KorAP: Find »[drukola/base=infinitiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...39 >

966 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

centre) rămân in situ, iar verbul lexical (grup) se deplasează la C • formele nonfinite  trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
The English Noun Phrase in Its Sentential Aspect. Teză de doctorat, Massachusetts Institute of Technology. Aboh, E. O. 2004. "Topic and Focus within DP", Linguistics in the Netherlands 21, 1-12. Adams, J. 1991. "Some Neglected Evidence for Latin HABEO with Infinitive: the Order of the Constituents", Transactions of the Philological Society 89, 131-196. Adams, J. 2013. Social Variation and the Latin Language. Cambridge: Cambridge University Press. Adams, M. 1987. Old French, Null Subjects, and Verb Second Phenomena. Teză de doctorat, UCLA

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Roberts (eds), Clause Structure and Language Change. Oxford: Oxford University Press, 80-109. Longobardi, G. 1994. "Reference and Proper Names: a Theory of N-movement in Syntax and Logical Form", Linguistic Inquiry 25, 609-665. Madeira, A-M. 1994. "On the Portuguese Inflected Infinitive", UCL Working Papers in Linguistics 6, 179-203. Manea, D. 2013. "Negation", în: GR 2013: 558-567. Manea, D. 2016. "Negators and Negative Constructions", în: SOR 2016 (sub tipar). Manoliu Manea, M. 1989. "Rumänisch Morphosyntax / Morphosyntaxe du roumain", în: G. Holtus, M.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
italiana dei primeri secoli", în: G. I. Ascoli et al. (eds), Miscellanea di filologia e linguistica in memoria di Napoleone Caix e Ugo Angelo Canello. Florence: Le Monni, 255-261. Nedelcu, I. 2013, Particularități sintactice ale limbii române în context romanic. Infinitivul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Nedelcu, I. 2015, "Two Types of Complex Predicates: A Diachronic Perspective", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 225-251. Nicolae, A. 2011. "Pe marginea descrierii grupului nominal în Gramatica de bază a limbii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
G. H. Hrafnbjargarson (eds), Agreement Restrictions. Berlin / New York: Mouton de Gruyter, 159-180. Pană Dindelegan, G. 2003. Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări. București: Humanitas. Pană Dindelegan, G. 2008, "Predicatul", în: GALR 2008 II: 241-266. Pană Dindelegan, G. 2013. "The Infinitive", în: GR 2013: 211-222. Pană Dindelegan, G., 2015, "Does Old Romanian Have "Mixed" Categories?", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 197-224. Pană Dindelegan, G. 2016. "The Partitive Phrase", în: SOR 2016 (sub tipar). Pană Dindelegan, G., Dragomirescu, A. 2016

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasarea V-la-FIN (în general acceptată pentru derivarea sistemelor V2 din limbile romanice vechi, v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b i.a.) nu le întâmpină. 3 În acestă direcție, este relevant comentariul lui Ledgeway (2012: 138) privitor la concurența structurilor HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE, care stau la baza viitorului romanic (subl. ns. Alexandru Nicolae): "Adams (1991) highlights some neglected evidence from Pompeius' fifth-sixth-century commentary of Donato's Ars gramatica to demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V-la-FIN (în general acceptată pentru derivarea sistemelor V2 din limbile romanice vechi, v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b i.a.) nu le întâmpină. 3 În acestă direcție, este relevant comentariul lui Ledgeway (2012: 138) privitor la concurența structurilor HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE, care stau la baza viitorului romanic (subl. ns. Alexandru Nicolae): "Adams (1991) highlights some neglected evidence from Pompeius' fifth-sixth-century commentary of Donato's Ars gramatica to demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both orders

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
from Pompeius' fifth-sixth-century commentary of Donato's Ars gramatica to demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both orders. In particular, he identifies how in colloquial registers from the early Empire onwards the original unmarked order infinitive + HABERE gives way to a new preferred order HABERE + infinitive, with the former order initially persisting as a marked order. Significantly, during this period the marked and unmarked orders were not however necessarily synonymous, but could encode a meaningful contrast

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both orders. In particular, he identifies how in colloquial registers from the early Empire onwards the original unmarked order infinitive + HABERE gives way to a new preferred order HABERE + infinitive, with the former order initially persisting as a marked order. Significantly, during this period the marked and unmarked orders were not however necessarily synonymous, but could encode a meaningful contrast". 4 Poletto (2014: §1.2.1) distinge structurile AUX - SUBIECT

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
smenteală (DÎ.1600: XXXIII; XXXIV) b. să nu cumva truda noastră și usteneala săpiiardem (CC2.1581: 19) c. să nu cumva săsă tâmple să fie neștine svătuit și amăgit de vicleșugul șearpelui (VRC.1645: IIr) 14 Dislocarea structurii modale putea + infinitiv scurt verbal, înregistrată în româna veche (i), s-a păstrat în oarecare măsură în trecerea la româna modernă (ii); aceste construcții, în care verbul putea a fost etichetat ca "semiauxiliar" (Guțu Romalo [1956] 2005), au o structură diferită de construcțiile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a participiului absolut este echivocă, dat fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este (i) formant al formelor analitice sau (ii) bază lexicală a predicatelor complexe; în ambele situații, nu proiectează de sine stătător o propoziție nonfinită, ci o structură sintactică de o dimensiune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este (i) formant al formelor analitice sau (ii) bază lexicală a predicatelor complexe; în ambele situații, nu proiectează de sine stătător o propoziție nonfinită, ci o structură sintactică de o dimensiune mai mică (asupra situației (ii), v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nonfinită, ci o structură sintactică de o dimensiune mai mică (asupra situației (ii), v. Dragomirescu 2013c; Nedelcu 2013: cap. III; Nedelcu 2015; Nicolae 2015d). 33 Se pare că unele dintre proprietățile morfosintactice ale formelor nonfinite (cele care organizează propoziții nonfinite, infinitivul verbal precedat de a și gerunziul) sunt determinate de modul de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cele care organizează propoziții nonfinite, infinitivul verbal precedat de a și gerunziul) sunt determinate de modul de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar, nós falarmos

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar, nós falarmos, vocês falarem, elas farlarem'(pentru) a vorbi eu/tu/el//ea/noi/voi/ei' (portugheză, Madeira 1994: 180). 35Bogăția flexionară (verbală și nominală) se definește prin raportare la numărul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
trebui - când sunt pe deplin verbale (excludem deci construcțiile poate / trebuie că, care prezintă grade diferite de adverbializare) - se combină fie cu o propoziție finită la subjonctiv (o fază CP), fie cu un complement nonfinit, care reprezintă o fază vP (infinitiv pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cu un complement nonfinit, care reprezintă o fază vP (infinitiv pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vP (infinitiv pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită cartea / non-pasiv, impersonal - selecția supinului: Trebuie mers

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
simplă nonanalizabilă (Dominte 2003: 20): A venit? Nu. / Cred că nu. Ne concentrăm exclusiv asupra negației propoziționale, care inversează polaritatea întregii propoziții și este sensibilă la fenomenele de concordanță negativă ((* Nu) a venit nimeni). 61 Al patrulea verb latinesc cu infinitiv scurt (ferre 'a purta, duce, conduce', imperativ: fer) nu s-a moștenit în română. 62 În Roberts (1994); Rivero (1997) (și majoritatea cercetărilor din anii 1990) deplasarea verbului este văzută exclusiv ca deplasare a centrului (X0-movement). 63 "[I]n the

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2010) arată că toate cele trei opțiuni sunt instanțiate în limbi / situații diferite. 70Și venind este gramatical când și se citește ca semiadverb de focalizare (Și venind, tot nu mă convinge =Chiar venind, nu mă convinge). 71În configurația modală putea + infinitiv verbal fără a, infinitivul a fost analizat ca proiectând o structură redusă (Avram 1999); în Nicolae (2015d), am analizat această formă de infinitiv ca proiectând doar domeniul lexical (vP/VOICEP), aducând în discuție, între alte argumente, și faptul că semiadverbele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cele trei opțiuni sunt instanțiate în limbi / situații diferite. 70Și venind este gramatical când și se citește ca semiadverb de focalizare (Și venind, tot nu mă convinge =Chiar venind, nu mă convinge). 71În configurația modală putea + infinitiv verbal fără a, infinitivul a fost analizat ca proiectând o structură redusă (Avram 1999); în Nicolae (2015d), am analizat această formă de infinitiv ca proiectând doar domeniul lexical (vP/VOICEP), aducând în discuție, între alte argumente, și faptul că semiadverbele de tipul mai se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de focalizare (Și venind, tot nu mă convinge =Chiar venind, nu mă convinge). 71În configurația modală putea + infinitiv verbal fără a, infinitivul a fost analizat ca proiectând o structură redusă (Avram 1999); în Nicolae (2015d), am analizat această formă de infinitiv ca proiectând doar domeniul lexical (vP/VOICEP), aducând în discuție, între alte argumente, și faptul că semiadverbele de tipul mai se realizează exclusiv în domeniul verbului modal (OK Mai poate veni), încorporarea lor în forma infinitivului în această configurație nefiind

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]