1,658 matches
-
articole. Supunerea la direcția generală a partidului nu se cheamă "normativ", ci disciplină". Nu ezită în a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri și nu am înșelat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pun la poștă a doua zi, o proiectată întîlnire cu o cunoștință mai veche, la care nu voi putea fi prezent, ca și rușinea de a trezi un prieten în miez de noapte, punîndu-l în situația de a-și expune infirmitatea. Toate acestea mă preocupau pînă la obsesie. Era un fel de a întoarce spatele realității. Gestul nocturn al arestării, prin latura lui conspirativă, prin misterul întreținut asupra învinuirilor, semăna foarte bine cu o eroare, dar nu era. Era o treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Într-una din cafenele müncheneze, În anii tulburi postbelici, când, se pare, pentru câteva luni a servit și ca informator serviciilor secrete locale. Dar... ce prost ciudat, un „prost” care, cum o spuneam, e suficient de „nebun”, de „mândru” de infirmitatea sa socială, Încât, În loc s-o ascundă, cu răbdare, calm, prudență până la marginile vicleniei - se știe, prostia și nebunia folosesc adesea viclenia, pentru a se „strecura”, pentru a se „masca!” -, „Îi” face un loc, modest la Început, printre ceilalți, acestei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se „pierde pe sine”; de fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine, spre această simplă, dramatică și profundă umanizare. Astfel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poza „până la sfârșit”, indiferent de cariera lor, artiști sau nu, nefiind capabili să-și găsească profilul ultim, cu care să fie în deplin, profund, acord. O poză socială, dar și o „poză intimă” ce, cu vârsta, devine un fel de infirmitate, ca o nevindecabilă boală de piele. Avem în față, atunci, acei „adulți imaturi”, iute detectați mai ales de perspicacitatea feminină și disprețuiți pe măsură, deși acești indivizi nu sunt altceva decât „caractere” care s-au oprit la un moment dat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam măsura, măcar pentru un ceas, pentru un an, cu acei eroi de hârtie, En-Ghidu și Ghilgameș, dragi lui Nichita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pinteni mari argint spată grea Calul, în piept la crucea hamului avea bold. Cingătoare de piele de pardos, paftale de argint dela Veneția pumnalul italienesc lucrat frumos... Voinic trist și fără hodină. Viteaz și cu suflet mare. Dar chinuit de infirmitatea cu care nu s-a născut. A fost odată frumos ca sf. Gheorghe, acum e urât și grozav la înfățișare... Tulburările și chinurile lui stăpânite rar le face cunoscut prietinilor... Un flăcău fuge sau pleacă dela casa părintească (o moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din nou, la 70.000 deocamdată și va ajunge ori va întrece numărul de dinainte de catastrofă, cum se și cuvine într-o epocă de recorduri. Probabil că acest record stațiunea deja îl deține. Toți acești oameni cu diferite suferinți și infirmități, care vin la Karlsbad să găsească mijloacele unui compromis cu sfârșitul fatal, se îmbulzesc la izvoare și băi mai ales vara. În acest sezon vizitatori străini sunt prea puțini. Deci am ocazia să văd pe localnici fie acasă la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și fac fără greș bolile pe care străinii le curarisesc și pe care ei înșiși le lasă necurarisite până la sfârșit; au mijloacele prea la îndemână și, având necontenit cure și diete, sfârșesc prin a muri de obezitate, ficat și alte infirmități necunoscute nouă străinilor. Obișnuiți de aproape două secole să primească oaspeți cu bună plată, cetățenii acestor locuri sunt deosebit de politicoși, cu vorbă blândă și purtare distinsă. Pe lângă asta, se dovedesc artiști în toate manifestările lor. Se poate auzi muzică bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împlinească acea convenție. Din țara regatului Ungariei, solii au venit conform convenției, dar polonii mă cred a fi un copil.” „În timp ce domnii din regatele Poloniei și Ungariei ar veni în acest loc și eu n-aș veni, scuzându-mă cu infirmitatea mea, ce mi-ar spune ei ?”. Nefiind mulțumit de mesajul adus de Lipoviec, Ștefan i-a spus: „Eu vreau să țin cu dreptate cele stabilite în înscrisuri, adică zapise, și să împlinesc jurământul cu sfetnicii mei mai bine decât o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
locului: „Taman într-un târziu, iacă un ciocârlan șchiop venea șontâc, șontâc. - Eu știu, mărielevoastre, unde e împărăția Arăpușchii. - Știi tu? - Cum să nu știu, păcatele mele, că d-acolo mi se trage d-am rămas șchiop” (Boțești - Dâmbovița). Cauza infirmității este mereu invocată, ca dovadă a cunoașterii sacrului, efectul distructiv al intruziunii pare proba incontestabilă a parcurgerii traseului, căci dimensiunea mitică stă sub semnul tabuului. Altă pasăre care conduce în sacru, dar nu are imunitate la contactul cu el este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
observat trăind în Oltenia, un sentiment accentuat de mândrie locală se pare că le este propriu. Uneori această mândrie se transformă în înfumurare, în convingerea că alții-ca-ei-nu-mai-există, ceea ce, evident, reprezintă o stupizenie și un sentiment negativ, e de fapt o infirmitate sufletească. Despre mine îmi place să cred că nu sunt un oltean tipic, oricum nu relaționez după criterii de zonalitate, nu sunt ca mentalitate un regional și nu mă poziționez în acest sistem de referință regional, cu priorități ori cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Atunci am constatat câți bani strânseseră infirmii noștri cu lucrările ce făcuseră în Azil, unii porneau cu 200-300 lei. Din sumele ce adunaserăm de la mama, Mariuța, d-na Amira și Costache, am dat câte 10 lei la cei care, din cauza infirmității, lor nu putuseră să lucreze. Ca să sfârșesc cu Lili Fălcoianu, mai aflai că vreo zece prizonieri, fugiți din lagărul St. Frères și unii cunoscând, probabil, Azilul ca foști răniți îngrijiți acolo, au venit și s-au adresat la directoare, rugând
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se propune să fie făcută "fără plată" pentru cei săraci și "cu plată" pentru cei ale căror rude sau tutori posedă mijloacele necesare întreținerii lor materiale. Bineînțeles, înscrierea se va face pe bază de cerere, însoțită de certificat constatator al infirmității (surdomutitatea sau cecitatea absolută) și, după caz, însoțită de actul de paupertate. Din punct de vedere al conținutului, învățământul surdo-muților trebuie să urmărească "a preda tinerilor științele trebuitoare în viața socială și, totodată, a-i iniția la vreun meșteșug cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ani i se aprobă să studieze la Facultatea de Biologie, începând din primul an, în disprețul celor 5 ani absolviți la Facultatea de Medicină. Va munci ca biolog la Clinica ftiziologică. În prezent, este pensionar, suferind cardiac și de alte infirmități fizice multiple. În situație similară, cu condamnări mari și absolvenți ai Facultății de Biologie, se află: • Ion Scutaru, decedat prin ciroză hepatică. • Mihai Lungeanu, biolog, dar și preot hirotonisit; cardiopatie ischemică. • Mărgineanu Coca, biolog la Spitalul de copii, decedat. • Virgil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în redacție, unde am ucenicit amândoi la secția de critică a revistei, sub oblăduirea exigent-afectuoasă a lui S. Damian. În anii care au urmat, și mai ales după 1970, l-am întâlnit tot mai rar pe Paul Georgescu, retras, din pricina infirmității locomotorii și a altor boli care au survenit mai târziu, într-o izolare ce nu i-a priit deloc sufletește acestui om atât de sociabil, frecventator asiduu al Capșei, unde petrecea măcar o oră pe zi la taifas cu amicii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de moartea Iuliei, soția poetului, întâmplată în iunie ’89, de plecarea în exil a ultimilor prieteni, cei mai buni, de contrarierile pe care i le provoca manifestarea postrevoluționară a unor oameni mai mult sau mai puțin apropiați. Țineau și de infirmitate, de boală, de insomnii, de singurătatea din ce în ce mai greu de îndurat. Cu atât mai greu de îndurat, cu cât poetul se dovedește a fi fost, o dată mai mult, din aceste scrisori, un om sociabil și un afectiv, un ahtiat de afecțiune
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care Machiavelli s-a îndepărtat de convențiile predecesorilor și contemporanilor a fost prețul sau frapant, din Discursuri: discordia civică română 65. Răspunsul oarecum amuzat al lui Guicciardini la argumentul lui Machiavelli a fost că "a laudă discordia e ca si cum lăuzi infirmitatea unui infirm"66. Dar extinderea și natura acestei "dezbinări" și motivul ei nu au fost totdeauna înțelese pe deplin 67. În primul rând, așa cum am văzut, Machiavelli s-a opus facțiunilor în orașele supuse din motive de securitate. Dar dacă
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
străin, fără familie, căzut la noi din ceri, ducea o viață de bohème161. De o sănătate șubredă, potricălit 162 de reumatisme, sprijinit pe niște picioare subțiri și șovăitoare, care abiè îi purtau greutatea trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcând din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stâlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puroiul, buboiul plesnea și simțeam sângele gâlgâind acolo pe unde bănuiam că se află ciocănelul, scărița, trompa lui Eustache. Din cauza asta m-am și internat. Deocamdată e suficient că știți atât. Întotdeauna mi-au displăcut cei care își expun nonșalant infirmitățile, se laudă cu ele. Cerșetorul de tipul ăsta, care-și etalează piciorul ciung sau mâna beteagă, e lucru sigur că în veci nu va primi vreo atenție din partea mea. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, între mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
chiar dacă mulți l-au mai vorbit pe la colțuri, nimeni nu mai avea curaj să-și bată joc de el pe față. Îl mai tachinau, aluzii, dar atât. De-aia m-a impresionat, adică uite, domnule, cum un individ cu o infirmitate probată sau nu, asta nu mai contează, dacă ceilalți cred despre tine că nu ai coaie, atunci te porți ca și cum nu ai avea, uite, dom’le, ziceam, dacă un om cu o infirmitate reușește nu să supraviețuiască, ci să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
uite, domnule, cum un individ cu o infirmitate probată sau nu, asta nu mai contează, dacă ceilalți cred despre tine că nu ai coaie, atunci te porți ca și cum nu ai avea, uite, dom’le, ziceam, dacă un om cu o infirmitate reușește nu să supraviețuiască, ci să aibă și un statut, apăi și io, în ciuda auzului, aș putea să fac o treabă pe lumea asta. Odată plecam împreună cu el de la școală. În curte, Tilo și Oache prinseseră un puști și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vor sosi barbarii Ce legi să mai facă senatorii Când vor sosi, barbarii vor face legi (...) Scriu de parcă aș picta. Umplu spații cu cuvinte. Cuvinte desenate fără legătură între ele. Singura legătură fiind cea spațială. Lipsa legăturii nu e o infirmitate a textului, ci un fapt. Între timp, în jur: Unii merg să ia niște lați de la un vecin pentru a face gardul. Chiar dacă e duminică. Cu atât mai mult. Să-i vadă lumea că muncesc. O babă cu piciorul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prin acel orgoliu nativ și cabo tin (adaug că numai doi actori ai noștri aveau, Într-o vreme, studii universitare: Maria Filotti și G. Ciprian) pe care-l conferă tinerilor accesul timpuriu și vecinătatea Muzelor prea Îngădui toare; fie unei infirmități, mai mult sau mai puțin real organice, care-i Îndepărtează pe cei aleși de disciplina, conformismul, rigo rile, promiscuitățile și umilin țele școlarității; liceul, Îndeosebi, cu profesorii și elevii persiflând sau abia tolerând pe cei care manifestă cumva Înclinări alăturea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
voce are! Ce voce! și nu vrea să-nvețe, domnule, nu vrea să-nvețe! Matematicele și muzica, paralele până la un punct, se Întâl nesc totuși undeva, sus de tot, spuneau anticii. Iar impermeabilitatea mea la studiul teoriei muzicale era o infirmitate mai veche, dobândită În școală, unde profesorul amintit de la gimnaziul șincai, când nu Înțelegeam vreo pro blemă, ne bătea cu capul de tablă. Rabelais povestește despre educația lui Gargantua că acesta practica, printre „științele numerale“, cărțile de joc și zarurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]