1,822 matches
-
catedrala din Chartres repetă într-un fel sensul medieval al pelerinajului, de rândul acesta însă cu o accepție laică. Cred că exagerați. Să nu uităm că promiscuitatea a contrazis orice fel de ideal de civilizație - și mai cu seamă cel insinuat de dvs. Și apoi, pentru că ne apropiem de sfârșit, întrezăriți vreo soluție? — Firește, nu trebuie să generalizăm. Contemplația și reculegerea prea de multe ori se pot confunda cu lenea și neglijența. Prin temperament și educație, eu unul (și cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
perfecționăm mereu capacitatea de a citi și descifra semnificațiile ascunse ale măștilor umane.) „Nu există viciu, oricât de neînsemnat, să nu Îmbrace uneori aspectul virtuții.” (W. Shakespeare) Jocul, femeia și vinul ruinează omul râzând. (Viciul este maestru În a se insinua În sufletul omului prin modalități de viață cât mai atractive.) „Nu numai o durere Îți poate tulbura o fericire, ci și altă fericire.” (L. Blaga) Virtutea e calea de mijloc Între două vicii. (Aceasta este Însăși definiția aristotelică a virtuții
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deplin justificat: iubirea părinților față de copiii lor. Μ Unii bărbați, dar și unele femei confundă iubirea cu proprietatea: investesc În ea doar În măsura În care ea le poate aduce bunăstare, glorie sau putere! Μ De ce oare femeilor le place mai mult să insinueze decât să Întrebe? Poate că din acest fapt transpare unul dintre cele mai interesante aspecte ale eternului feminin, și anume cel al nevoii femeii de a se Învălui Întotdeauna de un câmp afectiv incitant și, totodată, misterios. Μ Demnitatea reprezintă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vrem să fim evoluați în toate, în afară de chestiunea nebunilor, limitându-ne convenabil să-i înlăturăm. Mai sunt și nebuni care se uită la fețele oamenilor și la comportamentul lor. Dar asta nu pentru că ar fi epigoni ai pozitivismului lombrosian (așa cum insinuează cu vulgaritate Ferrara), ci pentru că au cunoștințe de semiotică. Știu, cultura produce coduri, acestea produc comportamentul, el, la rândul său, este un limbaj, iar într-un moment istoric în care limbajul verbal este în întregime convențional și sterilizat (tehnicizat), limbajul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lipsă de libertate și mizerie. Cultura și condiția economică coincid perfect. O cultură săracă (agricolă, feudală, dialectală) „cunoaște” realist doar propria condiție economică și prin ea se structurează sărac, dar potrivit complexității infinite a existenței. Doar când ceva străin se insinuează într-o asemenea condiție economică (ceea ce se întâmplă astăzi aproape întotdeauna din cauza posibilității unei confruntări continue cu o condiție economică total diferită), atunci acea cultură este în criză. Pe această criză, în lumea țărănească, se bazează istoric acea „prise de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
știe cum de-a putut să le scrie un om ca el. Sentimentale, manieriste, superficiale: par să aducă mărturie imposibilității omului modern occidental de a trăi o adevărată experiență religioasă. Dar și în proza lui Don Milani, de exemplu, se insinuează o degenerare lingvistică asemănătoare. Ca să nu mai vorbim despre revistele stângii catolice, fie ea și cea mai avansată, care unui laic i s-ar părea de necitit, însă, dacă ar reuși să le citească, ar fi de acord cu ele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Încă membră de partid. Răspunsul ei: „am fost În Rusia la universitate” - și că este mai comunistă decît cel care o interoga. DÎndu-și seama că ar putea avea probleme dacă ar recunoaște că a fost deportată, Cocîrlă Încearcă doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți sau persecuții. Această conspirație
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
amăgitoare, supusă însă controlului de către artistul acum stăpân pe sine, care știe cum să distribuie, cum să ordoneze ceea ce posedă, au o importanță specială în literatura noastră de azi. Sub pavăza neînsemnătății ei, în lumea romanelor lui Norman Manea se insinuează, se infiltrează, cu o perseverență și o putere ce nu se dezmint, frica, plictiseala și suspiciunea, ca date umane intrinseci, o lume în care oroarea de alienare, fuga de alienare nu cunosc altă soluție decât „pustiul domestic”, ce nu mai
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
mine și plângi,/ Muget de fiară mi se părea c-aud,/ Să vină un om sfânt era marea mea rugă,/ La simpla apropiere a lui/ Haita de animale să fugă” (O aripă de vrabie). În spatele formulei de descendență curtenesc-ermetică se insinuează tragedia expresionistă a trupului (și a sexualității) ca spațiu dublu. În Inima reginei (1971) - aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un spațiu labirintic, în care urcușul și coborâșul, morții și viii se confundă
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
o direcție novatoare, se diferențiază ferm de literatura transilvăneană a momentului, reprezentată de Octavian Goga. Poetul călătorise la Viena, München, Paris și Milano, fiind marcat de dezbaterile curente în acea vreme. Pe scurt, „senzațiile moderne” traduc tensiuni de ordin social, insinuând neliniști, punctând așteptări și finalizări. Fabricile vibrează sub straturi confuze de fum, oamenii se adună la porți într-o tăcere stranie, încărcată de prevestiri: „Își șterg ochii și n-au răgaz să plângă...” Ceața, fumul, negrul apăsător, tente utilizate expresionist
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
de unde articolul Procedeul de creație proustian. Criteriul realist continuă să fie dominant și aici, îndărătul personajelor comentate nu mai apar însă, ca înainte, clasele sociale în conflict. Oamenii sunt acum „probleme”, repere de psihologie și etică. Un ușor impresionism se insinuează uneori în demonstrația critică. Contribuțiile lui I. își mențin, pe anumite direcții, intactă actualitatea. Eminescologul rămâne astfel o autoritate de prim rang. Textele despre Caragiale (Numele proprii în opera comică a lui Caragiale), Creangă, Sadoveanu, Hortensia Papadat- Bengescu, G. Topîrceanu
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
cu germanii decât nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni, numiți în repetate rânduri barbari și dușmani ai polonezilor, iar cărturarul Jan Długosz (1415-1480) a insinuat că rusinii nutresc față de polonezi ură înnăscută, naturală, pe care și-o explica, în principal, prin diferențele de esență confesională dintre cele două popoare 24. În surse străine (Thietmar de Merseburg, Otto de Freising) și, în mod curios, chiar locale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
el doar maimuțărește timpul). Alternativa, totuși, te sperie: pentru că ți se sugerează că doar un subiect ar putea oglindi ceea ce În mod esențial ești. „Dar mă va vedea și mă va spune el Întocmai așa cum sunt?” „Dar nu se va insinua, Între mine și reflectarea mea, timp?” Îl vei vedea gândind - și vei avea de trăit o penibilă așteptare până când vorbele sau gesturile (imperfecte limbaje, comparate cu demnitatea neabătută, neocolită a luminii) lui Îți vor răspunde, te vor descrie. Și când
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un principiu al oglinzii: să nu privesc lucrurile subiectiv! Te vei judeca pe tine după același principiu: să fiu obiectiv! Fără să știi că „prietenul” din oglindă, dublul despre care crezi că-i prins fără ieșire În spatele cristalului, s-a insinuat deja În tine, te-a ocupat, te-a Înghițit. Că ai devenit copia copiei; că originalul e tot mai fără de Întoarcere pierdut. Că prin uitarea timpului nu câștigi eternitatea, ci o doar moarte devreme. Fiindcă timpul nu-i e veșniciei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
inițiere. Mai puțin îi izbutește prozatorului șarja, lucrată în pastă groasă. Aceeași atmosferă în Orașul din amintire (1944). Pecetluit de inerții maligne, sfâșiat de contraste, Chișinăul pare „cel mai trist oraș din lume”. În descrierea alert monografică a urbei se insinuează și sugestia poetică, D. - care, fapt semnificativ, și-a spus și Dorul - fiind un prozator ce compensează insuficiențele epicului prin discrete respirări lirice. SCRIERI: La fetița dulce. Jurnal basarabean, București, [1933]; Viața și opera lui Leon Donici, Chișinău, 1936; Orașul
DUMITRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
George Coșbuc, Ion Pillat, V. Voiculescu, Nichifor Crainic. Vocea poetului este însă aici mult mai decisă: el stăpânește cu destulă siguranță mijloacele artistice, stanțele au fermitate, suplețe, expresivitate și muzicalitate, acestor calități adăugându-li-se o discretă vibrație interioară; se insinuează ideea unei lumi paralele celei contemplate, o lume a trăirilor nemărturisite, învăluite în duioșie și tandrețe (Ceremonial pentru întoarcere în veac). Placheta Din refugiu, ultima apariție editorială a lui F., abordează o tematică mai apropiată de crispările realității și ale
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
zborul în sine l-a determinat să grăbească întâlnirea la nivel înalt de la Paris a „celor patru”, programată să aibă loc mai târziu, în acea primăvară 54.Totuși, Eisenhower a considerat că nu putea să nege că știa, fără a insinua că nu controlează eficient forțele militare americane, dată fiind infrastructura amplă necesară susținerii zborurilor. Deși este posibilă negarea operațiunilor unui grup mic de agenți secreți, care poate fi descris ca fiind format din trădători ce acționează împotriva ordinelor sau fără
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
7-8. 39. Uneori, serviciile de informații sunt considerate concurenți ai presei, ceea ce este deseori în dezavantajul acestora. De exemplu, comunicatele de presă care anunțau că funcționarii americani au urmărit lovitura de stat din Panama din octombrie 1989 la CNN au insinuat că acest lucru era o dovadă a eșecului serviciilor de informații americane. Este o comparație incorectă, întrucât CIA nu are sarcina de a furniza rapoarte de ultimă oră. Se pare că această critică a avut un oarecare impact. Vezi George
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
prima manufactură de postav la Chiperești. În schimb, nici una dintre cele patru domnii în Moldova ale lui Constantin Mavrocordat nu face să înceteze iritarea cronicarului față de cel ce se dovedește prea îngăduitor cu „prostimea”, desființând „vecinia”, războindu-se - fără folos, insinuează ostil autorul - cu moravurile și incultura unei anumite categorii de clerici. Portretul memorabil al cronicii, trasat din câteva linii, este al bătrânului și avarului Ioan Teodor Callimachi, „fricos de frig”, tremurând în blănuri în orice anotimp, în odaia în care
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
astfel de structuri și modalități lirice se adecvează și partitura comentariului. Vădind o „educație lirică specială”, interpretul se exersează pe întreaga claviatură a textului, pentru a pune în valoare registrele acute, grave sau numai pe cele în care înțelesul se insinuează ambiguu. Căci fenomenologia actului poetic îl interesează atât cât să îi îngăduie depistarea nucleelor lui ontice. Când are în vedere proza, R. nu mai dovedește aceeași suplețe în analiză, deși nu s-ar putea spune că nu înregistrează și în
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
dezolării și al extincției, de care încearcă să se salveze mai întâi prin iubire, în poeme precum Dorință, Captivitate, Numai torța ta, Scufundă-te în depărtarea luminoasă ș.a. Uneori versul ritmat păstrează o cezură interioară, o anume muzicalitate, alteori reflexivitatea, insinuată în primele plachete, capătă aspect discursiv, iar mai rar parabolic (Ce este?, Zodie, Vine seara, Cine ești? ș.a.). O orientare singulară în poezia lui Ș. se afirmă în volumul Rugă pentru cei blânzi (1999). Celui ce a fost „sluga clipei
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Să spunem acum că, inclusiv în societățile cu o cultură politică mai redusă și cu un exercițiu democratic mai firav, și chiar în perioadele de tranziție, spațiul de manevră al manipulatorilor politici, prin intermediul sondajelor, este mult mai redus decât se insinuează în sloganurile multora dintre așa-numiții „analiști politici” ce au proliferat în peisajul cultural de la noi din țară - și, desigur, cu atât mai mult al politicienilor. Esența problemei constă în următoarele. Este clar, așa cum am încercat să accentuăm în pasajele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
abisale, fără nici o trimitere și fără nici o justificare în context, apar din neant, execută sumar un ritual în pustiu și apoi se dizolvă într-un colectivism fără speranță. Individul se repetă, identitatea lui piere înghițită de fiara multiplicării, amorful se insinuează și înflorește pînă la grotesc. Fără crispări de coșmar, așa cum pot fi ele citite în imageria apocaliptică, dar și fără lejeritatea voioasă a eposului folcloric, aceste scenarii curg dinspre Eden spre Istorie și developează traseul entropic de la Creație la creatură
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
polemic inerțiile spațiului, după cum aduse în interior, integrate în corpul unei cutii mai mari, ele reduc la scară ampla respirație a lumii elementare și invocă patetic un paradis pierdut. În interiorul lor, alături de culori și de imagini construite, natura însăși se insinuează cu propriile sale forme și cu implicitele ei energii. Maria Rus Bojan regizează cu multă subtilitate acest spectacol ambiguu și reinstalează tacit un nou echilibru: între natură și cultură, între amorf și geometrie, între meditație și joacă, între cutie ca
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
încât textul dobândește treptat un aer de farsă narativă, de parodiere a stilului romanului polițist. Semnificația politică rămâne însă, extinzându-și sugestiile, „internaționalizându-se”. Erotismul intens ocupă un loc important în prozele scurte din Natașa blues, dar o dimensiune nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea copilului precoce, atoateînțelegător, cu lumea celor maturi. Amintiri proprii par să răzbată ici-colo, prelungindu-se în povestirile din volumul Iulia. Viziunea mizantropică, cinic-dezabuzată uneori, a naratorului, se ciocnește de aceea ingenuă, neexperimentată și
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]