907 matches
-
arbitri ai bunului gust încercînd să dicteze ce este și ce nu este cuviincios în domeniul modei, veghind în acest fel asupra codurilor modei și identității. Traversarea codurilor sexuale în materie de vestimentație a fost timp de secole un mijloc infailibil de a se identifica drept un paria social sau chiar de a ajunge în închisoare sau în azil. În anii '60, s-a putut observa o încercare masivă de răsturnare a codurilor culturale ale trecutului, iar moda a devenit un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
că vorbesc mult și pentru că vă iubesc. Sînt o grămadă de oameni cu care nu pot decît să tac. Micile gafe ale causeurilor sînt semn de naturalețe, de sinceritate. N-aș putea crede pe cuvînt vorbitorii impecabili, cu o logică infailibilă. Sînt așa de mîndru uneori de toate păcatele (slăbiciunile) mele! Ele-mi dovedesc mai mult decît multe alte lucruri că sînt om. "E vremea...", dar ce-aș apela tocmai la Rilke pentru a spune că estuarele verii se îndepărtează. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mereu atât pe studenți, cât și pe doctoranzi (acesta fiind "publicul" meu) să asimileze, să nu repete automat cele citite, să caute a pătrunde înțelesurile profunde ale unui text. Mai ales, să nu se încreadă, fără a cerceta, în virtuțile infailibile ale cutărei metode de ultimă oră. Scrisul literar este atât de bogat în semnificații, atât de divers și de complex, încât a-l supune torturilor cutărei metode înseamnă a-l sărăci, a-l mutila. Citesc multe studii de stilistică, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ori ai lui Aristotel, raisonneuri un pic cam plicticoși și necântând la violoncel. Într-un parlez-moi d'amour nu-i loc pentru bătaie de cap. Un maximum de frisoane pentru un minimum de ecuații: formula kleenex. Sau Margot. Un truc infailibil. Eu sunt, așadar, acela care trebuie să-mi schimb ochelarii. Evangheliile nu incită la o critică a stilului ci la o întâlnire interioară. E diferența dintre scrib și "omul cu autoritate". Primul are argumente, cel de-al doilea un fel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
indexul, lasându-mă apoi cu ale mele în timp ce el se îndepărtează râzând. N-a greșit amicul care-mi vrea binele, ba chiar, în felul său, a avut dreptate, să-mi recomande, la ora showbizului, să mă orientez după o busolă morală infailibilă. Aceasta arată apusul, nu Levantul. Atunci când începi să zigzaghezi între Tel-Aviv și Ramallah, între Beirut și Damasc, n-ai cum să nu cazi în capcane pardosite cu idei de gata din care, ca și din ambiguitate, nu poți ieși decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caractere. Cine pretinde că ea ar fi guvernată de superiori necunoscuți, sau că ar trebui să fie o coterie putând fi pusă în slujba unor interese trecătoare sau personale, sau i-ar impune un spirit de turmă supusă dogmelor papalităților infailibile acela este un dușman al Masoneriei. Obligațiile noastre sunt luate cătră instituție nu cătră oameni; sunt obligații liber acceptate; de aceea au un caracter sacru. Opera aceasta de organizare constituția este de față. Ea poate fi cercetată și judecată. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Postmodernismul a ajuns, într-adevăr, la noi un fel de har a-toate-salvator. El funcționează infailibil, cam ca spiritul partinic în realismul socialist. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul. Distracția cea mai mare e să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui actuală, e precar și suspină după împlinire. A fi lucid înseamnă a citi în natură și în cărțile maeștrilor semnele vremurilor, iar vremea nu are început și sfârșit. Mi-e milă de oamenii care cred că au o experiență infailibilă, dedusă din scurta lor existență, deși războiul și detenția (politică) pot fi asemenea experiențe. Iubirea este însă cea mai mare experiență a noastră. Într-un fel, noi suntem cu toții artiști și dacă nu devenim cu toții ceea ce suntem este pentru că undeva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rog să numiți sau chiar să detaliați o "nedreptate critică" săvârșită de criticul Grigurcu! Ar fi interesant de numit sau chiar de detaliat un pariu critic pierdut de către criticul Grigurcu. Au existat asemenea excesivități? Nu mă cred nici pe departe infailibil. Criticul nu mânuiește o balanță similară cu a Justiției celei legate la ochi, supus fiind trăsăturilor subiectului său, prezumțiilor, impulsurilor, umorilor cu care acesta se transpune, orice s-ar zice, în scrisul său. Idealul criticului n-ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili cu gusturile lor estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a ajuns deja o regulă). Că prost scriu numai cei pe care ei îi citesc, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le decernează Dacă ar fi să fii într-o funcție de decizie în ceea ce privește promovarea literaturii române în exterior, care ar fi coordonatele proiectului tău? Cum crezi că ai face vizibilă literatura română în Europa? Să știi că eu am un proiect infailibil, pe care am să ți-l spun după răspunsul tău și care ar costa cam un sfert din șpaga luată de un fost ministru al educației pentru șmenuirea proiectului Microsoft, de care se tot vorbește azi...! Nu voi fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a lăsa copilul să se manifeste liber. Libertatea devine astfel o metodă de educație (13, pp. 16-18). Natura copilului era înțeleasă de pedagogul italian ca o putere creatoare prin care ființa se făurește pe sine însăși după un plan imanent infailibil dacă nu este împiedicată de forțe exterioare. Se considera că în ființa umană se află o impulsie naturală către creștere, către propria sa formare. Această impulsie cunoaște mai multe etape, care apar după un "plan providențial". "Sufletul copilului nu se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mândru să te vadă în postura de absolventă a Universității ieșene; caută însă să-ți menții constantă educația și valorile tale familiale. Felicitări! Preț de câteva momente am simțit cum timpul s-a oprit în loc. Au fost și vor rămâne infailibile acele clipe ce mi-au inundat sufletul de emoția împlinirii prin muncă și de speranța că acolo, undeva printre stele, tata veghează cu grijă asupra noastră. Așa s-au consumat ultimele zile din viața mea de studentă, gestul mamei mele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu obținuse nici o recunoaștere a vinovăției, ba chiar ea nu scosese nici o vorbuliță, nici un suspin, parcă ar fi fost mută, parcă n-ar fi avut inimă în ea, parcă ar fi fost stâncă, nu om. Tovarășul Cameniță folosise cele mai infailibile metode: și smulsul părului, și arderea cu țigara, și smulsul unghiilor. În zadar. O pusese să-și bea urina. Îi tăiase părul, o pocise, o dăduse pe mâna unui borfaș, deținut de drept comun, s-o batjocorească în fața lui. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în scaun - bine că încă nu ți s-a anchilozat creierul, zi mersi.“ De unde atâta detașare, de unde atâta umor, de unde atâta bună dispoziție și vitalitate? A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dimineață, încercări fără rezultat la piață, apoi îndelungată siestă, cu o minunată buiotă cumpărată de Mișu la Cortina d’Ampezzo. Am adoptat sistemul și acasă (sticle cu apă fierbinte, vârâte în patul respectiv). Ți-l recomand ca pe un mijloc infailibil de relaxare, împotriva frigului de toamnă care te înțepenește. Ai impresia că ești într-o cameră cu 23 de grade. Am dormit regește! Duminică dimineața la ora 9, la gară! până la amiază. În loc să ajung la 12.20, am ajuns la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Vinerea Mare (când se comemorează moartea lui Isus), iar modus operandi ar relua, chipurile, unele elemente ale torturării și crucificării lui Isus. De-a lungul timpului, nu numai evreii au fost acuzați că practică astfel de ritualuri barbare. Era un mod infailibil de a-l defăima și compromite pe „celălalt”, și anume pe orice adversar religios. În Imperiul Roman, de exemplu, mai ales În secolul al II-lea, chiar creștinii au fost Învinuiți de romani că ar practica omuciderea și antropofagia rituale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tot reflectând la obiecțiile pe care le ridica prietenul meu, am înțeles, în sfârșit, de ce nu trebuia să-mi placă acel film și m-am trezit, de pe o zi pe alta... cu gustul format. Așa am ajuns (să mă consider) infailibil în domeniul celei de a șaptea arte. * În august sau septembrie 1955, la Cluj, mama și una din surorile ei (venită la noi de la București, în vizită, sau ca să aducă vestea?) stau alături pe divan și plâng. Murise fratele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
contra ei. Ați observat că, de câte ori se vorbește despre prostie, așa, în general, se supără foarte multă lume ? E greșit a crede că proștii nu și dau seama că sunt proști. Știu foarte bine că sunt și au un instinct infailibil în a detecta inteligența și în a se mobiliza ̀ mpotriva ei, spontan și organic, sistematic și înverșunat. De aceea, există la noi, manifestată fie direct, fie disimulat, dar tenace, atâta ostilitate față de Caragiale, abisalul Caragiale, geniul inteligenței radicale, cel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea e bună, nu trebuie să ne lepădăm de ea. Dar neglijează nuanțele, lucrurile evazive, insesizabile. „Rațiunea, zice Sf. Augustin, e o forță care duce la unitate.” Inteligența, dimpotrivă, merge la detalii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu mai presus), are și o accepție mai generală, oarecum în sensul lui agapé. Ea e și o funcție de cunoaștere, așa cum arată Max Scheler într-un eseu celebru. Mai mult decât atât, organul ei, inima, reprezintă pentru Craig singura instanță infailibilă a înțelegerii și deciziei, singura care i-a inspirat, cum afirmă, soluțiile juste. De câte ori a interpretat ceva în mod greșit, mai spune el, aceasta s-a întâmplat fiindcă pentru o oră sau o zi a uitat de avizul inimii. Craig
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se eschivează îndărătnic vreme de trei ani și jumătate, răzbunările nu pot decât să mocnească și va fi groaznic dacă vor izbucni. Nu vă jucați cu focul, domnilor. Și, mai cu seamă, nu vă amăgiți cu ideea dementă că sunteți infailibili și eterni și că nu veți avea de dat socoteală. În definitiv, cuvântul „răzbunare” îl are în el pe „bun”. În Orestia, în Hamlet, răzbunarea înseamnă reechilibrarea lumii, purificarea ei, exorcizarea ticăloșiei și crimei. Iar Eryniile nu devin Eumenide, adică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
te obligă). Te vei sătura să fii tratat de «cunoscător», să te întrebe mătușile ce crezi despre natura moartă din sufragerie, iar vecinii cu cât s ar putea vinde un dulap de epocă (...) Știi bine că nimeni nu deține criterii infailibile de judecată, că valorile se confirmă sau se infirmă fără intervenția ta, dacă nu chiar în pofida ei. Că din sutele de artiști de care trebuie să vorbești «cu competență» unii sunt de pe acum condamnați la anonimat, iar ceilalți pot oricând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Calabria a recuperat numai rambursarea cheltuielilor de călătorie și o amenințare de încriminare pentru cerșetorie abuzivă din partea comisarului carabinierilor. Din acest moment a continuat să se maturizeze convingerea că «dacă Opera e a lui Dumnezeu iar Evanghelia e Cuvântul său infailibil, atunci El va fi acela care își va menține Opera prin mijloace extraordinare». «Am descoperit Evanghelia» « Într-o zi - ne spune monseniorul Chiot - don Calabria mi-a trimis un bilet: „Așteaptă-mă mâine pe la orele zece, că trebuie să-ți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
un ritm alert (ne aflam departe de binecuvîntatele vremuri cînd contele Taafe stătea ani de zile la putere, prin remanieri de cabinet savant dozate, ca niște rețete de farmacie bazate pe amestecuri atente de partide...), în timp ce metodele guvernamentale, pînă atunci infailibile, se dovedeau neputincioase să asigure continuarea unei vieți publice aproape normale, fără surprise. "Divide et impera" rămînea formula magică. Dar nu mai avea puterea de a atenua mersul înainte al Imperiului: în Parlament, grupul polonez, rămînea arbitrul majorităților pe care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]