4,059 matches
-
a unei schițe de portret a lui Oskar Pastior, dublată de o foarte concisă cronică a dezvăluirilor despre trecutul marelui poet, articol publicat în săptămînalul „Die Zeit” sub semnătura reputatului critic literar Iris Radisch. Alături, aceeași autoare, sub titlul „În infernul legăturilor”, îi ia un interviu lui Dieter Schlesak, scriitorul german originar din România. Ambele contribuții publicistice sunt cele mai proaspete și cel puțin, pînă la ora actuală, ultimele din lunga și tulburătoarea dramă a „dosarului sau cazului Oskar Pastior”. Faptul
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
din urmă, sursa ultimă a mănunchiului de informații este tot securitatea, dar este oare aceasta suficient pentru a-l învinui în acest fel pe Pastior? Răspunsul lui Dieter Schlesak sună astfel: „Este îngrozitor cum Securitatea continuă să triumfe, este un infern de relații. Dar informatorul Pastior este altceva decît marele poet Oskar Pastior, care probabil a devenit ceea ce a fost și pentru că a existat acest infern de care s-a ferit prin literatură.” Fraza finală a interviului trimite cu gîndul nu
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
Răspunsul lui Dieter Schlesak sună astfel: „Este îngrozitor cum Securitatea continuă să triumfe, este un infern de relații. Dar informatorul Pastior este altceva decît marele poet Oskar Pastior, care probabil a devenit ceea ce a fost și pentru că a existat acest infern de care s-a ferit prin literatură.” Fraza finală a interviului trimite cu gîndul nu numai la dezbaterile din România despre rezistența prin cultură, la represalii, teroare și dictatură, ci și la piesa lui Jean-Paul Sartre intitulată Cu ușile închise
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
s-a ferit prin literatură.” Fraza finală a interviului trimite cu gîndul nu numai la dezbaterile din România despre rezistența prin cultură, la represalii, teroare și dictatură, ci și la piesa lui Jean-Paul Sartre intitulată Cu ușile închise - în care infernul poate să însemne și închiderea pe vecie a unor personaje care se disprețuiesc sau se detestă, într-una și aceeași cameră, fără ieșire. Și după două decenii, otrăvurile din dosarele securității tulbură conștiințe, răvășesc destine, seamănă suspiciuni, distrug relații interumane
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
cărților lui António Lobo Antunes vine din respectul scrupulos față de personaje, față de fiecare detaliu și față de fiecare cititor. Prin muzica ei, o literatură care poate părea dificilă datorită arhitecturii sale complexe dobândește o simplitate arhetipală. De o veritabilă frumusețe, în pofida infernului pe care îl înfățișează.“ Le Monde „Fiecare vocabulă din romanele lui Lobo Antunes are aceeași valoare citită individual sau într-o frază, fiecare cuvânt este dăltuit până la epuizare, un travaliu aproape tăcut care nu scapă ochiului nimănui. Înțelegi că acolo
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
panica obscură, angoasa recurg la instrumentul gnoseologic. Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor care planează asupră-i e socotit a fi incognoscibilul, echivalat cu Infernul. Destinul nostru pare a fi astfel oniric, realitatea însăși are o înfățișare onirică, „În care visează fiecare un alt vis / Despre care nu se îndoiește că este realitatea” (Paralele). În marginea unei celebre teze augustiniene, autoarea meditează fertil asupra infertilității
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
de petreceri infernale, regăsit la toate răscrucile, pe traseul ce pornește din Hades, trece prin halta Rimbaud, cotește prin saloanele suprarealiste, ilustrând sublime vicii anamorfotice. Mureșan, toată poezia lui o mărturisește, e un Orfeu ce nu a mai ieșit din infern. Nici o doctrină nu poate epuiza poezia sa, fiindcă nici una nu e recognoscibilă în stare pură. Știindu-l în infern - o să încerc să recunosc determinațiile acestuia. Spațiul și timpul E vorba, de fapt, de un spațiu-timp al nesfârșitelor și vicioaselor anamorfoze
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
saloanele suprarealiste, ilustrând sublime vicii anamorfotice. Mureșan, toată poezia lui o mărturisește, e un Orfeu ce nu a mai ieșit din infern. Nici o doctrină nu poate epuiza poezia sa, fiindcă nici una nu e recognoscibilă în stare pură. Știindu-l în infern - o să încerc să recunosc determinațiile acestuia. Spațiul și timpul E vorba, de fapt, de un spațiu-timp al nesfârșitelor și vicioaselor anamorfoze. Configurațiile sale sunt determinate de o remarcabilă forță legiferatoare. Numesc forță legiferatoare disponibilitatea de a se situa credibil și
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
a fabulației, revelația mai veche cum că realul simțit fără simțurile dereglate e o prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația infernului cuprinde pe nebun și pe idiot, întrupări ale spiritului poetic, evoluând într-o comedie întunecată. Deși presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă în excesele senzualității. O
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
sale o veșnicie ca să-l ia înapoi pe Sașa, Sașa pe care Mama lui a îndrăznit să- l ia, în sfîrșit. Ca monologul ei de un sfert de oră în care mori și învii împreună cu ea. fiicei sale traversează și infernul și purgatoriul. Și tu, spectator, odată cu ea. Are o forță de a se descompune în fiecare cuvînt pentru ca să alcătuiască altfel și altfel, în șiruri de blesteme, sărind de la una la alta, de la elefănțelul lui Sașa pe care îl are în
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
era urmărit informativ încă din anul 1976, când apare și prima transcriere a unei convorbiri telefonice”. Mă grăbesc să adaug că acest (prim) volum de 600 de pagini înseamnă una din cele mai profunde și palpitante traversări recuperate documentar ale infernului securistic dintre toate cele publicate după decembrie ’89. O primă chestiune pe care aș dori să o lămuresc după lectura acestei cărți privește identificarea actorilor ei. Avem, pe de o parte, Securitatea: un personaj colectiv, demonic, cu o forță colosală
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
și susține că a întreținut relații sexuale de comun acord cu cele trei femei și, în plus, ele "nu erau virgine, au avut și alți parteneri sexuali". Una dintre victime, Michelle Knight, i-a spus: "Am trăit 11 ani de infern, dar acum infernul tău de-abia începe". Răpitorul Ariel Castro, acum în vârstă de 53 de ani, este un fost șofer de autobuz școlar. A sechestrat și violat trei femei, Michelle Knight, Amanda Berry și Gina DeJesus, timp de un
Torționar pentru trei femei, închis pe viață- "Nu erau virgine" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55623_a_56948]
-
a întreținut relații sexuale de comun acord cu cele trei femei și, în plus, ele "nu erau virgine, au avut și alți parteneri sexuali". Una dintre victime, Michelle Knight, i-a spus: "Am trăit 11 ani de infern, dar acum infernul tău de-abia începe". Răpitorul Ariel Castro, acum în vârstă de 53 de ani, este un fost șofer de autobuz școlar. A sechestrat și violat trei femei, Michelle Knight, Amanda Berry și Gina DeJesus, timp de un deceniu, scrie Daily
Torționar pentru trei femei, închis pe viață- "Nu erau virgine" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55623_a_56948]
-
bisericii Imaculata Concepție. Avem de-a face, astfel, cu o păpușă rusească la orizontală, ca un vierme subpământean, fragmentat pe bucăți. Comparând dedesubtul orașului cu suprafața lui, metropola vizibilă îi pare lui Fernando Vidal Olmos (antieroul declarat, cel care străbate infernul, de voie, de nevoie, un Siegfried al tenebrelor, cum se autojustifică) doar un trompe l’oeil, o amăgire. Punctul nodal este acela în care străbaterea subteranei orbilor de către personaj pare să fie înrudită simbolic cu ritualul de inițiere în Misterele
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
pe toată suprafața Pămîntului și mai ales în interiorul inimii însăși a omului, adică în noi înșine, în noi toți. Un fel de Walt Whitman dezamăgit de un secol de mașinism feroce și devastator, un fel de Saint-John Perse coborît în infern, Fondane, prin viziunile sale răscolitoare și prin incredibila sa capacitate de empatie cu dezastrul, nu poate fi totuși comparat cu vreun alt poet al timpului său. Este adevărat că Fondane scrie această poezie cu accente apocaliptice și profetice în anii
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
al Culturii de a înscrie pe lista monumentelor istorice casă natală din Saint-Sauveur-en-Puisaye a scriitoarei. Mediile literare caută acum bani pentru a o renovă. Colette (1873- 1954) abia ieșise dintr-un lung purgatoriu, după ce Leș Nouveaux Romanciers o condamnaseră la infern: proza pe gustul bunicilor, demodata, prăfuita. Chéri, Claudine și celelate române ale ei, altădată atât de citite, declarate ilizibile. Era epoca în care Nathalie Sarraute afirmă că Dostoievski ar fi avut de câștigat din fineturile naratologice inventate de Le Nouveau
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
reproducerea lor. Din tot acest veștejit florilegiu, citabile sunt epigramele din 1931 ale lui Păstorel. Iată una care îl ia drept țintă pe Nicolae Iorga, șef de partid și ministru: „L-a pus Destinul lui stupid/ Într-o dilemă de infern:/ Ori partid fără guvern,/ Ori guvern fără partid.”
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
putem măcar intui, nu se face din ceea ce se știe. „Stau pe o canapea din piele./ Învelit/ă cu un mare șal./ Ai cărui franjuri pulsează iubitor./ Încălzesc aerul de iarnă./ Și mă păzesc, distrugând, două câte două, pachețelele de infern./ Cele mai umane părți rămase aici, în afară de franjuri, sunt/ cele trei/ citrice, care stau pe o farfurie de porțelan./ Animalele de companie sunt plecate la serviciu./ Fotografiile cu țărmuri însorite s-au ocupat noaptea cu studiul/ Vedelor, dar/ spre dimineață
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
Children of Violence", apoi inovatorul "Carnet auriu" (1962), experiment literar și joc îndrăzneț cu multiple perspective, considerat o adevarată Biblie a feminismului. În anii '70 și '80 urmează seria romanelor "despre spațiul interior", printre care se numără "O coborâre în infern" (1971; Polirom, 2007), "Memoirs of a Survivor (Memoriile unei supraviețuitoare, 1974)" și ciclul romanelor SF ("Canopus în Argos: Archives", 1979-1983). Ulterior publică "Al cincilea copil" (1988), "Love, Again" (1996) și "Ben, în the World" (2000). Pentru "Under My Skin: Volume
Doris Lessing, cea mai în vârstă laureată a Premiului Nobel, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55133_a_56458]
-
mistral, sentimental, Senegal, general, animal... Succesul îl îndeamnă să viseze: el, combatant rănit de moarte, răsplătit de Mareșal cu delicioase prăjiturele. Efectul: „Dimineață m-am trezit obosit, dar comunist.” Ca atare, da la o parte poveștile auzite acasă despre Isus, infern și paradis: „...s-o lăsăm baltă, ce gogoși...” Totuși, inca ezitant, poartă la el o iconița. „O păstrez ascunsă într-un caiet de școală, la căldurica, și n-o arăt la nimeni. Prietenul meu Pips nici nu-l cunoaște pe
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
cercurilor academice, le strînge aici cu minuție. În totul dăm peste o încrengătură de figuri insolite, culese din toate credințele: îngeri căzuți, zeițe incestuoase, demiurgi răi, catalepsii care îi mută pe inițiați la stele, șamani cu rol de receptacule divine, infernuri terestre, arhonți rîvnind la femei siderale, libații și îmbăieri purificatoare, răpiri celeste și căderi în trup - în totul o lume de himere la care cititorul privește cu o curiozitate contrariată, din neputința de a-i intui deznodămîntul. Unde vrea să
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
cravată primitivă. La acest semn atât de concret, pe care găsitorul lui nu-l poate descifra, pentru că nu are obișnuința, nu deține limbajul nivelului de realitate non-fictivă, populat de astfel de obiecte concrete, cu semnificație în doar obiectualitatea lor fizică, infernul unei noi construcții iluzorii își deschide o poartă ca o crevasă amenințătoare: Toate le-am lămurit; bine, de cumnatul Rică nu mai am ce să zic; dar să vă arăt ce am găsit pe pernele patului dumneaei,... că uitasem;... îmi
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
pe picior de egalitate cu Shakespeare și Cervantes: „În zilele noastre, când viciile societății pe care le ironiza Caragiale sunt nimicuri față de gangsterismul bântuitor într-o lume a criminalității organizate, într-o societate obsedată de bani și posedată de lăcomie, infernul caragialian pare un purgatoriu de voioasă relaxare. Ar fi, prin urmare, Ion Luca Caragiale contemporanul nostru, dar nu altfel decât Cervantes sau Shakespeare. Când, ca să batem nițel și făgașele sociologiei, din România vechiului regat, punând în circulație acei bănuți la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
cîntă, vorbește și se prostituează pe ultimul rînd dintr- un cinematograf. Iubirea ei - Mama, Tatăl, Sora geamănă - sînt în cer. De ce? Pentru că așa a fost să fie. Și Bunicul Popo al Mayei este în Cer, de la un momnet dat. Iar Infernul se întinde pe pămînt în cartea Isabelei Allende. În Infern, cine te iubește? Dumnezeu, îmi șoptește Fata mea din curcubeu.
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
cinematograf. Iubirea ei - Mama, Tatăl, Sora geamănă - sînt în cer. De ce? Pentru că așa a fost să fie. Și Bunicul Popo al Mayei este în Cer, de la un momnet dat. Iar Infernul se întinde pe pămînt în cartea Isabelei Allende. În Infern, cine te iubește? Dumnezeu, îmi șoptește Fata mea din curcubeu.
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]