1,027 matches
-
chiar dacă la început numai pentru țările dezvoltate, iar pe de altă parte, mai puțin vizibil, asigurarea supraviețuirii și perenității instituției olimpice. Conform principiilor fundamentale ale Cartei Olimpice, organizarea Jocurilor Olimpice constituie cel mai mare festival al sporturilor, o sărbătoare cu fasturi inimaginabile, care reunește sportivi din toată lumea, motiv de înțelegere mutuală între națiuni. Mai mult, CIO se dorește a deveni singurul element de legătură între state în domeniul sportului, al olimpismului în general. Interlocutorii „naturali” ai CIO sunt teoretic Comitetele Naționale Olimpice
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
acea mireasmă care-mi place dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime și secret: o mireasmă de pivniță. Îmi venea să plâng. -Nu asta ne interesează, zise Sigrid, dar iată camera frigorifică. Erau acolo provizii inimaginabile de șunci, brânzeturi, legume, smântână, sosuri - cu ce să te hrănești vreme de mai multe luni. -O să aibă loc un război? întrebai. -Despre asta știi mai multe decât mine. Crama e acolo, iar acum iată fericirea. Deschise o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că mă descompuneam trăind; nu numai ființa mea fizică, ci și sufletul meu se afla într-o perpetuă opoziție cu inima mea, rară posibilitate de conciliere. Traversam un fel de proces de dezintegrare, de putrefacție. Câteodată mă gândeam la lucruri inimaginabile. Mă simțeam cuprins de o milă pe care rațiunea mea o respingea. Deseori, întreținându-mă cu cineva sau tratând o afacere, luam parte activă la conversație, dar spiritul îmi era în altă parte; mă gândeam la altceva și mă mustram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
doar aparent, paradoxal, consecința condiției sale intelectuale. Blecher reiterează zilnic curajul de a fi om până la capăt, În pofida celor mai cumplite chinuri, reinventând, parcă, umanul Însuși, căruia Îi probează, cu acuitatea și luciditatea de care doar el era În stare, inimaginabile resurse de stoicism. Și nu doar atât... efervescența sa intelectuală rămâne creatoare și În aceste condiții. Absurdul existenței, Blecher l-a intuit mult Înaintea nenorocirii care l-a ales martir, dar oricât pare literatura sa „instalată În nenorocire” (Ov.S. Crohmălniceanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spectacolul obositor de lumini - două fascicule uriașe de lumină îndreptate spre cer, care păreau ieșite din capitolul despre membrele-fantomă din cartea lui. Imaginile se aprinseră iar în el, imaginile acelea care păliseră încet, timp de nouă luni. Acea dimineață unică, inimaginabilă era reală; tot ceea ce-i urmase era o minciună narcoleptică. O luă spre sud, pe străzile insuportabil de normale, gândindu-se că ar putea trăi liniștit fără să mai vadă vreodată orașul ăsta. Bob Cavanaugh îl întâmpină în restaurant cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
canapeaua îngustă. Îl avea așa cum își dorise. Putea să-i facă ceai, putea chiar să întindă mâna peste canapea și să-i atingă umărul, iar el o tolera. Ideea o traumatiza. Se ridică și începu să se plimbe prin cameră. Inimaginabil: Toscana, echidne și fratele ei. Se uita la el așa cum stătea pe canapea, încruntându-se la mamiferele înapoiate - o parodie de entuziasm. —Uită-te și tu la chestia aia! A fost părăsită de evoluție. A fost lăsată în urmă. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zi la alta, tot mai imposibil de oprit. Oare vreo leziune a cortexului prefrontal ar fi putut s-o transforme într-o singuratică? Nu era nevoie de nici o leziune. Recunoștea retragerea ei. Ceva îi unea. Ceva mai mult decât ciudățenia inimaginabilă a Capgrasului - orfanul aflat sub tutela lor comună - îi înstrăinase pe amândoi. Ea trecuse printr-o criză care semăna mult cu cea care-l măcina pe el acum. Ea îi căută privirea, tatonând. Întinse mâna peste masa îngustă și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce-i așa de rău în noi? Dumneavoastră sunteți expertul. Ce avem în creiere care nu...? Cerul e întunecat acum, așa că nu vede ce-i arată ea. Sunt zăvorâți fiecare în propriile lor posturi de observație, privind la o noapte inimaginabil de lungă. Ea vorbește tare, de parcă deja totul ar fi doar o amintire. — Țin minte prima oară când ne-a adus tata aici. Eram mici. Stăteam pe câmpul ăsta, eu, Mark și tata. Pe câmpul ăsta. Dimineața devreme, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răzbată gelozia, știind că era o reacție copilăroasă. Maria nu a remarcat impertinența. Faptul că am împărtășit aventura cu petrecerea origami și prima ta întâlnire cu Ed ne-a legat. Eram ca victimele unei răpiri care au trecut prin traume inimaginabile împreună. Am oftat. —Așa că ați format grupul privat al supraviețuitorilor? Maria a zâmbit. — Pur și simplu ne-am dat seama că nu ne uram, asta-i tot. Și în timp ce totul o luase razna, a fost bine să avem cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e, uneori, de un zîmbet sincer! Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie, deoare este una dintre puținele publicații bine făcute, din România. Nu pot să nu-mi amintesc, cu plăcere inimaginabilă, pentru dvs., cum așteptam, la 13 14 ani, cînd am des coperit revista Teatrul, ziua apariției publicației (căci, avea o zi fixa, parcă 24 ale lunii). Țin minte că primul număr care mi-a căzut În mînă era din noiembrie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ori de câte ori am prilejul să reflectez de unul singur la această întâmplare, mi se pare că descopăr o enigmă în miezul afacerii, un profund adevăr moral care, dacă l-aș putea înțelege, m-ar putea cruța de o confruntare finală, dar inimaginabilă, cu propriul meu tată. De ce a capitulat Heshie? Și, oare, la fel ar trebui să procedez și eu? Dar cum aș putea să fac una ca asta și, totodată, să rămân „cinstit cu mine însumi“? Ei, dar de ce n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în viață în această superbă după-amiază de septembrie... Și nu simt și eu, oare, aceeași ușurare? Oare nu pentru asta m-am rugat eu unui Dumnezeu în a cărui existență nici măcar nu cred? N-ar fi fost de-a dreptul inimaginabilă viața fără ea, care gătește pentru noi, care face curat pentru noi, care... toate celea pentru noi! Pentru asta m-am rugat și am plâns: să treacă cu bine peste operație și să nu moară. Iar apoi să vină acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
recăpătat încrederea în sine: învățase, pesemne, lecția, cum că pentru a încălca legea nu trebuie decât... decât să-i dai bătaie și s-o încalci! Nu trebuie decât să termini cu tremuratul și dârdâitul și cu ideea că e ceva inimaginabil și mai presus de tine: nu trebuie decât s-o faci! Ce altceva erau, te întreb, toate regulile și regulamentele alea alimentare prohibitive, ca să-ncep cu ele, ce altceva decât o modalitate de-a ne face pe noi, micuții copilași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
suspinelor Dimineața își filtra lumina rece prin perdele. Trecuseră parcă ani de când Bart acceptase, mai mult din politețe decât din convingere, să încerce să și refacă trupul istovit de suferință cu ajutorul qigong-ului, acel panaceu pentru aproape toate suferințele imaginabile și inimaginabile ale bietei ființe umane. În acea zi, Arm venise mai devreme și îl silise să își dea duhul cu exerciții dintre cele mai grele. Pe la ora zece, Bart nu mai putuse și se prăbușise literalmente pe covor, întrun lac de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și traumele ce le avem din relațiile de iubire din trecut și de asemenea este capabilă să ne purifice și să ne impregneze inima mintea și sufletul cu stări de iubire, compasiune, tandrețe, iertare, liniște și echilibru, într-un mod inimaginabil și greu de descris în cuvinte. Contopirea astrală este parte integrantă a unor tehnici alchimice și este una din cele 2 metode străvechi și autentice pe care noi le recunoaștem ca eficiente în cadrul terapiei de cuplu. Cealaltă metodă se numește
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
o puse la loc în buzunarul interior și căzu pe gânduri. — Da, așa cu tata... Nu-l condamn. A copilărit pe vremea războiului, ambii lui părinți au sfârșit la Auschwitz... A fost crescut de o mătușă, în lipsuri și greutăți inimaginabile. În fine... Nu știu dacă crezi în karma sau, cum spunem noi evreii, Tikune Atzmi, cu alte cuvinte, în ideea că totul este circumscris unui sistem de interacțiuni care conturează activ trecutul, prezentul și viitorul. Cert e că la șaptesprezece
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de liceu și repezindu-se ca fiarele spre alta, deschizând portierele, scoțîndu-i afară pe ocupanți, femei și oameni maturi, și bătîndu-i sălbatic, și asta pentru că îndrăzniseră să-i depășească. Aud pretutindeni, în cele mai banale conversații, folosindu-se un limbaj inimaginabil chiar și pentru mine, care am trăit toată viața în periferii. Ură, frustrare, sadism, furie fără limite, toate se descarcă torențial în zeci de stereotipuri injurioase pe minut. Niciodată înainte de vara aceasta nu am avut sentimentul că sânt complet lipsit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
micile cercuri de prieteni te mai protejau de contactul cu violența, azi acest lucru a devenit (relativ) posibil doar pentru foarte puțini. Curând vom fi în situația din America de Sud, unde cartiere selecte și liniștite, bine păzite, sânt înconjurate de infernul inimaginabil al ghetourilor, în care oamenii mai că nu se mănâncă unii pe alții. Vai de cei care n-au reușit să facă destui bani în acești zece ani de "libertate"... Violența sporește și în lumea literară, căci de ce n-ar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de munte fiii lui (eu și bebelușul Matei) și i-a povestit totul, de-a fir a păr, soției (mama); ascultându-l, mama s-a făcut de piatră, ca scovergile din Ferentari când se răceau; de piatră fiind, mama era inimaginabil de frumoasă; Sanda, nevasta subinginerului Sandu, care avea și ea pe-atunci un bebeluș (nu ca Matei, fiindcă nici un bebeluș nu se compara cu el), a apărut odată în apartamentul 40, din D 13, și a bocit până i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a apucat să turuie o poveste cu o colegă de serviciu care se mutase în casă nouă și nu se găsise nimeni care să-i care mobila și să vină cu un aparat foto. Mama, am observat eu, deși era inimaginabil de frumoasă, nu mai părea de piatră ca scovergile din Ferentari când se răceau. N-au împietrit-o nici telefoanele pe care le-a primit de la un șofer dat afară de tata (un băiat răzbunător), din care afla că domnu’ inginer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țărani agricultori, fără prea multe legături Între ele. Acești agricultori lucrau pămîntul cu pluguri simple de lemn și cu catîri și, atunci cînd lucrau noaptea, solul radioactiv strălucea În urma plugului precum fosforul. Pe Întreg cuprinsul pămîntului, oamenii sufereau de boli inimaginabile, inclusiv de multe care nu existaseră niciodată Înainte de holocaust, și multe dintre acestea afectau pielea, În așa fel Încît mulți oameni aveau trupul acoperit de răni purulente și dureroase. Din cauza radiației ce permease fiecare centimetru al planetei, jumătate dintre copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un astfel de hotar. A fost o generație 1948 Într-o lume care se prăbușea și o alta care Începea să se construiască din ruine. A fost o generație 1948 care a suprasaturat temnițele comuniste, o generație care prin suferințe inimaginabile a Încercat să pună stavilă celor mai crude și celor mai sângeroase hoarde dintre cele care s-au tot năpustit peste biata noastră țară. Mult Încercata generație 1948 a trebuit să Îndure cel mai perfid experiment ce s-a exercitat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
neștiind cum arată sănătatea, fie fizică, fie mintală. Să ne gândim la toți camarazii de la Pitești, Gherla și din lagărele Canalului Dunărea-Marea Neagră (prima variantă, cea din anii ’50), care au cunoscut din plin nu numai toate schingiuirile și chinurile, inimaginabile și de neînchipuit, dar și gustul excrementelor, al fecalelor umane, ca o expresie incomparabilă a „Înaltului umanism socialist”. Ca atare, să dăm mulțumire Domnului Dumnezeu că n am cunoscut nici a suta parte din incalificabilele orori bolșevice și satanice, să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Mântulescu, Ioan Belciu, Petru Velescu ș.a. Pe toți aceștia Îi unește dragostea de patrie Împletită cu credința creștină, respectul pentru cuvântul dat, de care nu s-au dezis În anii lungi de Închisoare, unde au suferit torturi fizice și psihice inimaginabile, În urma cărora mulți dintre colegii de temniță au murit În chinuri Îngrozitoare. După ieșirea din Închisoare, au urmat ani de prigoană permanentă, care pentru unii dintre ei continuă și azi, după căderea regimului comunist. Toate regimurile politice din România, Începând
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
NOSTRU V| PREZINT|: Să nu fim gravi Lucian Dan Teodorovici Să râdem? Nu. Analiștii ne învață să fim gravi. Nu se poate așa ceva! Unde suntem, în junglă!? Trăim totuși în secolul XXI! România e în Uniunea Europeană! Asemenea manifestări sunt nedemne, inimaginabile, intolerante! Da, cam așa ne spun analiștii, iar dacă ne spun ei, ar trebui să-i credem. Analiștii știu întotdeauna ce spun. Ei vin acolo, în televizoarele noastre, au chipuri încruntate, congestionate uneori, au voci puternice, tonalități aspre, arată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]