2,101 matches
-
operei lui Caragiale „simț enorm și văz monstruos” ? Să ne imaginăm o lunetă ! La un capăt lucrurile sunt minuscule, ființele au devenit insignifiante, pixelii unei existențe discrete, neștiute. Totul în lumea de la acest capăt al lunetei devine o pledoarie pentru „insuportabila ușurătate a ființei”, pentru mediocritate, pentru omul fără însușiri. La celălalt capăt al lunetei cele mai mici detalii sunt deodată exhibate, astfel încât le putem vedea structura internă, relieful infinitezimal. Acest fapt invocă uneori comportamente monstruoase, un grotesc care inițial era
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
liul, ci înregistrează un efect de siluetă. Lovitura a creat un efect dramatic și printr-un artificiu este proiectată în surdină imaginea unei gesticulații ample și a unei căderi a trupului femeii. Acesta este și punctul culminant, vede- rea devine insuportabilă, spectatorul se retrage terifiat. Putem citi aceste episoade ca pe un lanț de întâmplări disparate, de neplăceri ale unei nopți nedormite, cu justi- ficarea unei nervozități generate de oboseala călătoriei de la Paris la Ploiești. Cei care le citesc așa nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii doi ani de liceu au fost marcați de abolirea schismei de generație și apariția alteia noi. Mulți părinți și profesori s-au reconciliat cu generația insuportabilă, presimțind un inamic comun. Era începutul rezistenței morale și spirituale la invazia partidului în viața noastră, încă destul de paralelă cu a lui. Era începutul rezistenței la invazia activiștilor, a revoluționarilor de profesie în viața profesioniștilor cu slabă conștiință partinică. 2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a explicat celor doi polițiști situația precară În care locuiam și “mai dau eu, mai lași tu” am ajuns la doborârea copacului. L-am făcut bucățele și l-am depozitat la subsol. Puse pe foc, lemnele verzi emanau un fum insuportabil, cu tot petrolul cu care le Îmbunătățeam arderea. Lăsam focul să ardă până se Încălzea puțin atmosfera din cameră și apoi deschideam fereastra. Așa neam strecurat până la vacanța de Crăciun, după care ne-am despărțit, eu Întorcândumă la unchiul Aurel
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mă trezesc cele trei italience gălăgioase care au venit să-și gătească cina în bucătaria hanului. Boadilla del Camino, 31 iulie Aseară am adormit greu, târziu. Mi-au revenit niște dureri puternice în tălpile picioarelor și mă gândeam la rănile insuportabile din picioarele lui Isus răstignit. Durerile mele sunt niște infime participări la suferințele lui, pe drumul spre Santiago. Cu aceste gânduri pioase, într-un târziu adorm, acompaniat de sforăitul unui spaniol și de mișcările prin somn ale italianului de sub mine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe ultimele etape ale acestui lung, impresionant camino. Pentru mine, este a 22-a zi de drum. Cu excepția tendinitei de la piciorul stâng, până acum aproape că mă minunez cât de în formă sunt. Nu uit însă durerile și usturimile aproape insuportabile din tălpile picioarelor, ce leam simțit mai acut în prima parte a drumului. Să vedem ce va fi în continuare. Deocamdată, pentru mine camino este un vis pe care încă îl visez. Cât de frumos va fi, voi afla în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă cuprinde teama că vor ceda, acum, spre sfârșit. Pragmatic, pare chiar recomandată o astfel de - rezolvare, sau măcar să mă opresc o zi, doar pentru odihnă. Nu vreau să descriu mirajul tentației luptându-se cu principiile din mine, cu durerea insuportabilă din tălpile picioarelor și cu slăbiciunea ce se instalează în toți mușchii. Spun doar că există alternativa unui drum de 10 ore, iar când ajungi la destinație, sleit complet de forțe, îți dai seama că orice este posibil pentru cine
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
studiilor și a relațiilor personale. De asemenea, în fața viitorului fără perspective, a lipsei unui loc de muncă, a dezamăgirii unei prietenii și a primei decepții în dragoste. Dar și în urma eșecului profesional, a pierderii sănătății și a existenței devenită adesea insuportabilă... Astfel, mai devreme sau mai târziu, de la încrederea fără rezerve, necondiționată și instinctivă a copilului, la început pe deplin dependent de mamă, prin crizele existenței, trebuie să se formeze o încredere de fond matură și responsabilă: o încredere critică și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Critica mea față de Biserică ia naștere tocmai din discrepanța existentă între cel ce a fost Isus istoric, între mesajul său, viața sa, lupta sa, suferința sa și cum îl reprezintă astăzi ierarhii Bisericii. Această discrepanță este amplificată adesea în mod insuportabil. Isus care celebrează o liturghie pontificală în Basilica San Pietro? Sau care se roagă cu președintele George W. Bush și cu Papa la Casa Albă? De neconceput. Cineva precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski l-ar întreba: de ce te-ai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nou articol în Codul penal, instituind delictul de huliganism și cosmopolitism, avea să se soldeze cu un val uriaș de arestări și de procese politice, implicând intelectualii considerați dușmani din interior, trădători, huligani și cosmopoliți. Pentru alții, aventura absurdă și insuportabilă care i-a dus la exil a venit mai târziu. Iar pentru alții, ea a continuat până în ajunul Revoluției din 1989. Unde ne aflam în clipa când evenimentele au luat-o razna, punând capăt scurtei perioade de democrație regăsită după
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
până în luna august la sediul Securității și la Ministerul de Interne. Transferat la penitenciarul Galata din Iași împreună cu lotul său, susține că în închisoare a fost bătut, tras de păr și electrocutat. Cu toate că se scăpa pe el și avea convulsii insuportabile, torționarii nu se opreau. Leonida afirmă că, în urma torturilor și a amenințărilor cu moartea, a cedat psihic și a devenit schizofrenic, fapt declarat, după eliberare, de către părinții săi. De asemenea, susține că inclusiv colegii din lot, văzându-i condiția, l-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
viață concretizându-se în viziunea fascinantă a identificării sale cu un orbitor diamant verde. Și dacă, pentru Peleș, frigiditatea reală dezleagă enigma și pune capăt iubirii, Viorica Stanian, înțelegând neputința de a accede la esența feminității ca pe o înfrângere insuportabilă, se sinucide. Insuficient motivat, întrucât analiza psihologică nu susține îndeajuns motivul central, al magiei sexuale, Diamant verde a fost o încercare demnă de remarcat. La fel, paginile de umor bonom ale schițelor din volumul Noaptea de fericire (1944). C. rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Blaga și O.W. Cisek. Înălțat pe coturnii unei megalomanii în proces, conferenția adesea la Fundația „Regele Carol I”, la Asociația Studenților Creștini din România și în alte locuri, intrigând auditoriul cu înfățișarea lui stranie și mimica răvășită, sugerând o insuportabilă combustie lăuntrică, de om mistuit de idei. De la o vreme, apelul la divinitate devine obsesiv în expunerile lui, trădând o fatală alunecare în manie religioasă, cu imprevizibile manifestări agresive. Deriva e sesizabilă și în proza, de naive exaltări, Lacul negru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
copiii lui Faust. Toți aceștia sunt veri drepți, chiar dacă se frecventează puțin unii pe alții; ei fac parte din aceeași familie de cuceritori ai lumilor "de dincolo", de nesătui de profesie. Acestui neastâmpăr îi datorăm ceea ce suntem: măsurători-verificatori ai planetei. Insuportabili dar utili. 7. The Baptism Site Ioan le-a răspuns, zicând: Eu nu botez decât cu apă. [...] Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. (Ioan, I, 26-28) Pe valea Iordanului, marele absent e Iordanul. Cum am străbătut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
încă și mai frecvente printre beduinii crescători de cai și de capre care ocupă ilegal bojdeucile de ciment de pe Siloe și-și aruncă pe geam gunoaiele în curte sau în stradă, unde ele se descompun la soare, împrăștiind o duhoare insuportabilă în jur. Mortalitatea infantilă este de două ori mai ridicată în estul decât în vestul orașului. Plimbare prin Ierusalimul de vest în compania unui prieten israelian. Îl întreb: Există un moment prielnic pentru atentatele sinucigașe? Da, dimineața (el a văzut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sută de ani. Pentru moment, evreii ultraortodocși domină situația. Șase sute dintre ei, veniți după 1976, din Statele Unite, în cea mai mare parte a lor, sub protecția a o mie cinci sute de militari în Haret el-Yahoud, cartierul din apropierea Mormântului, fac insuportabilă existența a cinsprezece mii de arabi din zona H2. Hebronul numără aproape două sute de mii de locuitori, iar districtul, mai mult de patru sute de mii. Când pelerinii străini vin aici în grupuri oragnizate, arabilor li se interzice să iasă din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de lucruri infinit mai serioase și mai grave, cum ar fi ascultarea mesajelor înregistrate pe robotul telefonului, plata unei taxe funciare uitate sau perspectiva unei mese cu prietenii în oraș toate acestea dovedind cât de puțin persistă sentimentul unei nedreptăți insuportabile în memoria unui om normal și solicitat la parametrii obișnuiți decid să mă închid în Biblioteca Institutului Lumii Arabe, consacrându-mă consultării unor cărți de istorie. Cum era "acolo" ieri? Diferit de astăzi? La fel? Aparent, lucrurile se cam repetă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
posibilitatea de a-și duce la îndeplinire chemarea a putut marca trecerea de la o perioadă la alta. Evenimentul s-a petrecut, cum am văzut mai sus, în luna martie a anului 1876 când viața la Iași a lui E. devine insuportabilă. În 1875 fusese destituit din funcția de director al BCI și numit revizor școlar pentru districtele Iași și Vaslui (la 14 iulie semnează în această calitate), dar este destituit și din noua funcție în primăvara anului următor (căzuse guvernul din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de „concentrare” asupra unui scop care, nu-i așa, nu rareori este apanajul geniilor, cei pe care-i numim astfel, indivizi ce marchează o epocă, răsturnând principiile, uneori chiar și mentalitățile, proiectând asupra lumii și a ființei o viziune adeseori insuportabilă pentru contemporani, dar fantastic de firească pentru generațiile următoare. Oare nu-i aceasta esențiala și banala diferență - pentru a simplifica grosier lucrurile - Între un creator de talie majoră În arte și științe și omul „de rând”; această „concentrare ne-firească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei” de-și permit să urmăreasccă zborul unor păsări care nu se văd, să citească În ficatul unor animale de jertfă Întinse pe altare invizibile, fumegânde doar În fantezia lor ațâțată, să audă voci care seamănă prea bine cu zumzetul insuportabil din creierele autiștilor, să „comande Viitorului” - prinț misterios și magnetic, probabil ultima zeitate a omului iremediabil păgân care se mișcă sub hainele noastre cumpărate la supermarketul din colț... Da, cum o spuneam, spre deosebire de „prostie” de „nebunie” m-am temut, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și contra. Să nu uităm că și sinuciderea - măcar În unele dintre formele ei, În istoria recentă europeană - e o „față” a libertății: nu numai pentru anistorica, eterna categorie a acelora pentru care viața, existența socială, este o povară disproporționată, insuportabilă, „dezamăgirea” față de idealurile În care au crezut „odată” - uriașă, dar și un „fel” de a scăpa de propriul trup, când el Îți devine „temniță” și instrument În mâna inamicilor tăi și a libertății... Cum s-a Întâmplat În toate lagărele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
șomajul permanent”, șomajul ca boală socială, cel ce depășește constant procentul de 10%; acel șomaj iscat din marile performanțe ale robotizării și ale introducerii informaticii În toate sectoarele care alienează mii și mii de indivizi, aruncându-i În marginalitatea socială, insuportabilă pentru cei ce odată fuseseră actanți și corifei sociali, des-calificându-i, deposedându-i de acel „articol” extrem de prețios al omului - demnitatea umană! -, Împingându-i pe acești „oameni serioși” (ingineri, tehnicieni, șefi de ateliere, de oameni, de producțieă Într-o marginalitate pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și după Renaștere și care au permis apoi Vestului european să Înscrie pagini atât de formidabile În dezvoltarea modernă a științelor, artelor și a organizării sociale. De fapt, În acest „balans” Între cele două extreme ale acelui dominant și uneori insuportabil sentiment sau obsesie a acelei excesiv de comentate sau „injuriate” idei a „identității naționale” va trebui să ne regăsim echilibrul, dacă nu și forța de a continua, de „a fi ceea ce am fost”. Între ceea ce credea Eliade a fi misia noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de pe undeva din Estul vag geografic și cultural al Europei, un autor ce mânuia cu atâta dezinvoltură, cu atâta „cinism” tropi ai gândirii și judecăți intens provocatoare, călcând nu rareori În picioare acel „bun-simț” pe care au dansat, un lux insuportabil al unei psihologii dispărute, snobi ca Brummel și Oscar Wilde sau poeți travestiți dintr-o rarisimă pudoare În Înțelepți de salon precum un La Rochefoucault. Dar, dacă e să continuăm această comparație, pe alocuri un pic forțată, dar nu total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cârje ale judecății, numite și prejudecăți de către spiritele ironice, dar fără de care nu am putea viețui În lumea care ne acceptă și ne onorează... Față de scepticismul lui, ce curge, e drept, din cel schopenhauerian, dar și din radicalitatea nietzscheniană, adesea insuportabilă, scepticism agravat printr-o amărăciune și un inconfort care uneori seamănă cu ura față de existență - cea proprie, dar și cea generală, a noastră! -, o ură, o scârbă, un dispreț față de valorile care se nasc din această existență, toate exprimate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]