815 matches
-
un cumul al acestora. Ce diferențiaz] aceste etici sunt tipurile de indivizi la care fac referire; mai mult, cele din urm] includ toți indivizii la care fac referire eticile de început. S-ar putea argumenta c] suntem orientați în mod inexorabil sper o etic] a vieții, c] nu exist] o cale obiectiv] de a împiedica trecerea de la etică cu orizontul cel mai redus la cea cu orizontul cel mai larg. De ce s] nu dezvolt]m discuția considerând și obiectele că valoroase
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de izolat și singur te-ai simți, dacă-ți îndeplinești lucrarea cu fidelitate și grijă, prieteni neștiuți vor veni să te caute. Iată și concluzia sclipitorului său monograf Anthony Stevens: "Pentru Jung a îmbătrîni nu a însemnat un proces de inexorabil declin, ci răstimpul unei rafinări treptate a tot ce este esențial". Bunicul, care n-are nimic de bunic la cei cincizeci și..., oprește căruciorul să-și soarbă fascinat nepotul. În sfîrșit, dialog: măi, măi, cine-i acolo așa de deștept
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum emoția viscerală ce mă copleșise la vizionare se convertise, peste noapte, în opusul ei, calmul... judecății. O experiență. Vînzătoarele. Cu cît e mai frumoasă, cu atît e mai ciufută. E, parcă, în lumea asta a lor, a vînzătoarelor, o inexorabilă relație cauzală. Botoasă și mută, cu privire piezișă (ca și cum nu te-ar vedea), nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
culturală furnizează o identitate de grup și este o modalitate de a se face auzit, de a avea un refugiu sigur În noua lume stratificată. A avea acces este un mod de a fi inclus În fluxul activităților care Împing inexorabil rasa umană Într-o arenă comercială comună și Într-o piață publică globală. Renașterea identității culturale servește, astfel, o funcție dublă. Stabilește o limită pentru a ne diferenția de lumea exterioară și ne oferă un vehicol social puternic care poate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
economică și acumularea de proprietate. În timp ce statele membre ale Uniunii Europene sunt Încă foarte mult atașate de vechea misiune a statului-națiune, cu accentul pe dreptul de a exploata resursele naturale, popoarele Europei se găsesc, În același timp, atrase, În mod inexorabil, către un nou centru de gravitate global unde obligațiile de conservare a integrității Terrei au aceeași prioritate. Noile loialități divizate atât față de propriul interes material, cât și față de responsabilitățile de mediu globale, reprezintă apariția unui nou mod de gândire pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sale legi. Același punct de vedere îl susține și J. Galtung (1977) când, împotriva fetișizării legilor sociale, argumentează că acestea ar trebui privite mai mult ca „legi de cauciuc”. Ceea ce într-un mod de organizare socială poate reprezenta o necesitate inexorabilă, într-un mod alternativ de organizare poate deveni o tendință evitabilă. Psihanaliza în varianta sa clasică freudiană acordă sexualității un rol central în explicarea întregii dinamici psihice. În mod special, bolile psihice se presupunea că-și au originea în traumatisme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și În Anglia. Au loc, În ultimul timp, numeroase dezbateri publice, interpelări parlamentare, Încercări de a pune În afara legii acest vechi obicei. Ce anume trezește aceste patimi? Această practică cinegetică are o puternică valoare simbolică, „ea construiește imaginea unei naturi inexorabile, corespunzând unei societăți implacabile, dominate de legea celui mai puternic”. Pentru că aduce În scenă relații sociale de concurență și competiție, cei aparținând claselor privilegiate au transformat această practică Într-un semn de distincție și de dominare, ea se prezintă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
are prezență culturală în viața publică, pierzîndu-și în orice caz acea autoritate normativă de care să țină seama puterea politică. Totuși, expresia ieșirea din religie sugerează mai mult decît atît. Ea spune că funcționarea acelei societăți e dominată de înaintarea inexorabilă a mentalității seculare, că, pierzîndu-și puterea, religia e pe cale să și piardă în fapt orice rol social și, ca atare, obiectivitatea, devenind simplă convingere a unui individ sau a unui grup. Or, realitatea din terenul extra-european, ba chiar și european
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în afara terenului occidental (ba nici măcar acolo pe deplin) și că ea exprimă mai ales mentalitatea autorilor săi. Cu o anume lipsă de obiectivitate, cercetătorii au aplicat asupra realității religioase de pretutindeni grila modernității triumfătoare, cu un unic chip, treptat, dar inexorabil secularizantă. Credincioși dogmei laice a progresului, a evoluției liniare, ei au luat ca model situația occidentală, pentru a declara profetic că în lumea viitorului religia nu va mai avea relevanță publică în mod cert din punct de vedere politic, dar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dimpotrivă, pluralist de societate. A considera că adevărul absolut poate fi formulat fără rest într-o dogmă compactă, că el poate fi obiectivat într un sistem care totalizează existentul ar însemna să gîndești întreg realul inclusiv absolutul potrivit unui determinism inexorabil. Iar acesta își va găsi în primul rînd aplicarea în viața socială. în acest sens, monismul e, potrivit lui Berdiaev, sursa filozofică a sclaviei umane 4. Căci între raportarea la adevăr și raportarea la politic, distanța poate să nu fie prea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-a schimbat stilistica și față de modernitatea clasică. De la sfîrșitul secolului trecut, cînd paradigma secularizării inexorabile a început să fie chestionată, laicitatea europeană a devenit (mai) ospitalieră față de religie. Concepțiile religioase nu mai au statutul unor simple convingeri individuale. Se pot rosti pe piața publică a ideilor și a principiilor după care încearcă să se construiască
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de stimul-răspuns implică o omisiune gravă. Ea nu conține nici o descriere a interacțiunii dintre organism și mediul său”. Teoria condiționării operante se îndepărtează cu hotărâre de formulările în termeni de reflexe condiționate în care stimulul își conservă valoarea de forță inexorabilă. Intr-adevăr, stimulul la Pavlov este necondiționat. In acest caz, stimulul este perceput ca orice element al situației în care un răspuns este emis sau întărit. Din acel moment, orice stimul prezent obține sau poate obține o funcție de control asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Dacă nu se corectează rezistența la insulină, în timp vom asista la „epuizarea” capitalului secretor pancreatic cu deficiență betacelulară (reducerea masei beta celulare dar și diminuarea răspunsului insulinosecretor). În lipsa măsurilor terapeutice, evoluția unei persoane cu diabet de tip 2 este inexorabilă de la insulinorezistență cu hiperinsulinism la insulinodeficiență absolută. Metodele terapeutice actuale pot întârzia/opri această evoluție, individualizat, un element extrem de important fiind momentul inițierii acestora. Din punct de vedere genetic, DZ de tip 2 este o afecțiune complexă, poligenică. Dintre factorii
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
comunității: - de a asigura coordonarea activității sociale; - de a ține sub control agresivitatea indivizilor; - de a facilita continuitatea socială; - de a permite predictibilitatea conduitelor și acțiunilor umane. Organizațiile nu sunt ceva distant sau fenomene impersonale, ele au fost și sunt inexorabil implicate în viața noastră cotidiană. Astfel, am fost și suntem cu toții membrii unei societăți organizaționale, respectiv oameni care cooperăm în cadrul unor grupuri pentru a realiza și îndeplini o diversitate mare de scopuri și obiective. Apariția instituției „vecinătății” în comunitățile din
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în plin război, ca și cum radioul ar mai fi putut intona cu o voce funebră și patetică: „După lupte eroice și înverșunate, armata noastră a predat orașul Kiev... a predat orașul Smolensk... a predat orașul...” și toate chipurile încremeneau, urmărind înaintarea inexorabilă spre Moscova... Trăia ca în anii în care vecinii schimbau o privire mută, arătând printr-o mișcare de sprâncene înspre o casă - noaptea, o întreagă familie fusese îmbarcată într-o mașină neagră... Purta o broboadă mare, cafenie, un palton vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
sub semnul satirei literare. Un ciclu de poezii, amintind de imaginarul urmuzian, este intitulat chiar Elegii grotești și, în ciuda desconsiderării pornite de la Eugen Ionescu însuși, prefigurează câteva dintre marotele concretizate în teme majore ale universului ionescian: omul-marionetă, reificarea, disperarea în fața inexorabilului morții, insignifianța condiției umane. Marioneta-păpușă simbolizează deja, în elegiile din această perioadă, grotescul și derizoriul ființei umane: S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale, răbdarea Ancăi nu mai surprinde ca neverosimilă, coincidența apariției nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-o nedreptate, înșelarea sistemului prin manevra Ancăi de deturnare a adevărului, ca singură soluție posibilă de remediere a erorii justiției printr-o altă eroare deliberată. Departe de a produce satisfacție, actul răzbunător
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
măcelul) neutralizate prin parodiere, caricaturizare și cufundare în grotesc, deci prin procedeele deriziunii. În eseistica, publicistica și memorialistica ionesciană, absurdul revine cu obstinație, iar aprecierile confesive sau polemice oglindesc aceeași frământare hrănită de nevoia de ofensivă, conștient sisifică, împotriva absurdulului inexorabil, care-i stârnește "când o pornire de a lua în zeflemea tot ce există, sentimentul comicului, când un sentiment sfâșietor, al extremei efemerități, precarități a lumii, ca și cum toate acestea ar fi și n-ar fi în același timp, între ființă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dumnezeu mort. După toate aparențele, cea de-a treia "tragedie ontologică" soresciană marchează desprinderea de problematica absurdului. Între alții, Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie, 1980) că Marin Sorescu "își dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă care-l apasă pe omul modern, ci expresia unei erori ale sale, ce poate fi înlăturată. Astfel, tot nonsensul vieții se datorește unei ruperi de rădăcini, care-l face pe omul actual să plutească haotic în gol. Sorescu străbate acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și introspecția, excesul fiind atenuat întrucâtva de momente de epic senzațional (biografia lui Sebastian-unchiul și a lui Beniamin Arvatu, fost potentat comunist devenit gangster) sau de secvențe reportericești (ultimele zile ale insulei Ada Kaleh). Tema obsedantă a lui F., deteriorarea inexorabilă a relațiilor dintr-un cuplu, revine în structura romanului Dansul focului, în centru situându-se adolescenta, apoi tânăra Raluca, îndrăgostită mai întâi de arhitectul Laurențiu, pe care îl părăsește, fără motiv explicit, pentru a se căsători cu inginerul Andrei Petringenaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Miller-Verghi, București, Minerva, 1911, 120 p. Traducerea a fost folosită pentru punerea în scenă a piesei 1907 Șir Walter Raleigh (1861-1922) publică monografia Shakespeare (1904) în care, printre altele, respinge ideea că Shakespeare își supune personajele unui destin conștient și inexorabil. Cordelia, spre exemplu, este un personaj anume născocit pentru situația dată, așa că o discuție pornind de la un personaj spre intrigă ar însemna răsturnarea înlănțuirii care a existat în mintea poetului". 1909 Primul film american cu Regele Lear, comprimat la zece
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu un aer sinistru. Iar soția e ultima care află. — Nu Înțelegeți! Îmi vine să-i dau o palmă. — Luke nu e așa. Pur și simplu, nu se poate! — E greu să accepți adevărul, spune David Sharpness pe un ton inexorabil. E nevoie de un mare curaj. Nu mă mai luați așa de sus! Îi zic furioasă. Eu am curaj. Dar, la fel de bine, știu că soțul meu nu e un bătăuș. Dați-mi notițele alea! Îi iau dosarul și un vraf
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ce vrea. — Ba da, glasul nu mai vrea să mă asculte. Îl Înțeleg perfect! În luna de miere am călătorit În jurul lumii... — Becky, eu Îl cunosc pe Luke de cînd avea nouăsprezece ani. Nu mă lasă să continui, Întrerupîndu-mă, invincibilă, inexorabilă. — Îl cunosc. Relația noastră de la Cambridge a fost una cît se poate de solidă. Ne-a luat mințile. El a fost prima mea iubire adevărată. Iar eu a lui. Eram ca Ulise și Penelopa. CÎnd ne-am revăzut În cabinetul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bazată pe conceptul de sine (Scholl, Beauvais, Leonard, 2002). 4 BANII 4.1 Filosofia banilor Simmel (1907 apud Deflem, 2003) a publicat o lucrare „Filosofia Banilor”, în care corelează banii cu aproape toate fenomenele sociale posibile, susținând ideea unei legături inexorabile între bani, individ și societatea modernă în totalitatea ei. Această caracteristică a relaționismului total se evidențiază în perspectiva lui Simmel asupra banilor (Turner, 1986 apud Deflem, 2003). La început Simmel are o abordare analitică și urmărește să studieze începuturile banilor
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]