3,018 matches
-
ce se întâmplase? Parcă a plouat pe caietul fetei! Descifră cu mare greutate titlul: „N-am să mai spun minciuni niciodată!" Și, acum, mă duce gândul la scriitorul care a spus că „veșnicia s-a născut la sate”. Oare și inocența? Am păstrat numele fetiței, întocmai, spre cinstea și onoarea mamei de mai târziu, care mi-a povestit o întâmplare asemănătoare din copilăria ei, din satul ei, din Moldova noastră de peste Prut. O Referință Bibliografică: Într-un nu știu care sat / George Safir
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
de latura tematică, locus logicus de factură axiomatică din „Firul de fum”, forează în trecutul abscons al altui Eu contingent, deja eclipsat de o aceeași „pecete“ a arderii: „Am cules/ nenumăratele tale furtuni / și-am continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
nenumăratele tale furtuni / și-am continuat să trăiesc / - prin bolul inocenței - / în visul transformat în firul de fum, / ce se strecoară / prin toate ungherele tale/ cu veșnica pecete a arderii”. Culminarea trăirii poetice gândită (sau gândirea poetică trăită) prin „bolul inocenței“ sugerează aspirația ontologică la plenitudinea misterului sferic, cu in edite bipolar ități n oeti ce. Fără a instaura confuzii semantice, joncțiunea dintre adevărul tulburător, circumscris în conștiință, și finalitatea itinerariului nostalgic se produce cu intransigență: „Între noi / tremura de mult
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
gâfâit ritmic, încetinel la început, apoi din ce în ce mai rapid și cu mai multă forță. Era un adevărat spectacol. Se mulțumea cu zâmbetul spectatorilor care ironici, îi lăudau talentul. Eram elev la liceu. Crescuse respectul față de acest suflet nobil, rămas la stadiul inocenței, blând și cuminte, de care mulți își băteau joc. Îmi amintesc cum o dată, Andrei lu' Bârzu i-a luat șapca de militar și i-a pus-o invers pe cap. N-am putut suporta gestul, având o ușoară altercație, din
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
al idealității în absența ideii de păcat, nici o conștiință a păcatului în absența unei dimensiuni în raport cu care să poată fi definit acesta și nici o dimensiune în absența necesității de raportare la ea. Iov, în viziunea lui Dumitru Ichim, păstrează misterul inocenței lui Adam, singura situație/ stare când individul era el însuși și specia, susținându-și nevinovăția. Se știe, inocența se pierde numai prin intermediul vinovăției. Depărtarea inexplicabilă a lui Dumnezeu, lupta sa cu Satan, nu reprezintă pentru Iov prilejul de apărare a
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
poată fi definit acesta și nici o dimensiune în absența necesității de raportare la ea. Iov, în viziunea lui Dumitru Ichim, păstrează misterul inocenței lui Adam, singura situație/ stare când individul era el însuși și specia, susținându-și nevinovăția. Se știe, inocența se pierde numai prin intermediul vinovăției. Depărtarea inexplicabilă a lui Dumnezeu, lupta sa cu Satan, nu reprezintă pentru Iov prilejul de apărare a unui Dumnezeu bun, amenințat a posteriori de Rău (v. Dumnezeu respinge arderea de tot a lui Iov, 61-63
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
subtextului poetic conduce spre un nivel de exprimare în consecință, colocuția implicând acordul registrelor, ca de pildă: „M.-I.B.: Poemele în care apare Atotputernicul sunt limpezi și luminoase, ca un cer de vară... Și câtă ușurință a rostirii, câtă inocență, în toate acestea! E.D.: Întâlnirea cu Domnul în pridvor? E aidoma celei din Poiană („Domnul străbate Poiana”) sau celei din zori, tot din Poiană („urma Lui”). E clipa revelației, precum în poezia ce se încheie cu versul „Șoptind, ca ucenicul
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
o conștiință morală occidentală ca străine. Vinovăția nu se oprește în puncte cardinale sau la granițele statelor ci în funcție de implicarea în crimă ea există în mai mică sau mai mare măsură. În masacre de asemenea dimensiuni nimeni nu rămâne inocent, inocența este cea care moare odată cu prima victimă cunoscută. Într-un astfel de scenariu în care insidios și apoi extrem de violent în fruntea țării se instaurează o putere dominată de rău, care poate fi partitura pe care omul poate să se
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
promisiunilor vântul le mângâie indecent odată nu demult învățam tăcerea câinelui în fața haloului lunii înainte de ecoul lătratului lătratul-gând ovalul cercurilor de foc și conurile prelungi ale brazilor din palma disperării continuau să se lungească alungească înspre acel timp incolor drumul inocenței devenea atunci fulger pentru zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc stativul cu eprubetele încercărilor vieții și acum fără culoare îndes timpul în buzunarul prin care privesc fâșia de orizont de care stă aninat ca
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
Maria, mă gândesc la tine ... Simți acest fapt?... Departe se auzea urletul lupilor” (p. 38.) Altădată ființa duală își caută sinele în atingeri miraculoase, într-un ritual păgân, când, răzvrătită, senzualitatea se consumă în incandescența clipei. Ritmurile pământului filtrate prin inocența simțurilor cheamă binecuvântarea cosmică unite prin „Inelul de iarbă”, precum în arghezianul poem „Logodnica”. Prin personaje, alter-egouri ale autorului acestui roman, ale scrierii romanului, imaginate în medii și situații diverse, de la „geografii reale” la spații onirice ori ficțiuni cvasi-mistice, autorul
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
-șef. - Bine, dacă țineți morțiș să discutăm, o vom face după cântărirea vițeilor. Urma să-l fiarbă pe Preda încă câteva ore. Își văzu de treburi așa cum o făcea de obicei, implicat, sistematic și cu mare grijă pentru fiecare detaliu. Inocența din ochii mari și umezi ai vițeilor proaspăt înțărcați, îi limpezi și mai tare gândurile. Depindeau atât de multe de el! Putea demonstra atât de multe! Avea nevoie doar să fie lăsat naibii să-și facă treaba și să nu
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
nu se lasă alungat.” (Petale de maci). Copilăria, în viziunea poetei este „o zână din poveste” și „făcătoare de minuni”. Ea rămâne sfântă pentru toți oamenii și de multe ori te reîntorci la ea cu nostalgie, să mai retrăiești clipele inocenței de odinioară. Întoarcerea acasă, de oriunde ai fi, înseamnă întotdeauna, un bun prilej de emoții și de nostalgie: „Când obosesc de drum nebun, / Când forța nu mai are forță, / Mă-ntorc în satul meu cel bun, / Să îmi aprind o
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
caută noi izvoare, tot astfel, poeta Irina Lucia Mihalca se abandonează labirintului interior al frământărilor, smulge vălul de pe lucruri, căutând alte semnificații, noi adevăruri, noi raporturi în alchimia elementelor. „în fașă sunt toate,/ paleta de gânduri,/ cuvintele toate, faptele toate,/ inocență, ispită, păcate,/ toate misterele vieții.”... În visul copilului). Dacă totul este înscris în codul genetic al ființei, nu ne rămâne decât să căutăm adevăruri în straturile profunde ale sinelui, acolo unde divinitatea a ascuns misterul devenirii noastre și întoarcerii spre
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
profilată mulțimea adunată să privească splendoarea artificiilor care înfloresc pe cer. Primele rânduri îți vor dezvălui fără întârziere, conexiunea dintre Dumnezeu și Omenire, care înmugurește timid, în mijlocul mulțimii. Sămânța este sădită în sufletul unui copil de șase ani, care în inocența sa, crede fără umbră de îndoială, că artificiile se transformă în pietricele. Vlad, băiețelul care preț de câteva cuvinte contopește în joacă, cerul cu pământul, nu renunță așa ușor la încrederea să că această comuniune este posibilă. „Dar tu mi-
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
cu un fel de întoarcere acasă, cu o regăsire a sinelui poetic, însoțită însă de o inovare a poeziei, cu mijloace țesute cu iglița subțire a metaforelor, a simbolurilor ca în poemul de mai jos: „Te leg prin alb, cu inocența mea./ Dezleg prin roșu, de de-ochi și-o stea,/ Pe fruntea ta. În martie îți strâng din jur,/ Dorința și ardoarea mea. Și-a zilelor din șnur!// Și vine iarăși clipa, ce calcă egal noaptea./ În echinocțiu slobod. Îți
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
dând astfel posibilitatea creatorului să-și exprime cu ușurință gândurile și sentimentele, convingerile și atitudinile..., fără constrângeri de natură prozodică. Există oameni care, dincolo de prozaicul cotidian al profesiei, dau dovadă de o sensibilitate aparte, au o frumusețe sufletească și o inocență de copil, sunt înclinați spre partea ideală a vieții, adică trăiesc într-o zonă de sensibilitate și frumos. Unul dintre aceștia este și Mihai Dor. M-am întâlnit cu încercările literare ale lui Mihai Dor în vremuri „străvechi”, când el
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
a luat în brațe cu ochii scăldați în lacrimi, gest de la care, absolut nimeni nu a reușit și nici nu a încercat să se stăpânească... Oare, asta să fi fost Victoria Vieții asupra Morții? Acel copil, care prin neștiința și inocența lui, i-a râs morții în față, în timp ce lașa îi fura tatăl, transmițându-i acesteia cu zâmbetul pe buze, că: “Nu, nu este adevărat...! Tatăl meu va trăi prin mine, mai mult decât și-ar fi trăit propria viață!” După
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
și-n veci nu va fi! LASĂ-ȚI MAMĂ... Lasă-ți, mamă, sânii goi să mai pot bea laptele crud al liniștii ! Lasă-ți mamă sânii goi să curgă laptele dulce și curat... să curgă...! să mă pot sătura de inocență ! Referință Bibliografică: Fragment din vol. 101 poeme - poezie contemporana / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorela Codreanu Tiron : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
peste câmpii cu plăpumi albe, care să acopere frunzișul toamnei. Iarna este o femeie furioasă și geloasă. Primăvara este frumoasa transformată în acea tânără cu palme de flori și împodobită cu acele creații ale naturii pe care le ignorăm cu inocență. Citind creațiile Ioanei, revăd tabloul lui Sandro BOTTICELLI (1445-1510) cu acea ,,PRIMĂVARĂ” încântătoare! Dar primăvara este și simbolul iubirii de viață, de tot ce este frumos devenind o subtilă sau comună metaforă. Dragostea și iubirea a devenit un subiect omniprezent
MIHAI LEONTE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367350_a_368679]
-
reînvăță rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne re învață citind , să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde, calme, catifelate, mângâietoare. Familiile Viorel și Ramona Axinte, Săndica și Mircea Trăistaru, Cristian și Andrada - copii acestora
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
de parcă cine știe ce făcusem, firește, mândrul cocoș mă întâmpina și el cocoțat pe gard, certându-mă parcă pentru faptul că o lăsasem singură pe bunica... sunt multe amintiri frumoase. Autoarea, obișnuită cu lumea copilăriei, ne aduce și în această carte multă inocență, prospețime, o naivitate blândă, versuri despre animăluțe dragi. Ne vorbește despre mierle, căței, bondari, pisici, șoricei... folosește cele mai frumoase cuvinte, versurile sunt melodioase și ușor de reținut, îți vine aproape să cânți... Ce mai aduce nou această carte? Învățăminte
POVEŞTILE COPILĂRIEI, AUTOR ANGELA BACIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367439_a_368768]
-
Acasa > Poezie > Cantec > NE-AM RUGAT ȘI-AM CREZUT Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 206 din 25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului mergem obsedați de clepsidră ochii au rămas suspendați într-o culoare cu o inocență obosită cerem dreptul la fericire nu vedem că ne vine că ne pleacă aerul cu sensul prăpastie ne-am rugat să ne crească aripi ne-am proptit în centrul luminii ne-am adăugat rânjet de iubire și-am crezut că
NE-AM RUGAT ŞI-AM CREZUT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366802_a_368131]
-
pierd... Sacrific ceasuri, le scot limbile cu mâna. Trebuie să fac ce zice căci ea îmi e stăpâna Atotputernică. O, tu! Fii ca mine, râzi și plângi, strecoară în mine puterea. Toxică și bună-ți e prezența, armă de demon... inocența... Maiestuasă-mi dai săruturi ce erup flăcări între noi. Ard fluturi de hârtie. Referință Bibliografică: Ea este... / Alexandru Cosmin Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Cosmin Crăciun : Toate
EA ESTE... de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367599_a_368928]
-
pierd... Sacrific ceasuri, le scot limbile cu mâna. Trebuie să fac ce zice căci ea îmi e stăpâna Atotputernică. O, tu! Fii ca mine, râzi și plângi, strecoară în mine puterea. Toxică și bună-ți e prezența, armă de demon... inocența... Maiestuasă-mi dai săruturi ce erup flăcări între noi. Ard fluturi de hârtie. Citește mai mult Ea este...Acoperit de cerneală și lustruit de foc estenisipul ce cade de pe mine și pot săadulmec ce viața-mi pune în față.Scriind cu
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
ei, mă pierd...Sacrific ceasuri, le scot limbile cu mâna.Trebuie să fac ce zice căciea îmi e stăpânaAtotputernică. O, tu! Fii ca mine,râzi și plângi, strecoară în mine puterea.Toxică și bună-ți e prezența,armă de demon... inocența...Maiestuasă-mi dai săruturi ceerup flăcări între noi.Ard fluturi de hârtie.... Abonare la articolele scrise de alexandru cosmin crăciun
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]