938 matches
-
folosind vopsele pe bază de ulei continuă să folosească culoarea alb de carbonat de plumb, motivând proprietățile acesteia în comparație cu alternativele. Semiconductorii pe bază de plumb, precum telura sau selenura de plumb își găsesc aplicații în celulele fotovoltaice și detectoarele cu infraroșu. Producția și consumul de plumb cresc la nivel mondial. Producția anuală mondială este de aprox. 8 milioane de tone (doar de 100 de ori mai mult decât în antichitate). Aproximativ jumătate din această cantitate este produsă prin reciclare. Cele mai
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
între două puncte fixe aflate la distanțe de ordinul sutelor de kilometri. Prima specificație IEEE 802.11, elaborată în 1997, permitea trei moduri principale de transmitere fără fir a biților. Prima dintre acestea era o tehnologie optică, cu transmitere în infraroșu, tehnologie similară cu cea folosită de telecomenzile diferitelor aparate electronice. Aceasta presupune însă limitarea ariei de acoperire a rețelei la încăperea în care este instalată, fapt ce poate fi văzut și ca avantaj din punctul de vedere al securității. Viteza
Wi-Fi () [Corola-website/Science/312752_a_314081]
-
student al acestuia, M. George Craford, a inventat primul LED de culoare galbenă și a îmbunătățit factorul de iluminare al Led-urilor roșu și roșu -portocaliu de circa zece ori în anul 1972. Până în 1968 LED-urile vizibile și cele infraroșii costau foarte mult, aproape 200 de dolari și nu puteau fi folosite doar la aplicații minore. Prima corporație care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scară largă a fost Monsato Corporation, realizând în 1968 LED-uri pentru indicare. Acestea
LED () [Corola-website/Science/312074_a_313403]
-
benzi de trecere se suprapuneau cât mai puțin. În final, au fost alese patru filtre de bandă largă, centrate la lungimile de undă de 300 nm (aproape de ultraviolet), 450 nm (lumină albastră), 606 nm (lumină roșie) și 814 nm (aproape de infraroșu). Deoarece eficiența cuantică a detectoarelor lui Hubble este destul de scăzută la 300 nm, zgomotul observațiilor la această lungime de undă este datorat în primul rând zgomotului CCD și nu fundalului cerului; deci, aceste observații puteau fi efectuate în momente când
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
mai ales cu ajutorul telescopului James Clerk Maxwell, au fost descoperite în zonă obiecte cu deplasarea spre roșu foarte mare. Deplasarea spre roșu mare înseamnă că aceste obiecte nu pot fi văzute în spectrul vizibil și în general sunt detectate în infraroșu sau în studii cu lungimi de undă submilimetrice. Printre observațiile spațiale importante se numără cele efectuate de Observatorul de raze X Chandra și Observatorul Spațial Infraroșu (ISO). Observațiile în raze X au dezvăluit în regiune șase surse care corespund a
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
eliptice: o galaxie în spirală, un nucleu galactic activ și un obiect extrem de roșu, considerat a fi o galaxie îndepărtată ce conține o cantitate mare de praf care îi absoarbe emisiile de lumină albastră. Observațiile ISO au indicat emisii de infraroșu de la 13 galaxii vizibile în imaginile optice, emisii atribuite unor mari cantități de praf asociate cu formările intense de stele. Imaginile radio de la sol efectuate folosind VLA au arătat șapte surse radio în zonă, toate corespunzătoare unor galaxii vizibile în
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
sub acțiunea luminii solare. În anul 1801 fizicianul german Johann Wilhelm Ritter (1776-1810) observă că stratul de clorură de argint se înegrește și în afara domeniului razelor vizibile; aceste radiații invizibile el le-a denumit „raze oxidante”. Razele UV și cele infraroșii vor fi numite în tot secolul al XIX-lea „raze chimice”. Spectrul razelor ultraviolete este cuprins între lungimile de undă 10 - 380 nm (1 nanometru = 10 m), cu o frecvență de 750 THz (380 nm) până la 30 PHz (10 nm
Raze ultraviolete () [Corola-website/Science/311020_a_312349]
-
A contribuit efectiv la dezvoltarea de cercetări tehnologice și experimentale ale materialelor și structurilor stării condensate, care deschid posibilităti noi în electronica microdispozitivelor. Rezultatele cercetărilor microstructurilor și microfirelor și-au găsit expresie în crearea unor dispozitive și produse (fotoconvertoare de infraroșu noi performante; variante de traductori de presiune, temperatură, prezență; microrefrigeratoare și termocuple termoelectrice, o parte realizate până la nivel de prototip cu set de prescripții tehnice) [5]. Cele mai importante contribuții din ultima perioadă: Academicianul Valeriu Canțer are la activ circa
Valeriu Canțer () [Corola-website/Science/311109_a_312438]
-
teoretic faptul că maserii ar putea fi făcuți să opereze în câmpul optic și infraroșu și au propus cum ar putea fi realizat acest lucru în sisteme particulare. Această muncă a rezultat într-o lucrare comună despre maserii optici și infraroșii și lasere (amplificarea luminii prin emisie stimulată de radiație). Alte cercetări au fost efectuate în câmpul opticii neliniare, radioastronomiei și astronomiei infraroșii. El și asistenții lui au detectat primele molecule complexe în spațiul interstelar și au măsurat pentru prima dată
Charles Hard Townes () [Corola-website/Science/311164_a_312493]
-
un sobor de 27 preoți și diaconi, pe platforma special construită în cadrul casei de prăznuire. În prezent se lucrează la refacerea picturii interioare. În februarie 2009, preotul Bogdan Apostol (36 de ani) a instalat 9 camere de supraveghere video, cu infraroșu, în biserică și în cimitirul parohiei, ale căror înregistrări pot fi accesate pe Internet, din orice colț al lumii. Preotul a cumpărat un program de pe Internet, cu 59 de dolari, și a realizat de unul singur site-ul parohiei - www
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la latitudini joase, cu magnitudinea aparentă
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
opri un colaps gravitațional. În mod normal, un nor de materie rămâne la o distanță substanțială de stea înainte de pornirea reacțiilor de fuziune. Rămășițele norului formează discul protoplanetar al protostelei, locul unde se pot forma planetele. Recent, observațiile făcute în infraroșu au arătat că particulele de praf din aceste discuri protoplanetare cresc, trecând la următoarea fază, cea de planetă pitică. Odată formate, stelele din nebuloasă emit un curent de particule încărcate, curent cunoscut și sub numele de vânt stelar. Stelele masive
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
dioxid de carbon, fumegând, indicând astfel conținutul ridicat de carbon. Puterea calorică a compusului este de 40580 kJ/kg, entalpia molară fiind de 3257,6 kJ/mol pentru starea lichidă și 3301 kJ/mol pentru cea gazoasă. La spectroscopia în infraroșu, benzenul prezintă trei benzi de absorbție ale vibrațiilor de valență la 3003, 3071 și 3091 cm. Vibrațiile de deformație provoacă absorbții intense între 860- 1000 cm. Benzenul are în spectrul ultraviolet trei maxime de absorbție, acestea având valorile 184 nm
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
Radiația în infraroșu (IR) este o radiație electromagnetică a cărei lungime de undă este mai lungă decât cea a luminii vizibile (400-700 nm), dar mai scurtă decât cea a radiației terahertz (100 μm - 1 mm) și a microundelor (~ 30000 μm). Majoritatea radiației termice
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
undă este mai lungă decât cea a luminii vizibile (400-700 nm), dar mai scurtă decât cea a radiației terahertz (100 μm - 1 mm) și a microundelor (~ 30000 μm). Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu. Energia în infraroșu este emisă sau absorbita de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
lungă decât cea a luminii vizibile (400-700 nm), dar mai scurtă decât cea a radiației terahertz (100 μm - 1 mm) și a microundelor (~ 30000 μm). Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu. Energia în infraroșu este emisă sau absorbita de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
100 μm - 1 mm) și a microundelor (~ 30000 μm). Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu. Energia în infraroșu este emisă sau absorbita de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția și transmiterea de fotoni în intervalul energetic
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excită moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția și transmiterea de fotoni în intervalul energetic infraroșu. Radiațiile infraroșii sunt folosite în aplicații industriale , științifice sau medicale. Aparatele pentru vedere nocturnă folosind iluminație infraroșie apropiată activă oferă observarea oamenilor și animalelor fără ca observantul să fie detectat. Astronomia
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
absorbția și transmiterea de fotoni în intervalul energetic infraroșu. Radiațiile infraroșii sunt folosite în aplicații industriale , științifice sau medicale. Aparatele pentru vedere nocturnă folosind iluminație infraroșie apropiată activă oferă observarea oamenilor și animalelor fără ca observantul să fie detectat. Astronomia în infraroșu folosește senzori echipați pe telescoape pentru a trece prin regiunile greu vizibile din spațiu precum norii moleculari, mai sunt folosiți pentru a detecta noi planete sau pentru a detecta traiectoria obitectelor în spațiu. Camerele cu detectoare infraroșii sunt folosite pentru
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
obitectelor în spațiu. Camerele cu detectoare infraroșii sunt folosite pentru a detecta pierderea de căldură din sisteme izolate, pentru a observa schimbările de traiectorie a sângelui în corpul uman și pentru a detecta aparate electrice care se supraîncălzesc. Fotografierea în infraroșu este folosită în aplicațiile militare pentru achiziția de date dar și în scopuri industriale sau civile. Utilizările militare includ vederea nocturnă, supravegherea pe timp de noapte, localizre și urmărire. Omul la temperatura normală a corpului radiază pe lungimea de unda
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
spectrului, mai exact de la extremitatea culorii roșii de la 700 nanometri (nm) până la 1mm. Această limită de lungime de undă corespunde frecventei cuprinse între 430 THz până la 300GHz, la limita inferioară a acestui spectru se află porțiunea de început a microundelor. Infraroșu natural Lumina soarelui cu tempertatura efectivă de 5,780 de grade Kelvin, este compusă din radiație termică ce este mai mult de jumătate radiație infraroșie. La amiază lumina soarelui produce o iradiere de 1 kilowat pe metrul pătrat la nivelul
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
această energie 527 de wați este radiație infraroșie, 455 de wați este lumina vizibilă și 32 de wați este radiație ultravioleta. La suprafața pământului la temperaturi mult mai mici pe suprafața soarelui, aproape toate radiațiile termice este formată din radiație infraroșii pe diferite lungimi de unda. Din toate fenomenele naturale doar fulgerul și focul este destul de puternic pentru a produce energie vizibilă. Regiunile din infraroșu În general, obiectele emit radiație infraroșie pe tot spectrul lungimii de unda, dar uneori doar o
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
la temperaturi mult mai mici pe suprafața soarelui, aproape toate radiațiile termice este formată din radiație infraroșii pe diferite lungimi de unda. Din toate fenomenele naturale doar fulgerul și focul este destul de puternic pentru a produce energie vizibilă. Regiunile din infraroșu În general, obiectele emit radiație infraroșie pe tot spectrul lungimii de unda, dar uneori doar o regiune limitată a spectrului produce interes deoarece senzorii pot colecta radiații doar dintr-o lungime de bandă specifică. Radiația termică infraroșie are o emisie
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
aceste diviziuni stabilește comitetelor tehnice pentru a efectua programele de sub supravegherea lor. Această comisie a recomandat divizarea radiației infraroșii în următoarele 3 benzi: Sistemul divizat impus de ISO Organizația internațional de standardiazare a impus sistemul ISO 20473 pentru divizarea radiație infraroșii: Sistemul divizat în astronomie Astronomii au divizat spectrul infraroșu după cum urmează: Aceste 3 diviziuni nusunt precise și pot varia în funcție de publicație. Cele trei regiuni suntfolosite la observarea gamelor diferite de temperaturi și prin urmare diferitele medii din spațiu. Sistemul divizat
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
varia în funcție de publicație. Cele trei regiuni suntfolosite la observarea gamelor diferite de temperaturi și prin urmare diferitele medii din spațiu. Sistemul divizat la răspunsul senzorilor Un al treilea sistem de divizare împarte bandă după felul în care răspund majoritatea detectoarelor: Infraroșu apropiat esteregiunea cea mai apropiată în lungime de undă de radiația detectabila de ochiuluman, de unda medie și cel îndepărtat sunt mult mai departe de spectrulvizibil. Detectoarele comune din silicon au o sensibilitate la aproximativ 1050nm în timp ce detectoarele ce au
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]