehnică"451: dacă persoana este atât de importantă, din punctul de vedere al doctrinei arianismului, cum putem continua să denigrăm "individul" evreu? Iată cum: "evreul reprezintă individualismul; arianul reprezintă "super-individualismul""452. A nu se confunda, atenționează Kenneth Burke, cu "supraom"-ul nietzschean. Criticul mărturisește că, ajuns în acest punct al periplului său prin Mein Kampf, a crezut că a găsit punctul slab al lui Hitler. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
negative din viața cotidiană sînt necesare pentru "confecționarea" unor argumente "obiective" în sprijinul propriului comportament trecut, actual sau potențial. "În acest mecanism se află sursa unui mod specific de a vedea lumea de către deținuți, și anume ca fiind bazată pe individualism, omul trebuind să profite de orice ocazie pentru a-și atinge scopurile, indiferent de mijloacele folosite. Această convingere conduce la lipsa remușcărilor pentru faptele comise."90 Pentru acest suport psihologic, vital pentru a face față durității vieții de detenție, arestatul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
modernizare s-a tradus prin dezvoltarea regulilor generale ale dreptului și a metodelor de contabilizare a eficienței. Dar, mai presus de toate, a dat o importanță centrală educației, ca formă de dominare a instinctelor și pasiunilor de către rațiune. Bazată pe individualism și profit, educația occidentală s-a axat pe reducerea formelor de control al vieții private. Această educație atinge inclusiv tema egalității, văzută doar ca o idealizare a invidiei. Liberalismul anglo-saxon (promovat de David Hume, Adam Smith, Adam Ferguson, dar și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
proprietate sînt și problemele profitului și ale rezultatelor obținute minimalizate prin controlul centralizat și nesituarea pe o piață concurențială. Deoarece diferențele dintre indivizi nu sînt importante, nici ideea tratamentului individual nu este deloc importantă. Anulîndu-se ideile de proprietate, schimb, profit, individualism inerente oricărui proces civilizator -, a fost treptat înlăturată însăși ideea de civilizație, considerată ca nefiind neutră sau obiectivă. Centrul interesului sociologic a fost deplasat către concepte precum "dezvoltare socială", "sistem social" sau "calitate a vieții", care includ ideea specificității și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
banului public. Paradoxal, tematica liberală și conservatoare a fost adoptată de partidele și candidații de stînga într-o manieră mai radicală, statul convertindu-se dintr-unul penal într-unul social. "Colonizarea mentală a elitei politice europene de către ideologia neoliberală a individualismului și a pieței... va duce la construcția unui stat social continental... în care Europa polițienească și penitenciară va pierde teren."189 Inflația carcerală care a dominat Europa și în special țările foste comuniste în ultimele decenii ale secolului XX s-
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
față de propriile sale acte și față de semenii săi. Aceasta o ajută să se pună de acord cu lumea și cu ceilalți, dar și să progreseze, desprinzându-se de orice sentimente egoiste și de izolare față de celelalte persoane. În felul acesta, individualismul va fi Înlocuit cu spiritul de comuniune. Orice persoană are o vocație comunitară. Ea nu poate trăi singură. Prezența sa În lume este o existență comună, Împreună cu celelalte persoane. „Ființa mea nu se poate Împlini fără ființa celorlalți”, afirmă G.
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
obligații care se impun acesteia din exterior, de către ceilalți indivizi. Această dimensiune morală a persoanei a creat personalismul, care este doctrina morală și socială ce afirmă primatul persoanei, distingând-o, prin aceasta, În mod clar, de individ. Personalismul se opune individualismului (C. Rădulescu-Motru, Ch. Renouvier, M. de Unamuno, N. Mărgineanuă. Psihanaliza, fiind o psihologie a Inconștientului, pune În prim-plan nevoia satisfacerii dorințelor pulsionale În raport cu principiul plăcerii, cu principiul constanței și cu principiul realității. Ea este o psihologie a realului. Psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
culturale ale unei anumite orânduiri care generează apariția lor sau care constituie factori favorizanți în apariția lor. Unele cauze, cum ar fi teama de necunoscut, sentimentul de nesiguranță, sunt constructe psihologic‑individuale în acord cu particularitățile mediului sociocultural bazat pe individualism, egoism, concurență etc. Prezența uneia sau alteia dintre slăbiciunile enumerate la un cadru de conducere îi îngreuiază simțitor acestuia activitatea. De aceea, este necesar ca ele să fie analizate, cunoscute, depășite, învinse. Ele nu sunt imuabile, date o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și Meckling ca fiind „o tentativă de mijloc”, nu numai în raport cu modelul economic al deciziei (care se reduce la maximizarea venitului bănesc), dar și cu alte modele, cum ar fi cel sociologic (caracterizat printr-un holism determinist, dar ignorând complet individualismul metodologic), modelul psihologic (redus de regulă la piramida trebuințelor lui Maslow, dar ignorând aspectele psihologice cognitive), modelul politic (limitat la cel al agentului perfect, maximizând bunul public, preferințele celorlalți membri ai colectivității) (Rojot, 2005, pp. 166-168). În stadiul actual al
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și la sud, la apus ca și la răsărit. Mondializarea în-seamnă, esențialmente, liberalizare. Orizontul e liberal. Ce poate fi dincolo de orizont? Totuși, această victorie cvasideplină e însoțită de nu-meroase paradoxuri. Se știe, de pildă, că unul din vectorii liberalismului este individualismul. Lungul drum spre recunoașterea cetățeanului universal, ireductibil la comunitatea sau clanul său, la rasa, religia sau branșa sa profesională, părea să fi ajuns la un capăt. Asistăm însă, în mod paradoxal, mai peste tot în lume, la o resurgență a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
interumane, ca și ruptura socialului de noile mize și jocuri politice dau naștere unor ase-menea strategii de clan, care degenerează în situații barbare. Să fie aceste convulsii, conflicte exacerbate uneori, cîntecul de lebădă al spiritului comunitar în fața răspîndirii triumfătoare a individualismului? Greu de crezut. Reacții paradoxale există și în plan politic și în multe țări mult mai civilizate (vezi progresul neașteptat al partidelor naționaliste în Austria sau Elveția), ca să nu mai vorbim de cele de natură religioasă, unde exemplele nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la fel cum toate figurile matematice coincid în infinit. Nu numai că nici o ierarhie nu mai poate sub-zista între om și Dumnezeu, dar fiecare om este constitutiv formei divine. În această concepție este posibil de reperat o primă formă a individualismului, un pas indispensabil pentru ceea ce va urma. Republicanismul civic, al cărui inventator este Machiavelli, va reuși o emancipare ce stă la baza întregii modernități. Ea atribuie omului nu atît facultatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, cît cea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se prezintă deci ca fiind echivalentul economic al contractului social. După imaginea contractului, ea indică acordul indivizilor cînd schimbul este acceptat. Spre deosebire însă de același contract, ea indică modul în care acordul se reînnoiește în permanență. 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică Preocupările științifice pe care le întîlnim la economiști par să se îndrepte spre un ansamblu de concepte avînd un cert fundament individualist. Cu atît mai mult cu cît o unitate metodologică vine să se adauge
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
îndrepte spre un ansamblu de concepte avînd un cert fundament individualist. Cu atît mai mult cu cît o unitate metodologică vine să se adauge prescripțiilor politice, centrate esențialmente pe libertatea comerțului și o slabă intervenție din partea statului. Această preeminență a individualismului nu este totuși comună tuturor abordărilor. Din acest punct de vedere, mercantiliștii sunt mai individualiști decît fiziocrații. Obiectivul lor este îmbogățirea monarhului. El nu poate fi atins decît printr-un mod de agregare a socialului care suprimă orice societate anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]