2,412 matches
-
de filieră pillatiană, este variată, spațiul infinit, ca și curgerea timpului devin „tragedia singurătății noastre cutezătoare”. Salvarea vine, ca la Lucian Blaga, din lumina ca „un cântec slobod” - „lumină har, lumină timp”. S. închipuie chiar un „decalog” al explorărilor sale inițiatice, în care prima regulă este de a nu porni „decât (cu) visuri la drum”, ceea ce îl poate feri de dezamăgiri și ar transforma gândul în cuvânt și poem. Mai cu seamă în Casa de vânt și în Porțile clipei (1982
STOICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289951_a_291280]
-
plan nu lipsește. Cele mai multe dintre siluetele critice vibrează reținut de plăcerea dialogului cu opere și scriitori „de nivel european”. B. amendează tacit opinii curente, avansează ipoteze de lectură neconvențională pentru T. Arghezi (ca romancier) și Mihail Sadoveanu (componenta mitică și inițiatică). Paralelele comparatiste (Urmuz - Kafka, Mateiu I. Caragiale - E. A. Poe, Ibrăileanu - Alfred Valette, M. Blecher - Th. Mann) vin de la sine, constituind repere pentru ipoteticul cititor străin. Trecerea sub tăcere a tensiunilor și disputelor dintre grupări și reviste face ca imaginea să
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
în jurul anului 348 sunt impregnate de atmosfera de reculegere și de pocăință prebaptismală. Ele se adresează unui grup de electi, vechii catehumeni, care, pe durata a opt săptămâni se supuneau unei serii de încercări specifice inițierii creștine. În acest scenariu inițiatic însușirea corectă a Simbolului de credință constituie un moment deosebit de important. Cateheza a XV‑a comentează articolul din Crez referitor la parusie, la semnele care o anunță - îndeosebi cel al Anticristului - și la Judecată. Chiril aproape că identifică adversarul eshatologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Familia”, „Tribuna”, „România literară”, „Contrafort” ș.a. I s-au decernat Premiul revistei „Tribuna” (1986) și Premiul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor (1995). În romanul de debut Matei și Eva, apărut în 1985, doi adolescenți descoperă lumea labirintică, iar aventurii lor inițiatice îi corespunde aventura stilistică a autorului: compoziția polifonică, distribuția pe mai multe voci a discursului narativ susțin un recital livresc ludic și caricatural, cu numeroase accente parodice, în care se întâlnesc istorisirea sadoveniană cu basmul eroicomic, exuberanța rabelaisiană cu fabulosul
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
loc aparte în rândul romanelor istorice sadoveniene îl deține Creanga de aur, scriere ce învie o epocă foarte îndepărtată, când creștinismul abia începuse să pătrundă printre locuitorii Daciei. Acțiunea se desfășoară mai cu seamă la Bizanț și are un caracter inițiatic, trădând preocupările autorului pe acest tărâm. Pattern-ul care regizează subteran textul e mitul amneziei și al recâștigării memoriei pierdute. Protagonistul romanului, Kesarion Breb, un preot dac, după ce primește o inițiere egipteană în simbolistica religioasă, se oprește la Bizanț ca să
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pasere de înde de întâlnesc vânturile care bat”, după „mere de aur de peste mare”. încercările nu fac altceva decât să-l transforme pe personaj în erou (în basme, chiar întâlnirea cu „măicuța bătrână” - văduvă adesea - reprezintă o probă pe drumul inițiatic parcurs de fecior ori de fată) și ele sunt depășite una câte una, căci de partea voinicului se află o forță pozitivă (călugărul - sfântul, care îi oferă diverse „auxiliare”: o suliță, o verigă de aur) și un adjuvant miraculos - o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
suferă trupește și sufletește, Iov găsește forța morală de a suporta durerea fără să acuze pe cineva. Cazul Iov este proba suferinței, o Încercare fizică, sufletească, morală și spirituală la care este supusă ființa umană. Ea are și un caracter inițiatic, nu numai de Încercare probatorie. Suferința este situația-limită prin care persoana este supusă unor Încercări. K. Jaspers afirmă că natura persoanei se descoperă după modalitatea acesteia de a se comporta În condițiile impuse de situațiile-limită. Atitudinea morală și sufletească a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unor Încercări. K. Jaspers afirmă că natura persoanei se descoperă după modalitatea acesteia de a se comporta În condițiile impuse de situațiile-limită. Atitudinea morală și sufletească a lui Iov este de acceptare a suferinței, ca o Încercare și ca act inițiatic, ca o altă experiență de viață. Dar cum viața este dată omului de către Dumnezeu, el știe și Înțelege că toate sunt raportate la Creatorul divin (modelul arhetipal al Tatălui primordială și, În felul acesta, acceptă Împăcarea cu soarta. Împăcarea cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viață care să-i confere cenzura morală a actelor sale. Dar experiența mizeriei, prin consecințele sale, este interiorizată de Fiul rătăcitor, trezind În el nevoia, dorința revenirii acasă. Este și aceasta, ca și În cazul lui Iov, tot o experiență inițiatică, În care forța reparatorie, ultima sursă de mântuire, o reprezintă Întoarcerea la origini. Această Întoarcere este de fapt, din punct de vedere simbolic, revenirea și reintegrarea În sfera modelului arhetipal paternal. Întoarcerea la origini, ca reluare a vieții de la Început
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aventură a existenței sale tragice, decât descifrând enigma Sfinxului, iar Socrate nu va accede la Înțelepciune fără ajutorul daimonului său interior. Persoana se Împlinește prin dedublarea sa. Dubletul este Începutul oricărei acțiuni, dar, În același timp, este și un act inițiatic, o deschidere, Între condiția Îndeplinirii de sine. Oricare din acțiunile celor de mai sus au ca moment inițial dedublarea, iar dubletul este anulat o dată cu Încheierea acțiunii. Dubletul este, prin urmare, condiția esențială a Împlinirii unei misiuni a persoanei umane. Care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unui Ion Ioanid, nu însă și fluența lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror, S. preferă, ca și N. Steinhardt, retrospecția înseninată de spiritualizare. Așa cum titlul cărții evocă parcursul inițiatic al suferinței, narațiunea ei focalizează nu fiziologia durerii, ci procesul moral al experiențelor-limită, „eshatologia detenției”, cu întreținerea reflexelor demnității și reedificării interioare în proximitatea morții, sub umilință și tortură. Prozatorul are simțul grandorii și al sacrului, profanat deopotrivă în lumea
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
biografia secretă a lui Honigberger, unii cititori fiind deja avertizați că textul devine, ca și personajul, cel puțin dublu. „În ceea ce privește călătoriile misterioase ale lui Honigberger În Kashmir și Tibet, cercetările sale de farmacologie magică, eventuala lui participare la anumite ceremonii inițiatice ale sectei Vallabh³ch³rya2 - nu eram nici eu lămurit. Doctorul Zerlendi, dacă aflase ceva precis asupra acestor episoade obscure, nu le Însemnase În cartoanele biografiei sale” (37, sublinierile Îmi aparțin). Însă Eliade era primul și rămâne singurul care a scris ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Maritain apare În Fragmentarium: „Dacă ne gândim la un Maritain, René Guénon, J. Evola, Ananda Coomaraswamy etc. - putem spune, fără a pastișa versul lui Camil Petrescu, că elitele văd În Evul Mediu ideile”5, versul cu pricina fiind deturnat inițiatic. Premisa este teozofică pentru că, deși extrapolează credințe și imagini arhaice, o face tardiv și confuz Într-o direcție care acceptă, ba chiar se sprijină pe evidența secularizării, deci a polului pe care, În cultura europeană, Îl contraatacă. Evident Însă că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
așa cum nici Zerlendi nu se sprijină decât pe anumite relatări stranii referitoare la Honigberger, autor la care a ajuns din Întâmplare (prin „distracțiile istoriografice”) - Însă datorită dobândirii și asumării aceluiași secret, Întâmplarea se reproduce mai departe stabilind un mic lanț inițiatic (Honigberger-Zerlendi-Eliade) care se scufundă imperturbabil În oceanul personajelor și cititorilor. Cu cât ultimele două verigi Își concentrează mai puternic apartenența la nucleul secret al celei dintâi, cu atât cititorul devine și mai indiscret, și mai inutil. Căci, o dată integrat filiației
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o Însemnare de jurnal din 19601. Iar dacă Zerlendi Îi interzice (cum spune Eliade În 1978!) regăsirea acestei case, el preia actul autoritar al interdicției lui Dasgupta, rezultat dintr-o aceeași dezechilibrare a normei pe care o impun aceste gazde inițiatice. O frugală indicație din final - „viața mea a fost și așa Îndestul de Încercată, În urma tainelor pe care dna Zerlendi m-a Îndemnat să le cercetez” (106) - trimite, Într-un fel, la telegrama lui Dasgupta de la Roma și la posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de un preambul în care S. descifrează titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
Dincolo, în Centru. Revenit în Cartier, adică în țară, el este invidiat de semeni, pentru a căror propășire trudise și care trăiesc cu iluzia vieții ușoare de acolo. A doua oară, însoțit de un student într-un fel de călătorie inițiatică, el ia contact direct cu emigranții, reduși la o existență de ghetou, frecventându-se doar între ei, după o ierarhie prestabilită. Au loc confruntări și discuții despre „civilizația sterilizantă”, despre libertatea individului și limitele asumate. În mod cu totul neclar
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
liricii sale, chiar dacă nu una foarte personală, o muzicalitate plină de farmec. Un elan epopeic, combinat cu tentația experimentării discursului poetic extins, compus din secvențe narative, îl împinge către o prolixitate opacă și obositoare. Narația respectă un fel de traseu inițiatic, trece însă prin registre și modalități foarte diferite - narație simbolică, poezie abstractă, cerebrală, cu miză filosofică, limbaj oracular, apoi poezie a cotidianului, limbaj colocvial, neologic etc. -, încât ansamblul este hibrid. Alt ciclu, Douăsprezece ore ca pădurea, e alcătuit din poeme
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
unor procedee actuale și la modă de abordare a textului - critica arhetipală, hermeneutica, psihocritica - un efort propriu de stabilire a „identității” scriitorului comentat. „Fețele alterității” sunt urmărite de la romantism la postmodernism, în încercarea de descifrare a procesului scrierii, iar „momentele inițiatice” ale unui autor ori „jocurile limbajului” sunt puse în discuție cu finețe și acuitate. Construcția dramatică din Cvartet pentru o voce și toate cuvintele, ambițioasă, apelând la mijloace postmoderniste, evită trimiterile biografice elementare, pentru a configura un portret al lui
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
nu străbate-n afară nimic; de aceea nu are chip / și nici formă. El este înlăuntrul-desăvârșit / și / deși fără margini, e profund limitat. Dar de văzut nu se vede...”. Stilul este solemn și ermetic ca în vechile cosmogonii. Stil pregătitor, inițiatic, cu propoziții oraculare din care fiecare înțelege ceea ce poate. Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
infantilă (Băieții de sub tribunele circului) ori Iulia, fetița marcată de scena împușcării unor porumbei (Chermeza vânătorilor). În ciuda diversității tematice - romanul Domnul Marius și Doamna cea mică (1995) e o călătorie aflată nu sub imperiul fantasticului, ci al straniului, o călătorie inițiatică -, unitatea tonului prozatorului este evidentă: o voce discretă, melancolică, încărcată de un lirism de bună calitate. SCRIERI: Un pahar de cinzano, Bucuresti, 1969; Domnul Marius și Doamna cea mică, postfață Gabriel Alexandrescu, București, 1995; Urma scapă turma, București, 1997; Conspirația
TUMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
valorilor contemporane, proces care începe totuși să se contureze din ce în ce mai vizibil. Substanța sacral-profană, acut ambiguă, a realității îl transformă pe D. Țepeneag într-un mare poet al transcendenței goale, dar și al justificatei așteptări eshatologice. ION VARTIC Parodie a călătoriei inițiatice, periplul eroului prin mai multe țări central și vest-europene e o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui Țepeneag are aspecte
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
au o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop cu o mare varietate cromatică: piesa titulară, Prunele electrice, este cronica aventurilor unei formații neprofesioniste de muzică rock, confruntate cu obtuzitatea mărunților îndrumători culturali ai sistemului. Țuică de prună consemnează ca un ritual inițiatic participarea unui adolescent la distilarea, după rânduială, a țuicii, soldată cu o beție cumplită; în Ispitirea e istorisită pățania unui țăran matur care, pus - printr-un concurs de împrejurări vodevilesc - în situația de a participa la un examen pentru angajarea
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
deprinsese cultul naturii (probabil se referă în special la volumul Reine des bois din 1890), versiunea franceză utilizează, ca și cea românească, figura unui mentor - Andrei Jnepeanu (alias Genépin) - care inițiază un discipol (Mircea Trestianu) în tainele naturii. Acest traiect inițiatic nu ajunge să se transforme în mistică teozofică a naturii, precum în Cartea munților a Bucurei Dumbravă, unde U. apare ca personaj - Marele Urs -, nici nu contrapune figura întreprinzătorului (tot inginer francez, Bernard) imaginii unui arhaic templu al naturii (codrul
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
ce/ pustiu...”. Mitul nu este irevocabil abandonat, ci doar trecut sub carantină, pentru a fi resuscitat în versurile din Când memoria va reveni (1985), unde formează placa turnantă a viziunii. Pivotând în jurul obsesiei labirintului, cartea e o construcție polifonică și inițiatică unde incursiunea printre filele arhivei personale devine o treaptă necesară revelației purificatoare. Deși grevate uneori de o emfază autoreferențială, versurile impresionează, de regulă, tocmai prin gravitatea lor oraculară. Fără a aduce date substanțial noi, O lume paralelă (1989) este o
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]