1,803 matches
-
lume de semne pentru care poveștile - mai precis, regimul narativ al comunicării binelui, adevărului și frumosului - slujesc misterul vieții 1. Vârsta eticătc "Vârsta etică" Într-un fel sau altul, adolescența îngroapă această stare de receptivitate pură și lasă loc altor interogații. De la vârsta imitației inocente ne mutăm în sfera rivalităților mimetice, pentru care valori precum eroismul sau creativitatea rămân cardinale. În generația tinerilor formați la începutul anilor ’90, prioritatea convingerilor politice a declinat mereu această prioritate a ordinului etic față de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Baconsky s-a pronunțat deschis, deși fără stridențe, asupra problemelor care ating omul fidel Evangheliei și loial cetății. Cunoscut ca un tenace calofil și versat arbitru al epitetelor, dl Baconsky se lasă prins adesea în mrejele formulei sintetice și adâncimile interogațiilor polare. Marcat de stilul literar francez - care sacrifică dinamica cinematografică a verbului pentru acrobația portretistică a adjectivului -, diplomatul român are virtuțile unui eseist de excepție. Uneori, această stilistică riscă să piardă puterea Cuvântului divin în plasa pedanteriilor livrești sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe o amenințare? Cum se poate obține un modus vivendi real în contextul modernității târzii? Vor putea oare comunitățile care compun societatea plurală să evite conflictul doar plătind prețul scump al segregării? Oricare ar fi răspunsul la această suită de interogații și dileme, pentru afirmația „Viu este Domnul Dumnezeul nostru” omul societăților contemporane va reveni cu o ultimă nelămurire: care Dumnezeu și de ce tocmai El? Cu alte cuvinte: de ce un singur Dumnezeu și nu mai mulți? Este greu de spus cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
civilizației creștine din trecut -, răsăriteanul pravoslavnic și-a menținut preferința tipic romantică pentru un trecut cosmetizat, cu o impecabilă poleială bizantină. Derivându-și autoritatea dintr-o tradiție multimilenară, teologii ortodocși au fost foarte adesea tentați să inhibe orice formă de interogație (auto)critică asupra trecutului. Mulți episcopi răsăriteni au ajuns să judece aspectele polifonice ale propriei lor culturi cu trufia califului Omar aflat în fața Bibliotecii din Alexandria („Dacă aceasta conține învățătura Coranului, atunci este de prisos; dacă nu, atunci merită la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
capacitatea inteligenței de a genera explicații neașteptate. Noul își face cu greu simțită prezența. Pentru a da un singur exemplu din registrul ecologiei, orizontul clinic al extincției planetare suscită reacții necondiționate ale unei angoase colective care nu are răbdare în fața interogațiilor profunde. Se cere orice formă de mobilizare atunci când amenințarea cu moartea pare iminentă. La fel, anacoluturile sângeroase ale terorismului ascund resurse neconsumate de isterie și dramă. Nu puțini sunt cei care văd în arbitrarul violenței împotriva Apusului un simplu manifest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cotidianul, nr. 09/10/2007; 16/10/2007; 23/10/2007. Ecouri critice la volumul Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate (Editura Polirom, 2007)tc "Ecouri critice la volumul Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate (Editura Polirom, 2007)" „Mihail Neamțu propune o interogație și o abordare extrem de prețioasă. Buna asumare a surselor folosite permite așezarea unor accente și determinarea unei interpretări pe care, chiar și în disonanță argumentativă, s-ar cuveni sa le încurajăm și să le împlinim. Gramatica Ortodoxiei este data celor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu însămânțez în lucruri / sufletul lui Heraclit”. Lirismul abstract (suspectat chiar de prețiozitate și artificiu) se prelungește și se intensifică în Odihnă în țipăt (1969), carte saturată de interogații ontice și de chestionări ale arheologiei Ființei, ale eului propriu și ale devenirii-drum către moarte: „Și rădăcinile rămân în nimic./ Și ochiul cade strigând. / Ce vede, Doamne, un ochi ce cade / și cât vede el / strigând, și nemaiauzindu-se?” Nucleul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
acuza pe penitent, ci pentru a clarifica și a-l ajuta să facă o spovadă bună. Aceasta face parte din rolul confesorului de judecător, învățător și medic. Acest lucru este făcut cu discreție și cu delicatețe, evitând atitudinea inchizitorie de interogație aspră, întrebările devenind și o modalitate de căutare a unor căi de exprimare cât mai concretă, pentru a demonstra o conștientizare mai clară a păcatelor. Pe de altă parte, pentru a evita o daună, confesorul poate să se abțină de la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comentez, când mai căpătasem experiență și curaj. Dacă eseurile despre opera lui George Bălăiță ți-au adus laurii concursurilor literare, cele despre opera teleormăneanului aveau să te conducă în cele din urmă spre debutul editorial, studiul critic Marin Preda. Patosul interogației fiind girat de editura focșăneană Pro Juventute, în 1997. Deși ecourile critice nu au lipsit, impresia mea e că nu s-a acordat suficientă atenție acestei contribuții la mai buna cunoaștere a prozei autorului Celui mai iubit dintre pământeni. În ce măsură
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
e că nu s-a acordat suficientă atenție acestei contribuții la mai buna cunoaștere a prozei autorului Celui mai iubit dintre pământeni. În ce măsură viziunea confraților asupra creației tale a avut sau nu vreo influență în evoluția ulterioară? Marin Preda. Patosul interogației a apărut, cum spuneai, la Editura „Pro Juventute”, în 1997. A fost editura mea. N am știut că ai avut și o asemenea inițiativă, tot așa cum nici n-am mai auzit să fi editat vreo altă carte. De ce nu ai
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
lume microscopică și numai făptura ochilor noștri ne face să o vedem în mărimea în care o vedem? Ideea este repetată câteva pagini mai târziu, în aceeași operă). Mărimea fiind numai relativă... (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 33, 52). Interogația formulată de narator în Sărmanul Dionis curge egal și sfârșește cu un semn de întrebare mai curând retoric. În schimb, în [Archaeus], tonul interogativ trădează un interes autentic de a afla răspunsul: care este criteriul realității? (h1) O băutură preparată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în trei părți, prin punct și virgulă, ceea ce imprimă o notă de dramatism demonstrației. În enunțul următor, aserțiune disimulată în interogație, ritmul se schimbă, raportul de coordonare "liniștește" și efectul persuasiv este aproape atins. Demonstrația urmează să fie completată cu elemente legate de relativitatea timpului, astfel încât, din rezultanta celor două să reiasă cât mai aproape de certitudine concluzia relativității realității. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ei marchează tot atâtea etape ale drumului parcurs de neofit către înțelegerea lui Archaeus. În varianta parțială, ms. 2287, ["Cugetări imposibile..."], integrată celei finale, seria exemplificărilor indirecte pentru existența lui Archaeus este aceeași, dar într-o expunere monologică, neîntreruptă de interogații decât retorice: "Cugetări imposibile? Ce este imposibil? [...] Care este criteriul realității? [...] Dar e un visător! Bine. Cine? Noi ori el. Asta e-ntrebarea..." (Eminescu: 2011, II, pp. 313-315). De la o întrebare despre Archaeus la alta, curge suita nu de metafore
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Consiliul de Miniștri (1971-1984), director adjunct al ONT Carpați și director în Ministerul Turismului (1984-1991), va funcționa apoi ca asistent și lector asociat la Academia de Studii Economice din București. Debutează în 1976, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Interogația adevărului, îi apare în 1981. Scrie la „Familia”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Vatra”, „Steaua”, „Magazin istoric”, „Viața românească”, „Urzica”, „România literară”, „Cuget românesc” ș.a. Este membru fondator al Societății Române de Haiku, membru asociat la International Haiku Society din Tokyo. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
de ieri”. Volumul antologic bilingv Pasagerul de seară - The Evening Passenger (2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel dialectal. S. scrie și proză umoristică, reportaj, eseu etc. SCRIERI: Interogația adevărului, Iași, 1981; Discurs despre judecata cea dreaptă, Cluj-Napoca, 1982; Exclamația muritorului, București, 1984; Cimitirul ploilor, Cluj-Napoca, 1985; Așezări pentru toate veacurile (în colaborare cu Gheorghe David), București, 1987; Pasagerul de seară, București, 1987; Eminescu pe pământ românesc și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze în el orice interogație asupra raporturilor sale îndelungate cu alcoolul ori asupra istoriei sale personale. Funcția defensivă a acțiunii ca luptă împotriva angoasei și scurtcircuitare a gândirii este manifestă. Jean afirmă că nu vrea să știe nimic despre „asta”, esențialul fiind viața sa actuală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
parțial, răspuns suspendat, chiar blocaj al răspunsului. Un joc care exploatează solicitarea implicită a așteptărilor și obișnuințelor telespectatorului. „Dar programele care reprezintă violența pentru violență denaturează noțiunea de întârziere (suspans), confiscând și suspendând jocul narativ al rezolvării și chestionării acțiunilor: interogația asupra lui «pentru ce-ul» lucrurilor este mutată spre «cum-ul» desfășurării lucrurilor, atenția fiind concentrată asupra aspectelor obiectelor (de pildă, arsenalul armamentului folosit), aspectelor corpului (panoplie de corpuri zdrobite, cadavre, răniți etc.) (p. 49). 2. Și logica povestirilor a
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
sau ce fel de entitate este opera de artă. Fie că opera de artă este interpretată ca un obiect fizic, mental sau imaginar, ontologia va cerceta condițiile de adevăr ale existenței sale. Ontologia care dorește să descopere arta printr-o interogație a obiectelor operei pleacă de la principiul că structurile de bază ale artei sunt reflectate prin intermediul structurilor interioare artei, adică prin intermediul entităților sale. Dar entitatea operei trebuie analizată în raport cu stările mentale ale artistului și/sau ale contemplatorului. Astfel, este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cu absența sau chiar cu nimicul revelat apofatic și a cărui epifanie are loc în trupul poetal al imaginii. Inaparent din care decurge de altfel și apofatismul unui demers care nu o poate circumscrie afirmativ, ci înaintând prin negații și interogații. Forma luminoasă pe care o îmbracă semnificabilul nu este forma poemului creat, rezultat al unei lucrări. De aceea, nu avem în vedere "opera" ca atare, corpul poetic realizat ca lucru desăvârșit al artei, ci lucrarea creatoare prin care - pentru poet
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
contradictorie, desenează sensul în toate sensurile: "potecile, unde ne scot/ într-un crâng primăvăratic, nicăieri, aici,/ acolo, dincolo" (Potecile, în Curtea Medicilor, ed. cit., p. 17). 51 Faptul că epifania are loc în simplul inaparent al lumii determină astfel de interogații deschise, al căror răspuns e chiar misterul, ca posibilitate a unei arătări imposibile: "Spune, răspunde, ce luminează?" (Spune, răspunde, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 24), " Un luminiș se arată oare?" (Nu piatra, în op. cit., p. 53). 52 O revelație
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Faptele celor tineri dovedesc o nouă orientare spirituală. Expunerea, autenticitatea și semnificația ei am discutat-o aiurea. Aș vrea să cunosc un singur fapt care să infirme noutatea acestor experiențe și a rezultatelor lor"38. Semnificative par a fi, pentru interogațiile asupra noii spiritualități, și atitudinile lui Eugen Lovinescu, Lucian Blaga, Sandu Tudor și Mihail Sebastian. Răspunsul dat de Mircea Vulcănescu la întrebarea Tiparniței literare era al doilea ca întindere, după cel al lui Vasile Băncilă (din păcate, un text diluat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Braudel, reprezintă o unitate de măsură reprezentativă pentru ceea ce înseamnă destinul postum al unei opere sau al unui autor. Iar dacă am afla aici un fel de etalon pentru un început de evaluare, n-am putea scăpa deopotrivă nici de interogația: cît de lungi trebuie să fie aceste interstiții ca ele să treacă drept relevante? S-a scurs mai mult de un sfert de secol de la moartea ultimului mare filosof, Constantin Noica, gînditor cu a cărui construcție originală, alături de alte două-trei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
eficace, o formă aproape postmodernă de magie a sufletului și a minții. Românitudinea în marginile adevărului Ne tot războim în spațiul românesc, de peste două decenii, cu varii baterii de întrebări, dar nu-i mai puțin adevărat că o parte din interogații sînt și mai vechi, venind încoace pe creasta timpului dinspre eonul sfîrșitului de secol XIX. În fond, ne tot punem și tot repunem, în termenii zilei, chestiunea identității noastre ca neam sau națiune, ca spiritualitate și cultură, ne interesează ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu de om de răspîntie, cel puțin de duhovnic al celui ce reformează lumea: Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? (1 Corinteni 1,20). Nu vom comenta fundalul atît de dens și tensionat al acestor interogații din Întîia epistolă a lui Pavel către Corinteni, acolo unde referințele sînt la trei ipostaze spirituale care, parțial, interferează: înțeleptul, cărturarul și vorbărețul (Valeriu Anania, în traducerea pe care a făcut-o Bibliei, folosește vocabula întrebător pentru ultimul dintre termeni
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pînă acum: intelectualul va avea o forță cu atît mai mare, cu cît va sta mai departe de putere. Cu condiția însă de a o supraveghea permanent, și asta pentru că Puterea ispitește, amețește, corupe, tulbură dreapta rațiune. Tocmai de aceea, interogația esențială și de tot banală, comună fiecărui intelectual, și poate nu numai, este: cine sînt eu? Căci numai așa, după prostituția la care l-a împins sistemul totalitar prin mijloace nu o dată lucrative, după insuportabila obediență în fața cu grimase a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]