3,598 matches
-
era în stare. Nu sesiză că Săndica nu are nici o reacție la tot ce se întâmpla cu ea. O mușca cu sălbăticie și se repezea cu forță și cu ură între pulpele sale. Când își slobozi tot fluidul în cavitatea inertă a fetei, parcă se rupeau bolțile cerului deasupra sa. Se ridică, își încheie liniștit șlițul pantalonilor și îi spuse cu năduf: - Nu era mai bine dacă o făceai de plăcere? Până la urmă ți-a plăcut, nu? Când a văzut că
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
nici o reacție, rămânând întinsă pe ciment, i-a luat mâna ca și când ar fi vrut să o ajute să se ridice de jos. Atunci a văzut pata de sânge de pe ciment și faptul că era leșinată sau moartă. Capul îi atârna inert pe umăr. S-a speriat, a fugit să deschidă ușa repede la magazie, a luat chilotul fetei și în grabă l-a înghesuit într-un sac cu concentrat și a ieșit să caute ajutor. Nu se zărea nimeni prin împrejurimi
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
cu multe pietre, apăru o ființă ciudată, rară în acele parți, mergând doar pe membrele de dinapoi, ființă înaltă, cu pieptul acoperit de păr mult, cu o blană de cerb acoperindu-i mijlocul, desculță. Ducea pe spinare o căprioară grea, inertă, cu capul căzut în jos. Această ființă ciudată urca anevoie treptele de piatră spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de pași în urmă, urca încă o ființă
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
de piatră spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de pași în urmă, urca încă o ființă de același fel, ceva mai slabă, de asemenea cu o căprioară inertă pe spinare. Omul Acele două ființe ciudate în pădure erau doi oameni. De unde veneau ei? Unde se duceau? Cine ar putea să zică? Poate locuiau undeva pe-aproape, având vreo casă primitivă, într-o colibă sau peșteră. Sau poate erau
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
verdeață. La fel, membrele aveau și ele acele cercuri mov, mai mici, de care atârnau mici salbe de pungi și guri. Dacă era o ființă, atunci cu siguranță că era una oribilă! Nu avea niciun zâmbet, nicio expresie, totul părea inert. A doua zi am continuat filmările și cercetările. Nu mai eram însă singuri, căci între timp se dusese vestea în toată lumea și începură să sosească elicoptere străine din Suedia, Olanda, din statele vecine și încă alte câteva țări. A asistat
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379956_a_381285]
-
aproape de perfecțiune. Când își pierduse fiica, găsise în nora lui motivația de a-și continua viața. Cu durerea mereu în suflet, zâmbetul îi lumina fața de câte ori o vedea pe Mira. Și atunci când era imobilizat la pat, cu jumătate de trup inert, a primit nașterea nepoatei sale ca pe un cadou de mult așteptat, uitând, pentru câteva clipe de durerea alinată doar cu morfină. A plecat cu surâsul pe buze, privind spre poza Monei, nepoata dăruită de nora pe care a îndrăgit
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
de rânduri, stă timpul ascuns în silaba vieții pitită dibace-ntre gânduri, vers dulce-n alba carte-a tinereții. Când noaptea desculță coboară timpul ne-ntinde capcane incerte... Nu-i anotimp, fie iarnă sau vară, în care să fie zile inerte... Referință Bibliografică: Înfrigurare / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ÎNFRIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382039_a_383368]
-
o pâine N-aveau de marmelada sau de margarina, Iar ochii fetei zilnic golindu-se, curgeau Sub pașii triști pe strada din vitrină. Cand forfota de foame se stingea încet Intrând în noaptea neagră spre păcate Și urletul singurătății tremura inert Plângând cu sete sufletele toate. Din neagră luna se scurgea încet Păcate-n val ce atacau la drumul mare, Iar alte suflete plângeau suspin mocnit Murind în chinuri de-atâta așteptare. Și s-a decis așa-ntr-o zi față
FATA DIN GEAM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380354_a_381683]
-
cineva vreodată Pentru plecarea ta din gândul meu, Ar fi secunda care disperată Fugit-a ca un hoț din ceasul greu Lăsându-mă în mâna disperării Să rătăcesc ca pustnicu-n deșert Până găsi-voi capătul cărării Și ceasul despărțirii stând inert. Cât îmi lipsești iubito, numai cerul Acest secret îl știe ca un sfânt, Căci n-ar putea nici soarele nici gerul Să-mi potolească dorul din cuvânt. Tu îmi lipsești ca ploile de vară, Ca roadele din toamnele târzii, Ca
DOAR O SECUNDA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380471_a_381800]
-
nevoie de rugăciuni pentru a se elibera din închisoarea trupului. După a treia lectură a rugăciunii când s-a uitat spre pat a văzut cum Timotei și-a așezat laba piciorului peste cealaltă, așa cum făcea când adormea. Trupul a devenit inert. - Mămică, vino, cred că si-a dat ultima suflare. Aneta s-a apropiat de pat i-a luat mâna și a constatat că nu mai are puls. I-a închis pleoapele. Tea a ieșit afară. Ninsoarea cădea deasă. Durerea împietrise
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
cineva vreodată Pentru plecarea ta din gândul meu, Ar fi secunda care disperată Fugit-a ca un hoț din ceasul greu Lăsându-mă în mâna disperării Să rătăcesc ca pustnicu-n deșert Până găsi-voi capătul cărării Și ceasul despărțirii stând inert. Cât îmi lipsești iubito, numai cerul Acest secret îl știe ca un sfânt, Căci n-ar putea nici soarele nici gerul Să-mi potolească dorul din cuvânt. Tu îmi lipsești ca ploile de vară, Ca roadele din toamnele târzii, Ca
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
secundăDe-ar fi s-acuz pe cineva vreodatăPentru plecarea ta din gândul meu,Ar fi secunda care disperatăFugit-a ca un hoț din ceasul greuLăsându-mă în mâna disperăriiSă rătăcesc ca pustnicu-n deșertPână găsi-voi capătul cărăriiși ceasul despărțirii stând inert.Cât îmi lipsești iubito, numai cerulAcest secret îl știe ca un sfânt,Căci n-ar putea nici soarele nici gerulSă-mi potolească dorul din cuvânt.Tu îmi lipsești ca ploile de vară,Ca roadele din toamnele târzii,Ca ghioceii-n
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
augur.... II. FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE), de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. O umbră-i viața, chiar dacă pare-a fi senină Cel mult un fluture ce joacă-ntr-un inert apus Bătând din aripi către zarea de lumină... Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnic Nu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespus Doar bucuria chipului curat e sfeșnic... Și-atât: Fugit... Irreparabile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Sau poate... statui privind îngândurate, sub care vremea trece... Și doar atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Vezuvii sunt anii ce-acoperă pompeice ... Citește mai mult O umbră-i viața, chiar dacă pare-a fi seninăCel mult un fluture ce joacă-ntr-un inert apusBătând din aripi către zarea de lumină...Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnicNu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespusDoar bucuria chipului curat e sfeșnic...Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Cvadrige nălucind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
dezlegare Să poți să-mi stai alături și să mă strângi de mână, Să mă-nvelești când tremur cu vesta ta de lână. Nu plânge maică scumpă, eu te-am văzut prin ceață De pe un rug prea rece, cu trup inert, de gheață, Erai la dreapta Maicii ce m-a luat în brațe Când am uitat de mine în gura morții hoațe Nu plânge maică scumpă că nu te poți întoarce, Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce, Nu plânge
ÎN BRAȚELE MĂICUȚEI, EU AM CÂNTAT LA HARPĂ de ANA PODARU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374567_a_375896]
-
nu este: au rămas în urma sa cântece, au rămas suspine dar și voioșii, au rămas amintiri, a rămas modelul și a rămas ea însăși, reclădită aproape în tot, într-o artistă excepțională care este Carmen Trandafir. Misterele lumii nu zac inert, ele se-nvolburează infinit și etern, iar cu măsuri neajunse la înțelegerea umană se-arată pentru cineva câte o minune în fiecare miliardime de secundă! Aici, pesemne, e și taina „trandafirului” ursit să înflorească în grădina artei muzicale românești, ca
CARMEN TRANDAFIR. TAINA TRANDAFIRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374634_a_375963]
-
bătute în cuie pe un mic suport din lemn. Urmele biciului se puteau vedea și acolo și mai sus de genunchi până pe coapse. Pe alocuri cozile biciului intraseră adânc în carne și lăsaseră urme tumefiate. Trupul atârna într-o poziție inertă acum și vânătăile se zăreau pe toată suprafața pieptului și abdomenului și Gaius realiză că Iisus îndurase sute de lovituri cu flagrumul. Interesându-se printre legionari aflase că Iisus fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
Gaius însă clătină din cap. -Pentru voi poate prieteni, însă de astăzi El este pentru mine ceea ce a zis El că este. Acum știu de ce mi-a vindecat albeața din ochi! -Hai spune-ne de ce!? Gaius privi din nou trupul inert de pe cruce. Spuse din nou arătând spre Iisus. -Ca să-i pot privi chipul și să pot crede, căci și numai privindu-L mi-am dat seama că el este Fiul Lui Dumnezeu, și cred asta nu doar din cauză că m-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
ieșea în cale. Chiar în acel moment, se auzi un fâlfâit prelung, iar cele zece piste de aterizase fură acoperite de niște umbre uriașe. Aeroportul prinse a fremăta, în timp ce Limax își văzu broscoiul ridicat în aer, cu picioarele grăsane spânzurând inerte. Se simți și el apucat de mijloc și smucit atât de tare, încât își pierdu cochilia cea nouă de culoarea smaraldelor. Mai apucă să îl vadă pe Hărnicel în turnul palatului său, făcând cu mâna spre cer în timp ce striga cu
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
Să-mi pară totul enorm de colosal. Căutând să mă redai vieții, Plină de optimism cotidian, În razele calde ale dimineții, M-aș simți curat ca de cristal. Aș străluci în razele de soare, Ca rubinele sau diamantul, Spre culmi inerte dar reale, Unde e alb imaculat neantul. Dar tu rămâi nepăsătoare, La sentimentele mele înalte, Mă privești întrebătoare, De îmi sunt gândurile curate? 1964 Referință Bibliografică: ÎNCĂ NU TE-AI DECIS? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1773
ÎNCĂ NU TE-AI DECIS? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374939_a_376268]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > ÎN NOAPTEA CU LUNA Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea cu luna Plutind în ceață cu trupul inert Prin pâlcuri de gânduri notate-n agenda , Stau zgomote surde închise incert În noaptea cu luna din legendă ... Un cer în minte și-un cer albastru intens Mă ascunde în tine când îmi răsună auzul Prin zbor de foc luna
IN NOAPTEA CU LUNA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373906_a_375235]
-
2016 Toate Articolele Autorului Era într-o dimineață de joi, afară soarele se ridicase de câteva sulițe , nici un nor nu umbrea azurul curat al cerului, frunzele uriașei sălcii pletoase, care trona, cu imensa-i coroană, jumătate din gardul curții, rămăseseră inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la nuntă, un văr dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
spectre fantastice de lumini aurii, verzui, ori albastre. Ceea ce vedeam părea o piatră de prund șlefuită, străvezie, de dimensiuni uriașe. Și mai misterios era faptul că în interiorul acelui corp se puteau vedea prinse ca într-un sloi, niște siluete ciudate, inerte, care semănau cu niște rădăcini de morcov ori cu niște trunchiuri uriașe de termite frânte în zig-zag. Dar nu se observa nici cea mai mică mișcare, doar feeria de lumini mistuia la nesfârșit ciudatul cristal oval. Ce rău îmi părea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
din 23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Straturi de vânt M-am trezit între două orizonturi Pășind timidă pe nisipul fierbinte , Să-mi caut privirea dusă de vânturi Și gândul înăbușit între cuvinte ... Tăcerea îmi ascunde sub pelerina ei Trupul inert legănat de valuri , Pierdut în galaxiile privirei Până aproape de maluri ... M-am ascuns în scoică mareelor Să mă scalde valul cu spumă mării , Să cern pulberi în albia viselor Prin aburul fierbinte al depărtării... Mi-am împletit privirea-n respirația
STRATURI DE VANT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375560_a_376889]
-
înapoi și înainte , Rătăcind că două năluci între astre Cu-aceeasi iubire blocata-ntre cuvinte ... De atunci am plecat fără să mai stau Și-am revenit uitând ca să mai plec , Ca să iți ascult tăcerile ce mă tot strigau Dincolo de prezentul inert și sec ... Te-astept în univers pe-o altă stea Nu mă recunoști ,dar sunt acolo pentru tine , Să ascult de la inceput toată povestea Unei iubiri , ce ți-a amintit de mine ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Pe-o altă stea / Gabriela
PE-O ALTA STEA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375586_a_376915]