955 matches
-
foarte complexă. Simplificând-o și reducând-o la un model matematic, se poate recepta - în perspectivă diacronică - mentalitatea mitică autohtonă ca fiind o funcție de cel puțin două variabile. Pe de o parte, ea a fost supusă unei evoluții lente, aproape insesizabile, dar continue, datorate evoluției naturale în timp a mentalității populare. O numesc convențional evoluție liniară. Pe de altă parte, a fost supusă unei evoluții accelerate, dar în genere discontinuă, datorată suprapunerilor și presiunilor culturale exercitate de diverse tradiții exogene. O
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
operat în fiecare caz și în ce măsură au conlucrat, cu eventuala preponderență a unuia” (6, p. 400). Impusă de o multitudine de cauze eterogene, trecerea unor motive mitico-rituale de la o categorie de vârstă la alta s-a produs treptat, lent și insesizabil și, în consecință, este greu de stabilit cum și, mai ales, când a avut loc migrarea unuia sau altuia dintre motive. La sfârșitul secolului al XIX-lea, de exemplu, un informator popular din preajma orașului Brașov declara următoarele : „[Astăzi] unele jocuri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imprimată la S.C.P. „Mușatinii” S.A. Filiala Câmpulung Moldovenesc (nr. 13) și Tipografia ROF S.A. Suceava (începând cu nr. 4, 1997). Noua structură a „Mugurilor”, urmărind să confere fiecărui număr „armonie, tinerețe și valoare”, își dezvăluie semnificațiile majore dintro altă perspectivă, insesizabilă la o lectură de suprafață. Muguri de odinioară și Muguri de azi comunică ideea continuității, a unității spirituale în diversitatea de discurs a generațiilor și tinerilor care s-au format sau se formează în această „școală a exprimării românești”. Atelier
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
opus formei fonice; iar principalul proces autogenetic al <<cărții>> este geneza și dezvoltarea acestui conținut.” Eugeniu Speranția 731. „Toată adâncimea vieții mintale, cu toate tainele și complexitatea ei, întreaga fluiditate a vieții psihice, cu mirajurile ei înșelătoare, cu subtilitățile ei insesizabile, participă atât la germinarea unei <<cărți>>, cât și la dezvoltarea și desăvârșirea stării ei <<adulte>>.” Eugeniu Speranția 732. „Fiecare carte, având o genealogie care-i aparține numai ei, trece, cu alte cuvinte, prin faze embrionare inedite, iar istoria germinației, dezvoltării
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pentru Moldova, iată-l aici. Cei doi frați fură Înconjurați de oștenii Scutului și Spadei. Ștefănel simți că nu era un gest de agresiune, ci unul de apărare. Până când identitatea lui avea să se lămurească, intra sub protecția Apărătorilor. Zâmbi insesizabil la gândul că lucrurile stăteau, În egală măsură, și invers. Apărătorii intrau și ei sub protecția lui. Își Îndreptă privirile asupra căpitanului Pietro, care Îl studia fără să spună nimic, și spuse: - Ai Încărunțit, Pietro... Acum optsprezece ani aveai părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
invită să ia loc pe canapea. Ea se supuse. Întunericul începea să crească în cameră, numai pe covor mai rămăseseră câteva raze subțiri de soare. Respirația lui era întreruptă doar de sunetele făcute de mașina de scris. Prezența ei era insesizabilă, și nici ea nu dorea să facă sau să spună ceva ce l ar fi putut deranja. El continua să scrie, cuvânt după cuvânt, propoziție după propoziție, paragraf după paragraf. De plictiseală, Vera începu să cerceteze încăperea: el avusese dreptate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În fond, noi constatăm ușor așa ceva, chiar și atunci când reflectăm în grabă asupra unor stări de lucruri. Sau când suntem atenți la unele moduri aparte de vorbire, narativ sau ludic, literar, metafizic sau religios. La fel și atunci când ne devine insesizabilă - sau chiar absentă - motivația unor credințe și conduite proprii. Deopotrivă când privim cu o anume distanță datele și întâmplările ce compun lumea nemijlocită a vieții. Destule dintre cele pe care le avem în față par să suspende sensul însuși. Ne
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
despre o asemenea propoziție, ar trebui să știi măcar cine o rostește și cu ce intenție. În paginile cuiva ca Urmuz, de exem plu, ea nu ar fi lipsită de orice sens. Doar că în astfel de pagini sensul ei, insesizabil în primă instanță, ar urma să fie regăsit altfel decât prin analiza logică a unor propoziții. APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 103 95. 14. Un oaspete straniu stă deja la ușă Am revenit la paginile lui Carnap întrucât acolo sunt delimitate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se pot verifica precis, propozițiile metafizice sunt inutile. Cum nu se determină clar din punct de vedere logic, sunt lipsite de sens. Întrucât nu urmează o cale concretă, proprie obiectului în atenție, sunt speculative. Iar dacă se ocupă de chestiuni insesizabile, eterate, cum ar fi limitele gândirii omenești sau un posibil sens al vieții, atunci apar perfect gratuite. Cum mai poți așadar să crezi că au totuși o semnificație? Faptul că ar putea să trezească un alt gen de reflecție, mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
184">Søren Kierkegaard, Repetarea, ed. cit., p. 28. 185.</ref>. Gestul lui Diogene este surprinzător pentru cei de față. Nu vorbește, nu spune nimic, doar se plimbă prin fața celorlalți, lăsându-i să înțeleagă singuri ce este de înțeles. Mișcarea este insesizabilă, dar, în același timp, simțurile noastre sunt prinse în mișcare, o produc și o suportă. Gândirea nu poate dezlega ideea de mișcare, însă trece ea însăși de la o stare la alta, se vede surprinsă de cele întâmplate. Într-adevăr, Diogene
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cititorul care dorește totuși să afle ceva sigur? Încrezător în posibilitatea unui sens, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în ultima clipă tocmai legea pe care o caută. O întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției de sus, fulgurantă și imprevizibilă. Ar putea invoca în această privință cel puțin două secvențe, cea în care află de „o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“, și cea finală, când
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
epiderma sensibilității sale. Era ca și cum totul ar fi fost un vis, iar din această încleștare cataleptică Corto nu ar fi vrut să se trezească cu adevărat. Filtrate de amintirile sale ce se așterneau peste volumul de Nerval ca un praf insesizabil, zgomotele lumii ce îl înconjura trezeau zgomotele anilor care au fost. În Spania fiind, pe linia frontului, Corto se despărțea în zeci de monade plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Lyttle, în persoană. Paznicul care intrase în camera de hotel a lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca atunci. Dar părea mai matur decât îl știa memoria lui Gosseyn. Dar era o diferență aproape insesizabilă. Ce era mai important, era încântat să-i aibă ca musafiri în căsuța lui. - Ați venit într-un moment potrivit. E ziua mea liberă. Sau - zâmbind - noaptea mea liberă; așa că v-aș putea fi de vreun ajutor. Oricum văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
are în a-și făuri o imagine pregnantă a Greciei antice. Franța Pleiadei, cea a secolului al XVIII-lea și-au avut fiecare viziunea ei: drăgălașă, afectată sau eroică. Dar cu Moréas, chiar sufletul acestui farmec și al acestui mister, insesizabil ca o rază de soare, tot ceea ce a fost antica Eladă, vine să viziteze plaiurile Franței, poate pentru ca să rămâie. PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU Valah prin origini și slăbiciuni folclorice, cunosc altfel decât prin Sadoveanu farmecul dulcii naturi moldovene
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu tine, dormi cu el sub pernă. Ții manuscrisul la un cunoscut. Lucrezi - pe foi volante - pe unde apuci; prin parcuri sau cafenele, într-un bistrou din apropiere. După dactilo, arzi indigoul. De câte ori pleci de acasă, lași în urmă semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol; un strat fin de talc. Memorezi cum cad, la plecare, faldurile perdelei, dispunerea aparentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fier roșu. Este Dragoste! Fiecare primește după mărimea cocoașei, dar niciodată îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul este superficial, o amprentă epidermică, aproape insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste frunza de brusture, crater săpat în lumina ochilor. Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul și dincolo de lăbărțarea luminii! Craterele se cicatrizează toamna, desfrunzire cu desfrunzire, până când viața devine o rană închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la brâu și la frumoasa formațiune de muniție de 9 mm din încărcător. Prima schimbare de care mi-am dat seama a fost aceea a respirației sale, care devenea din ce în ce mai rară și mai adâncă. După o vreme, ea fu aproape insesizabilă și, cu excepția strângerii lui de mână, care slăbise considerabil, aș fi putut zice că el dispăruse. Într-un târziu vorbi, dar cu o voce care îmi făcu pielea de găină și îmi ridică părul în cap: — Am aici un rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
avansând asupra lor cu batalioane inexorabile și tăindu-le calea, în orice parte s-ar întoarce. Într-o lume catoptrică, dușmanii pot crede că mă înconjoară pe toate laturile, dar eu singur știu cum sunt dispuse oglinzile, putând să devin insesizabil, pe când ei sfârșesc prin a se lovi, înghesuindu-se unul într-altul. Aș vrea ca povestirea mea să exprime toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de teatru în reuniunile consiliilor de administrație, telefoane la agenții de bursă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prindă; Ingrid, În spusele ei, strecura mereu - subliminal - cuvinte nepotrivite momentului, acestea urmînd să se lipească de memoria adversarului, dovedindu-l cu Încetul. Vorbeau despre vreme; Ingrid rostea, scurt, fără legătură aparentă, iubire; discutau despre un film, ea rostea, aproape insesizabil, căsnicie; vorbeau despre mîncare, de cel puțin trei-patru ori, strecura familie. Doar-doar În mintea lui Thomas se vor fixa noțiunile-cheie ale unui trai conjugal; Thomas, amuzat, o lăsa să bată cîmpii; Ingrid poate nu făcea asta cu metodă, ci dintr-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Îndopată cu metal gălbui, robindu-se acestei umilitoare răsplăți. Înainte de a-și lăsa la loc vălul, ea l-a ridicat și mai mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă pentru mulțime, o veșnicie pentru iubit. Timpul are două fețe, Își spune Khayyam, are două dimensiuni, lungimea după soare, adâncimea după patimi. Cadiul a pus capăt acestui moment binecuvântat Între toate; atinge ușor cu palma brațul lui Khayyam, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În fire. Odată trecut doliul, a făcut să fie desemnat ca moștenitor cel de-al doilea dintre fiii ei. Malik Șah s-a lăsat repede convins, l-a copleșit cu titluri cu totul surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rostite, își vor da seama de importanța prezenței mele în școală și în plan pentru ca acesta să reușească. Ceea ce urechile aud și ochii văd, mintea crede. Cuvintele și replicile pe care le-am servit lor atât de subtil și de insesizabil își vor face remarcată prezența în inconștientul lor și, când va fi nevoie, îmi vor întări calitățile și imaginea mea în mintea lor și vor avea încredere în mine, căci ceea ce le spun se va potrivi exact cu ceea ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ajungă acasă la ora stabilită. ― Bun. Mersi, Jenny. Cu plăcere, spune ea, dar o aud ca și cum ar crede exact opusul, ca și cum aș fi enervat-o cumplit din nou. Poate sunt o nebună și o paranoică, dar nu detectez oare aceea insesizabilă urmă de triumf în vocea ei? Imaginația mea e de vină. Acum sunt eu nervoasă. Nu numai c-o să stau singură toată ziua, dar se pare c-o să fiu singură și diseară, ceea ce mă umple de groază. O, Doamne, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu apă. Roca netezită a pereților nu făcea decât să întărească acest lucru. Un șuvoi subteran cursese pe acolo, poate chiar pârâul prin care trecuseră mai devreme. Se întâmpla ceva ciudat, la început, simțise numai o furnică tură ușoară, aproape insesizabilă în palma mâinii în care ținea toiagul. Apoi, ori de câte ori Pop dispărea dincolo de un cot și întu nericul devenea deplin, o lumină verzuie părea să plutească în jur. Cristian zâmbi, mai văzuse asta, de mult, când era împreună cu Calistrat. Mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]