1,875 matches
-
de o prefață a lui Constantin Blănaru, aduce, în proza contemporană, un stil original, Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare și tradiții, este prin el însuși
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
stilistice.Din acest strat- foarte interesant! - fac în general, parte femei (Monica Pillat, Donca Teodorescu, Nazaria Buga, Silvia Chțtimia și iată, Elenă Armenescu) toate fiind unite, contopite în același atașament pentru nespus, neauzit, nevăzut, toate slujind în același altar al inefabilului, cu mai mult sau mai putin talent, dar crezând în capacitatea de transcendere, de depaășire a limitelor în perimetrul cărora au fost sortite să trăiască”. - Am remarcat pe Internet că scrieți frumoase poezii de dragoste... - Da! Spre surprinderea și încântarea
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
un sentiment? Cu ce măsură să-l măsori? Dar sufletul, ori cât a rămas din el? Măsurat, cântărit, tăiat, strivit, aruncat, căutat, pus în ramă. Adică, în pagină. Dar poți să radiografiezi Duhul? Pot fi fotografiați îngerii? Poate fi descris inefabilul? Da, acel ceva - poate fi prins în cuvinte simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Nu lipsesc însă din notațiile diurne
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
prin iubire“. Pentru că dragostea îndatorează, conștiința propriei nevrednicii crește odată cu urcarea spre Dumnezeu. Departe de a vedea un Dumnezeu sadic, având ca necesitate coborârea în țărână a făpturilor lui, Părinții se simțeau tot mai obligați odată ce experimentau fiorul iubirii divine. Inefabilul acestei experiențe îi aducea la conștiința nimicniciei proprii: „Tu ești totul, eu sunt praf și cenușă“, striga Avraam. În al doilea rând, Dumnezeu vine în întâmpinarea omului și abia această venire, această inițiativă divină aduce și iubirea pentru întreaga creație
IUBIREA DE DUMNEZEU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353845_a_355174]
-
Dumnezeu" pe altarul împărăției ceru¬rilor. Din Faptele Apostolilor și din Viețile Sfinților știm că strălucirea Sfântului Ștefan, bucuria și zâmbetul fericiților mucenici, semnalează tai¬nic conținutul apofatic al muceniciei lor. Sfinții văd slava lui Dumnezeu și se bucură, amplificând inefabilul experienței lor. Cei ce contemplă eu¬haristie sacrificiul martiric și mucenicesc pot observa și constata că trupurile celor jertfiți pentru adevăr sunt transfigurate, iar focul și chinurile nu mai au putere asupra lor. Rezultă de aici că martirii și mucenicii
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
vederea lui foșnirea unor fiori alinători și o mângâiere mătăsoasă! Surâzâtoare și luminoasă, maestra Angela Gheorghiu scoate dintr-un glas adânc fericirea, și o dăruie, iar dintr.o pură frumusețe, înconjurată de aură, bucuria, pe cât de omenească, pe atât de inefabilă. În jurul ei se plăsmuiesc luciri viorii și o lină armonie! Pare idol sau stea, la vedere, dar de iubit, o iubește o lume cu cea mai omenească și pură iubire! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Angela
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
mai multe Dicționare, Petru Birău este o personalitate ce stă sub semnul plastic al arhaității și al zodiei intelectului. Albumul sugerează efortul sintetic și totalitar al artistului plastic, criticul făcând o lucrare de ordonare și consolidare rațională pe o operă inefabilă, subtilă prin chiar esența ei misterioasă. Preocuparea pictorului este de a nu lăsa „actele” artistice într-un tipar încremenit, întrucât simțul său artistic se exprimă cu claritate în limbajul culorilor rupte din mediul în care creează. Iar dicțiunea ideilor din
PETRU BIRĂU SAU POLICROMIA CA MOD AL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353665_a_354994]
-
mitic, a textului ritualic. Ce relație aveați cu muzica în acea vreme? Vavila Popovici: Iubeam muzica, iar dansul era geamănul muzicii. Citisem și despre Ana Pavlova, aflasem despre viața ei, profesoara mea de dans fusese eleva Galinei Ulanova, supranumită „sufletul inefabil și geniul baletului rus” de către compozitorul Prokofiev. Profesoara îmi povestise că părinții Galinei, balerini fiind, nu au vrut ca fiica lor să îmbrățișeze o astfel de carieră, ci să aibă o meserie din care să poată să-și asigure existența
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
au ca bază de plecare și depind în ultimă instanță de axiome, premize, ipoteze, postulate, pe care aprioric trebuie să le asumăm că ar fi adevărate, să le acceptăm ca pe orice alte dogme, inclusiv cele religioase, că sunt corecte, inefabile deși nimeni n-a reușit să le verifice empiric veracitatea. Rămânem până la urmă tot cu întrebarea pe care Pilat i-o pune lui Isus la judecată: „Ce este adevărul?” Ce este realitatea? (Adevărul hermeneutic) • Paradoxal totuși, dar ceea ce spune Einstein
DESPRE LIMITELE CUNOAȘTERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354151_a_355480]
-
mai mari sau mai mici, că ne lăsâm învinși de un zâmbet, că suntem bolnavi de boala tinereții veșnice că peșterile pe noi ne atrag și noi nu coborâm ce mereu suntem în urcare pe muntele Venus în câutarea acelui inefabil numit simplu, iubire. Referință Bibliografică: Ca orice pasăre călătoare / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CA ORICE PASĂRE CĂLĂTOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354197_a_355526]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ÎNTRE INEFABIL ȘI TONURI DIN NOILE HEBRIDE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cîteodată mă dor cuvintele la capătul dinspre nord al iernii, alteori sîngerez sub frînghii de ape și-mi pare
ÎNTRE INEFABIL ŞI TONURI DIN NOILE HEBRIDE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347079_a_348408]
-
o formă de fugă la două voci, noi înșine străini în propria-ne viață. Dincolo de formele cu care ne-a obișnuit neoclasicismul, simt gustul palmelor tale și știu că ne aparținem cu ochii închiși pînă la sfîrșit. Referință Bibliografică: Între inefabil și tonuri din Noile Hebride / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 398, Anul II, 02 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎNTRE INEFABIL ŞI TONURI DIN NOILE HEBRIDE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347079_a_348408]
-
Și îngerii au îngeri păzitori”, se întâlnesc și se împletesc precum vasele comunicante care mențin apa la același nivel, indiferent de mărimea, forma și capacitatea lor. E un mister aici, care nu se distaină. Și așa și trebuie să fie. Inefabilul nu poate fi atins, nici frământat cu mâna ori picioarele, precum aluatul de pâine sau lutul de casă. Poezia propusă de Romeo Tarhon are darul de a mișca până și pietrele. Mută munții, la fel ca și bobul de credință
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
iubire, despre frumusețe și adevăr, acela nu poate avea decât un suflet pe măsură. Chiar dacă autorul a disociat poemele, în două mari categorii, cele pentru poemul “Rugă fără sfârșit” și altele - libere de tematică, frumusețea lor este aceeași. Sâmburul de inefabil încolțește din toate la fel, pentru că autorul este egal cu sine însuși. O poezie suavă, de o gingășie aparte și în același timp, adânc înfiptă în cotidian, cu rădăcini în glia străbună, care respiră un aer de patriotism autentic, o
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
suavă, de o gingășie aparte și în același timp, adânc înfiptă în cotidian, cu rădăcini în glia străbună, care respiră un aer de patriotism autentic, o poezie în același timp angajată și liberă de constrângeri. O poezie plăcută, misterioasă, tainică, inefabilă. Cum poate fi inefabilă sămânța semănată-n pământul de suflet? Iată că e. Poezia poate orice. Și are o mie de înțelesuri. Cu cât pătrunzi mai adânc în ea, cu atât vei afla mai multe nuanțe și accente. Eu n-
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
aparte și în același timp, adânc înfiptă în cotidian, cu rădăcini în glia străbună, care respiră un aer de patriotism autentic, o poezie în același timp angajată și liberă de constrângeri. O poezie plăcută, misterioasă, tainică, inefabilă. Cum poate fi inefabilă sămânța semănată-n pământul de suflet? Iată că e. Poezia poate orice. Și are o mie de înțelesuri. Cu cât pătrunzi mai adânc în ea, cu atât vei afla mai multe nuanțe și accente. Eu n-aș disocia cele două
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PUNCTE ȘI CONTRAPUNCTE Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Aș rupe cu dinții Firul Invizibil, Și, mai ales, inefabil Ce mă leagă De tine. De nu te-aș iubi atât. De n-am fi unul și același. Un zid chinezesc Aș trage Între mine Și lumea-ntreagă Care se duce De râpă. De nu te-ai afla acolo Și
PUNCTE ŞI CONTRAPUNCTE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347221_a_348550]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Povestire onirica de Al.Florin ȚENE UNDĂ VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ De câte ori călătoresc prin împrejurimile orașului în care locuiesc, mă cuprinde un dor inefabil, așa cum pe mulți îi apucă dorul ierbii de acasă. Dorul meu este altfel, este ceva care te învăluie din toate părțile, pune stăpânire pe toate simțurile, cu toate că nu-l vezi, nu-l auzi. Vorba aceea: nu are miros, este incolor
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
iubit, provoacă, prin dispariția ei, un astfel de dor, care, pot să spun în deplină cunoștință de cauză, este aproape mistuitor și nu trece niciodată. Însă, din dor se poate naște cea mai frumoasă floare: Poezia! Poezia dorului este, prin inefabilul ei, tot ce poartă omul mai frumos în suflet. „Meditații și cuvinte” cartea de poezie a Verei Crăciun, Editura Karta.ro, Onești, 2011 - este o carte născută din dorul de mama. Dor neostoit. Dor nevindecabil. Care naște cuvinte, versuri, meditații
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
rugăciuni și tăceri pioase. Care naște Lumină. Spirit. Sau Spiritul Luminii. Durerea se consumă în tăcere și meditație. Nu se poate striga. Nici glasul uneori nu te ajută. Cuvântul e neputincios. Doar limbajul lacrimilor rămâne. Argument sublim prin candoarea și inefabilul său. Lacrima dezarmează și pune pe fugă monștrii urâtului. Armele cad la pământ în fața lacrimei. Mânia se spulberă. Ura se năruie. Glasul răzbunării se înmoaie. Lacrima este izvorul tămăduirii creștinului. Când meditațiile sunt însă, însoțite de cuvinte, devin și mai
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
povestească și lui Țină: „Sunt la vârsta când, din când în când, amintirile năvălesc peste mine precum cardul de vrăbiuțe asupra unui codru de pâine aruncat în grădina din fața casei. Mă întorsesem în orașul natal, Drăgășani, atras de un dor inefabil. Luasem o cameră la etajul întâi la Hotelul Rusidava și priveam pe fereastră la concetățenii mei ce se plimbau pe bulevardul Gib Mihăescu. Treceau alene discutând. Ași fi dorit să știu ce-i frământa, să pătrund în gândurile lor. În
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
că tresărea și, trezindu-se, își da seama că cineva sau ceva l-a întors din somn. Dintr-un somn în care începuse să viseze imaginea pe care și-o fixase voit în memorie. De pildă acum, pierde senzația de inefabil și ireal, de imponderabilitate și înaintea ochilor îi rămâne o fantomă albă, strălucitor de albă, traversând sau mai zis plutind peste un decor cenușiu. Numai că era vorba de o fantomă fără cap, altminteri o fantomă cu contururi reale, cât
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
Germania „Poeziile dnei Maricica Stroia sunt o avalanșă de armonie, veselie și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
era un miel, / Și în muțenia lacrimii Lui, Sfânt -“ (Domnul ghioceilor). Limbajul folosit de Liviu Jianu este eminamente poetic așa încât îți vine să crezi că el vorbește în rime perfecte, într-un limbaj genuin, plin de prospețime, de mister, de inefabil, chiar și atunci când abordează teme cât se poate de grave. L-aș asemui, în acest sens cu Radu Gyr, dacă ar fi să-i confer o înrudire spirituală. Sau i-aș găsi corespondențe în lirica religioasă a lui Vasile Voiculescu
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
se constituie într-un veritabil discurs hermeneutic, deopotrivă prag și treaptă a înălțării spre ținuturile pure ale gândirii poetice născătoare de hierofanii. Poezia este, prin excelență, un spațiu eterat, rezervat inițiaților sau celor hărăziți de soartă să reveleze prin cuvânt inefabilul traseu al minții și al sufletului spre lumea văzutelor și a mai puțin văzutelor. Din acest centru, el, Poetul, creionează sensul demersului său inițiatic, „icoana drumului” spre spațiile siderale. Cuvântul este locul în care Dumnezeu, odată instalat, trăiește veșnic. Prin
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]