1,340 matches
-
mai mic dubiu, zău așa, sigur știi de ce, Îmi pledez eu cauza. — Mi-aș dori să fie așa Bruce, chiar mi-aș dori să fie așa, spune ea, clătinând din cap. — Nu mă Întărâta Shirley, te rog, și nu ne insulta pe amândoi... mă ridic În picioare și mă duc până la ușă. Curva asta doar n-o să fie atât de proastă să pice În plasă. Îmi pare rău Bruce, nu Înțeleg ce zici... spune ea. Pupilele i se dilată. Bulangioaică Împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și contravențiile din spațiile publice? — Da... noi... se bâlbâie el. Un bulangiu Începător. Presupun că voi sunteți ofițerii care patrulează zona asta, nu? — Da domnule. — Mă bucur. E un vagabond de rahat În piață, arăt eu În direcția lui Loughton. Insultă pasagerii, inclusiv pe mine. Săltați-l pe puțoi sau o s-o luați din toate părțile, și de la poliție și de la masoni. Priceput? — Da, zice unu dintre ei speriat, răsucindu-se spre celălalt: Hai să mergem. Cei doi bulangii În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este exprimat în termeni tranșanți și categorici, în disputa dură cu A.C. Cuza, într-un discurs a cărui substanță reiterează, în fond, independența unui spirit creator. Acuzat de liderul naționalist că insultă religia creștină, Arghezi se apără și atacă simultan, în termenii unei opoziții principiale: "Pentru mine Dumnezeu va însemna totdeauna ceva ce mintea dumneavoastră nu concepe decât în legătură cu un interes sau cu o poruncă", aluzie la înregimentarea ideologică a preopinentului său
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
garantat, imaginează un monolog pro domo al Partidului Conservator trimis, injust, în boxa acuzaților: "Apărarea mea este că v-am transmis o țară în care puteți astăzi să vorbiți sus și tare, să scrieți și bune și rele și să insultați chiar cenușa acelora cari v-au lăsat mijlocul de a fi și a vă zice români". Este un subterfugiu prin care autorul se substituie unei voci legitimate istoric, sugerând astfel, din nou, ideea că interesele grupului sunt mai presus decât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
permis, ci și dezirabil. Acest pasaj final, inconfundabil pentru ceea ce înseamnă spiritul polemic arghezian, se comportă, din nou, ca o evaziune gradată în spațiul liber al ficțiunii pamfletare. Să urmărim așadar glisarea in crescendo dinspre referențial spre imaginar: "Domnul Iorga insultă Fundațiile, care așteaptă manuscrise, și insultă pe fiecare autor în parte, invidios pe meritele, mai mici sau mai mari, ale fiecăruia, înflăcărat de aceeași pizmă ca acum patruzeci de ani, treizeci și cinci de ani, treizeci de ani, douăzeci de ani, zece
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pizmă ca acum patruzeci de ani, treizeci și cinci de ani, treizeci de ani, douăzeci de ani, zece ani și ca în anul de față, împotriva penei altuia, a erudiției altuia, a talentului altuia. Rând pe rând, ura bolnavă a istoricului a insultat bătrânii, când era tânăr, ca să sfârșească în insulta tinerilor când a îmbătrânit. A încercat de cîteva ori asociația cu câte un nucleu de scriitori: s-a lepădat de toți, îndată ce și-a dat seama că nu lucrează cu cârdul de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
el, care a trăit ca un sfânt, este chinuit mai mult decât desfrânații și stricații. Castitatea ereticilor e mai rea decât desfrânarea altora. Desfrânarea altora nedreptățește și face rău numai oamenilor; castitatea ereticilor însă se ia la luptă cu Dumnezeu, insultă covârșitoarea Lui înțelepciune. Astfel de curse întinde diavolul slujitorilor lui! Nu e ideea mea că fecioria ereticilor este curat o născocire a vicleniei diavolului. Ideea asta nu-i a mea, ci a lui Dumnezeu, Care cunoaște toate gândurile diavolului. Ce
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de la țărmul mării. Oricum, în 81 luptă, Patrocles se comportă ca oricare alt războinic grec sau troian, necruțător ca toți ceilalți, crud după legile de sânge și de fier ale luptei. Totuși, este mai puțin închinat decât alții să-și insulte, ritual, adversarii. Și prețuia mai mult fapta decât vorba; vorba e bună pe la sfaturi, nu în bătălie, îi spune el mustrător cuiva care, în timpul bătăliei, își acoperea cu ocări adversarul. Dar Patrocles nu este doar un mare războinic și un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune 129 Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
uneia dintre celelalte căpetenii, nu neapărat a lui Ahile (poate a lui, poate a lui Aias sau a lui Odiseu), însă lui Ahile îi ajunge atâta ca să se înfurie și, ca și când Agamemnon l-ar fi vizat numai pe el, îl insultă grav și îl amenință că părăsește cauza aheilor și se întoarce acasă. Abia atunci Agamemnon se fixează asupră i și îl amenință că i-o va lua pe Briseis. Tonul lui Ahile îl alarmase și voia să dea un exemplu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
iarăși să plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii gesturile urii. Ultima înfățișare a lui Ahile în poem se află în marea scenă de noapte cu Priam, pe care am înfățișat-o. Când așază leșul lui Hector în car, îi cere lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cetate de la țărmul mării. Oricum, în luptă, Patrocles se comportă ca oricare alt războinic grec sau troian, necruțător ca toți ceilalți, crud după legile de sânge și de fier ale luptei. Totuși, este mai puțin închinat decât alții să-și insulte, ritual, adversarii. Și prețuia mai mult fapta decât vorba; vorba e bună pe la sfaturi, nu în bătălie, îi spune el mustrător cuiva care, în timpul bătăliei, își acoperea cu ocări adversarul. Dar Patrocles nu este doar un mare războinic și un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
uneia dintre celelalte căpetenii, nu neapărat a lui Ahile (poate a lui, poate a lui Aias sau a lui Odiseu), însă lui Ahile îi ajunge atâta ca să se înfurie și, ca și când Agamemnon l-ar fi vizat numai pe el, îl insultă grav și îl amenință că părăsește cauza aheilor și se întoarce acasă. Abia atunci Agamemnon se fixează asupră i și îl amenință că i-o va lua pe Briseis. Tonul lui Ahile îl alarmase și voia să dea un exemplu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iarăși să plângă și nu poate dormi, frământându-se, aducându-și aminte, perindându-și în gând scene de luptă, cu Patrocles alături, călătorii pe marea zbuciumată. Se scoală și rătăcește pe țărm, până târziu, în zori. Apoi se duce să insulte, fără sațiu, leșul lui Hector, dând iubirii gesturile urii. Ultima înfățișare a lui Ahile în poem se află în marea scenă de noapte cu Priam, pe care am înfățișat-o. Când așază leșul lui Hector în car, îi cere lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
doua natură, care schimbă trupul, vocea și spiritul? (...) Nu vom accepta (...) ca cei de care pretindem că avem grijă și cărora le facem o datorie din virtute, să o imite, ei care sunt niște bărbați, pe femeia tânără sau bătrână, insultându-și bărbatul sau rivalizând cu zeii și lăudându-și fericirea sau căderea în năpastă și lăsându-se cuprinsă de plânsete și văicăreli; și mai puțin le vom permite să o imite în stare de bolnavă, îndrăgostită sau în chinurile facerii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndrăgostită sau în chinurile facerii. Nu-i vor imita pe sclavi, bărbați sau femei, în activitățile lor servile. Nici, fără îndoială, pe oamenii răi la suflet și lași care acționează invers decât ceea ce ceream noi acum câtva timp, care se insultă și se batjocoresc unii pe alții și spun lucruri obscene, fie la beție, fie cu sânge rece, nici toate cuvintele sau acțiunile prin care acest fel de oameni se degradează pe ei înșiși și-i degradează și pe alții. Cred
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mai puțin pretențioasă, dar la fel de încrezătoare în virtuțile de intelectual autentic este Fraga, personaj din piesa lui N. D. Cocea, Pe când era bunica fată mare. Frumoasa curtată de politicieni iluștri își amintește un episod neplăcut din tinerețe, când a fost insultată de un tânăr căruia se străduise să-i compună o poezie, pe care nesăbuitul i-a arătat-o publicată "fraudulos" într-o revistă, de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de asalt m-au zărit și, părăsindu-și biroul și radioul la care se difuza muzică de Wagner Înainte de emisiunea Partidului, s-au pus În calea mea ca o adevărată barieră umană, neliniștiți la gândul că aș putea să-l insult pe vreunul dintre locatari cu hainele mele ponosite și manichiura făcută de mine Însumi. — Așa cum scrie și pe plăcuța de afară, aici e o clădire privată, mârâi Grasu’. Nu am fost impresionat de eforturile lor reunite de a face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
enigmă. În noaptea piatră a piramidelor țării sale, el pare să fi primit o moștenire contradictorie. Îl observi și ți se pare liniștit. Chiar impasibil. Dar pe neașteptate va pune mâna pe o machete dacă are senzația că a fost insultat. Ca și vulcanii alături de care trăiește sau ca furtunile care izbucnesc pe neașteptate și se sting în aureole de lumină, e imprevizibil, cum ne dezvăluie Octavio Paz. Bănuitor, amenință, ca nu cumva să fie prins descoperit. Înfometat de prieteni, vede
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Am să-l sun pe domnul Loew. Ar trebui să participe și el la interogatoriu. Nu înainte să obținem o declarație. — Las-o pe mâna mea și scot eu declarația. — O declarație dată de bunăvoie, sergent. Fritzie se înroși: — Mă insulți, Millard. — Poți să crezi ce vrei, dar, la naiba, ai să faci ce-ți spun eu, cu sau fără domnul Loew! Fritz Vogel înlemni. Arăta ca o bombă umană pe cale să explodeze, iar vocea îi era fitilul: — Te prostituai împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din Departamentul de Poliție din Los Angeles. Mi s-a spus de mai multe ori să nu-mi bag nasul în investigația lor și de fiecare dată când aprobam, îmi înfigeam unghiile-n palmă, ca să nu le trântesc în față insulte sau chiar mai rău de-atât. De la Primărie am plecat s-o caut pe Kay. Doi polițiști de la Metropolitană o vizitaseră deja, o luaseră la întrebări în legătură cu relația ei cu Lee și aduseseră iar pe tapet viața ei de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lor - o chestie pe care Vasquez de regulă n-o tolerează. Buuun! Așa că am venit aici și am început să-l urmăresc pe Blanchard, care se dădea cel mai tare din parcare. L-am văzut cum cotonogea doi mexicani care insultaseră o señorita, iar jandarmii stăteau cu brațele-n sân. Asta însemna că pontul cu protecția era pe bune și iar am început să mă gândesc la bani, bani, bani. Dolphine trasă în aer semnul dolarului. Am strâns speteaza scaunului atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se căsătorească cu Cleopatra. Era o scrisoare atât de crudă, încât mama a strigat: „Nu se poate s-o fi scris el!“ Augustus i-a poruncit să nu plângă. „Scrisoarea asta concepută în aburii vinului nu rănește o femeie, ci insultă întreaga Romă“, a zis el. Așa a început războiul în care Marcus Antonius avea să piară. Glasul Antoniei era plin de emoție, fiindcă de ani de zile nu putuse să vorbească astfel cu cineva. Tânărul Gajus își ținea coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Toți aceștia l-au cinstit și l-au slujit pe Tiberius când acesta era în viață; au fost instrumentele, complicii și, poate, inspiratorii delictelor sale. Apoi, la moartea lui Tiberius, s-au bucurat că dispăruse un tiran și i-au insultat memoria. Dar oare Tiberius era cu adevărat singurul vinovat? Iar dacă era un asemenea monstru, de ce îl cinsteați fără să vă răzvrătiți? Și câtă încredere poate avea astăzi Roma în vorbele voastre? Optimates nu se sinchiseau de neliniștile lui; ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]