1,867 matches
-
acela cu fecioara și sfinții. Nobilul venețian Iacopo Pesaro... În tabloul acela, am îndreptat privirea Sfântului Petru și Madonei spre donator. Mde... suntem vicleni. Vicleni, dar artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ostatecii...“. Dar pleacă deja doctorul Marga. Se ridică, la un moment dat, se înclină, dispare. Noaptea se adâncește brusc. Se simt, dintr-odată, mai singuri, complici, mai complici. Hai pe terasă... și glasul ei aspru se încălzește, parcă. Cerul senin, intangibil. Tăcere netedă, sloiuri, beznă peste care lunecă secera tăioasă a lunii. Irina aduce din casă sticla și paharele. Le așază pe ciment, între cele două fotolii de pai. — N-am știut că azi e ziua ta... și umbra lui Ianuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
produselor sau serviciilor unei companii, și care trebuie să cunoască istoria produsului sau a serviciului, piața potențială, costurile de media, răspunsul media estimat și să Întocmească bugetul. Brand, termen din publicitate care se referă la suma unor atribute, tangibile și intangibile, care, atunci cînd sînt bine gestionate, creează valoare și influență (ex. o marcă de săpun, un produs alimentar, o marcă de automobil etc.). Rebranduirea constă În reexaminarea brandului cu scopul updatării sale, și este necesară atunci cînd un anume brand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alunecoasă. Și numai când mă gândesc la asta, mă deprim chiar mai mult decât sunt deja. Am învățat să umblu cu arme, să arunc grenade, să mă târăsc prin tufișuri, peste stânci. Lupt și muncesc. Pentru mine, comunismul e ceva intangibil, precum luna din iaz și floarea din oglindă. Toate cele îmi spun că nu mă aflu acolo unde trebuie. E miezul nopții și am din nou diaree. Nu vreau să mă dau jos în frig și să o trezesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mele fècând-o adeseori sè-mi mèrturiseascè cè nici un bèrbat n-ar mai fi atins-o în felul acesta înainte, Dar, în seara asta, obiectul dorinței lui Matei nu l-a mai constituit femeia de la celèlalt capèt al lumii virtuale, îndepèrtate și intangibile, ci, evocând imagini cu vizitele lui la Muzeul de Artè, a fost uimit sè constate cè o memorie secundè, senzorialè, a înregistrat fèrè știrea lui, detalii pe care, dacè și-ar fi impus în mod conștient sè le reținè, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe ștergarele întinse peste rogojini și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor, Nicolae le zări primul. Înaintau ca într-un dans, cu mantiile fluturând, cu șuvițele de păr despletite și umede. Râdeau și vorbeau. Aveau aura luminoasă, intangibilă și sălbatică a unor nimfe. Nicolae uită de foame, uită de icrele și măslinele dulci de Tesalia, de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit pe varză călită și de mult îndrăgitul purcel de lapte și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
confruntare blândă între spirite de același nivel, susținută de expresia ochilor, de zâmbetele și mișcările aproape imperceptibile ale mâinilor. Toate având un efect straniu, ca o trecere insesizabilă de la real la ireal, de la realitate la vis și conturând un dialog intangibil din care până și ea, Mariam, soția adorată a prințului, era exclusă. El revenea mereu la un oraș deosebit, un fel de port minunat în care s-ar fi putut întâlni nu numai oameni dornici să scape de o opresiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
filosofiei trece prin discursul despre limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim. Din profilul teoretic, punctul central este caracterul reflexiv al gândirii umane. Nici o puritate intangibilă a actului, nici o absolutizare dialectică a discursului. A gândi înseamnă a media, a reflecta: a interpreta un dat într-un context de aprofundare, a-i înțelege sensul autentic într-o a doua lectură. Această înțelegere mai profundă este ascunsă în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dincolo de raționalitatea științifică». Kolakowski exprimă riguros ceea ce este cerut de coerența internă a unui discurs despre certitudine, prin precizarea termenilor și a relației necesare dintre aceștia. Cu privire la convingerile personale de fond, el e convins că «certitudinea ultimă» este «un obiectiv intangibil în cadrul de referință raționalist», dar că «totuși cultura noastră ar fi ceva sărac și mizer fără cei care încearcă să atingă acest țel, și cu greu ar supraviețui dacă ar fi lăsată în mâinile scepticilor». Bogăția culturii se află în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Între elementele constitutive ale naționalității sau între factorii istorici ai vieții naționale, teritoriul reprezintă o prezență indispensabilă. „Factorul teritorial este integrat în ideea de națiune. Corpul și sufletul. Națiunea dispune de un teritoriu care este patrimoniul său. Acest teritoriu este intangibil și inalienabil”. Poporul român s-a format și a evoluat, cu o continuitate neîntreruptă, într-un anumit teritoriu. Legătura sufletească între acesta și națiune este atât de puternică, încât ele se confundă. „Românii numesc statul lor național țara românească. În
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Basarabia. Reacția guvernului bolșevic de la Petrograd, care nu mai ținea seama acum de lozinca „autodeterminării până la despărțirea de stat”, s-a concretizat în ruperea relațiilor diplomatice cu România și în confiscarea tezaurului nostru, aflat la Moscova. Guvernul sovietic îl declara „intangibil pentru oligarhia română” și se angaja a-l conserva și „a-l remite în mâinile poporului român”. Majoritatea zdrobitoare a locuitorilor dintre Prut și Nistru, inclusiv a minorităților, a primit cu satisfacție această acțiune. Trupele române nu s-au amestecat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
va împinge să mă despart foarte brusc de domnul Ialomițeanu. Suport din ce în ce mai greu nemulțumirea față de mine, care, în tinerețe, când îmi doream cu ardoare acea liniște sufletească asemănătoare mării neclintite, mi-a tulburat atât sufletul neliniș tit ! Ah, mult visata, intangibila sophrosyne ! Cât de departe voi fi încă de ea în timp ce voi merge ca să veghez așezarea meselor de whist și écarté ! Obligația de gazdă îmi va cere să trec și prin salonașul unde se aud vocile tinere, frații Pallade, bineînțeles, plăcutul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi, vei încerca să-ți aduci aminte care este luna lor de înflorire - poate mai ? poate iunie ? Oricum, luna lor de înflorire a rămas în urmă, straniul parfum al caprifoiului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intrinsecă este diminuată. Când există o percepție internă a locus-ului cauzalității, motivația intrinsecă crește. Sentimentul competenței conduce la creșterea motivației intrinseci doar dacă implică autonomia, ceea ce înseamnă în termenii teoriei atribuirii, locus intern al cauzalității. Recompensele tangibile, financiare, precum și cele intangibile, constrângătoare (cum sunt termenele limită, directivele, evaluările, obiectivele impuse) conduc la perceperea locus-ului cauzalității ca extern, ceea ce atrage după sine diminuarea motivației intrinseci. Problematica influenței recompenselor asupra motivației intrinseci este una centrală în teoria evaluării cognitive. Autorii apreciază că recompensele
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
Zbârciturile începuseră să i se și schițeze pe fruntea atât de netedă până de curând. Alex îl privea, simțind junghiul dureros al iubirii pe care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o replică a personalității mele, pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și mai mult, e un sistem cu resurse, e un sistem care produce. Din punct de vedere al percepției individului, avem două mari categorii de putere: puterea care respinge și puterea care atrage. Puterea care respinge este cea agresivă, cea intangibilă, cea care domină, pe cînd puterea care trage este cea blîn-dă, cea care recompensează, cea care ocrotește. Sigur, prin putere se obține un anumit control, dar sistemele mari trebuie astfel să-și construiască imaginea de putere încît ele să atragă
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de intensă, pe atât de provizorie la cauze umanitare sau la alte acțiuni binevoitoare sau caritabile, fără a uita agregațiile sexuale în funcție de "gusturi" diverse (homosexual, bisexual, transsexual...). Morala generală se sprijină pe o concepție "ontologică" asupra lumii: fenomene, situații, identități intangibile și sigure de ele însele. Cât despre aceste etici pluraliste, ele sunt în mod esențial labile și provizorii. Dar, în loc să ne plângem de acest aspect mișcător, incert, neinstituit al fenomenelor respective, n-am puteam vedea oare în ele expresia unui
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se petrece cu doctrina morală modernă. Raționalismul, examenul critic liber, rebel în timpul Renașterii, au devenit dogme inchizitoriale. Și este deplasarea moravurilor, a ideilor și a sentimentelor cea care, în sensul obișnuit al termenului, începe să relativizeze ceea ce părea un câștig intangibil al progresului umanității. Din ce în ce mai mult, universalismul modern (am putea spune occidental sau iudeo-creștin) este resimțit ca limitat, univoc. Mai ales prin faptul că nu vede și nu încearcă să valorizeze decât un aspect al ființei-împreună. Așa cum bine a formulat Auguste
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
incapabilă să înțeleagă aspectul generos, creativ, eventual prospectiv, al modurilor de viață fondate pe un astfel de partaj al afectelor. Căci, relativizând paranoia modernității, care a prezentat valorile ei, elaborate într-un mic canton al lumii, ca fiind universale și intangibile, devenim capabili să percepem energia specifică ce animă creativitatea acestor mici "colegii" postmoderne. "Conventicule" sexuale, religioase, muzicale, sportive, culturale, sunt cu sutele în a arăta, in actu, că individul și individualismul teoretic care îi servește ca justificare sunt lucruri puțin
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii, prin renunțarea la contactul cu imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri, în vreme ce iubita, corelată, pe deplin, cu acest construct, e îndemnată să-și abandoneze preocupările teoretice (Ecuațiile tale ciudate), în care o vagă urmă de atmosferă domestică - Chipul tău îmi surâde prin aburul unui ceai / Printre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un echilibru pe care și-l construiește eul pentru a putea să-și asume viețuirea, cu luciditate, fiindcă totul îți va fi refuzat (...) / viața în apropierea desăvârșirii. Și chiar ideea existenței desăvârșirii susține cumpăna, câtă vreme e intuită, chiar dacă rămâne intangibilă. În altă ordine de idei, spre exemplu, poetul romantic, revoltat, revoluționar, ar fi încercat, altădată, să răstoarne alcătuirea nedreaptă a vieții. Pentru postmodernist însă, toate datele ei sunt pasibile de ridicare la rangul de izvor al artei, iar o dovadă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Punem și pe ele o taxă, o amendă! Și cine plătește? Mitropolia! Sunt animalele astea cu aripi, păsările ălui de Sus?...Să plătească ăl de Sus. Dumnezeu? Nu, domnule, nu te lega de cel mai de sus care e la fel de intangibil ca și șeful statului care uite acolo că are și poză. E vorba de mitropoliți, de ierarhi. Ei să plătească. Și cu statuile cum rămâne? Le amendăm și pe ele. În halul în care arată, ne fac de râs orașul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și presimțire încercănată! O minunăție, ce mai! Dar de cealaltă parte, am devorat Strada. Lumea. Sunt convins că fiecare dintre dvs. ați fost în variate rânduri locuit sau cutreierat de sentimentul turistic al existenței. De acea minunată senzație de nonșalanță intangibilă, de paradoxală siguranță infailibilă, unde-i limpede că nimic nu te poate atinge și nu cunoști limitare de timp și spațiu, unde Poliția funcționează invariabil pentru toți ceilalți, numai pentru tine nu, convingerea că poți rătăci oriunde, oricât și oricum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
editat, reeditat, dramatizat și comentat cu fervoare în toată Europa, poet, prozator la doi pași de Premiul Nobel, eseist, cadru universitar, edito rialist și familist fericit, cu doi copii minunați, burse anuale în locuri de răsunet, de mult devenit capitol intangibil de dicționar și istorie literară, ajunge să scrie așa: „Am cincizeci și patru de ani [...]. Mi-a rămas, deci, o treime de viață [...]. Am motive să cred că tot ce a fost bun s-a dus și că va trebui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]