1,350 matches
-
altcineva-altceva. Opoziția este neutralizată la pronumele unul, altul, vreunul, anumiți. MORFOLOGIA PRONUMELUI NEHOTĂRÂTTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI NEHOT|RÎT" Sub aspectul structurii, pronumele nehotărâte se cuprind în trei subclase: • pronume simple: unul, altul, anumiți, cutare; • pronume compuse; cele mai multe sunt alcătuite din pronume interogative, în asociere cu alte pronume nehotărâte sau cu alte elemente lingvistice (verbe, adverbe): altcineva, altceva, fiecare, fiecine, fiece, cineva, ceva, careva, oricine, orice, oarecare, vreunul; • locuțiuni pronominale: cine știe cine, cine știe ce, care (mai) de care: „S-ar putea să fie Cine-știe-cine/ Care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
totodată elemente substitutive, este dată de variabilitatea pronumelor relative în funcție de gen, număr și caz; adverbele sunt invariabile. Clasa pronumelor relative cuprinde trei subclase: 1. pronume relative absolute: cel ce, ceea ce; 2. pronume nehotărâte relative: oricine, orice, oricare, oricâți; 3. pronume interogative relative: cine, ce, care, câți, câte câți, al câtelea; Între cele trei subclase se manifestă unele deosebiri semantice și sintactice. 1. Conținutul semantic al pronumelor din prima subclasă se situează între general și particular. Sensul general rezultă din participarea pronumelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele nehotărâte, cu care au aceeași formă, prin rolul de element de relație. Întrebuințați autonom, termenii oricine, orice, oricare sunt pronume nehotărâte: Vine oricine/Vine oricine vrea.(pron. neh./pron.relativ) Pronumele interogative-relative caracterizează stilul indirect; sunt mărci ale unor interogative indirecte; regentul este, de aceea, în mod frecvent, un verb al zicerii sau un substantiv din același câmp semantic: „Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămâne?/Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri.” (M. Eminescu, I, p. 60
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aibă din acestea pentru el bătrânul dascăl?” (M. Eminescu) În afara unor valori modale relativ „definibile”, conjunctivul poate prezenta multiple nuanțe modale, coexistând cel mai adesea în același context sintactic: • negarea unei eventualități oarecare, a posibilității realizării unei acțiuni; în propoziții interogative retorice, afirmative prin formă, negative prin înțeles: „Cui sa te plângi? Cui? Unde să te fi dus?...” (I.L. Caragiale) • contrazicerea unei opinii, posibile sau reale; în propoziții interogative retorice: „- Bine. Dar de ce să nu credem că făptura normală a omului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic: • negarea unei eventualități oarecare, a posibilității realizării unei acțiuni; în propoziții interogative retorice, afirmative prin formă, negative prin înțeles: „Cui sa te plângi? Cui? Unde să te fi dus?...” (I.L. Caragiale) • contrazicerea unei opinii, posibile sau reale; în propoziții interogative retorice: „- Bine. Dar de ce să nu credem că făptura normală a omului este cea anume făcută ca să vadă adevărul?” (M. Eminescu); „- Și el o pipăie. Cu ce drept modul nostru să fie cel adevărat și al lui cel fals?!” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să nu credem că făptura normală a omului este cea anume făcută ca să vadă adevărul?” (M. Eminescu); „- Și el o pipăie. Cu ce drept modul nostru să fie cel adevărat și al lui cel fals?!” (M.Eminescu) • disprețul; în propoziții interogative sau exclamative: „Să colaborez eu la «Moftul»? Să-mi prostituiesc pana cu pornografii și insanități? A!” (I.L. Caragiale) • regretul; în propoziții interogative retorice: „Eu atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei...” (I. Creangă); „Să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce drept modul nostru să fie cel adevărat și al lui cel fals?!” (M.Eminescu) • disprețul; în propoziții interogative sau exclamative: „Să colaborez eu la «Moftul»? Să-mi prostituiesc pana cu pornografii și insanități? A!” (I.L. Caragiale) • regretul; în propoziții interogative retorice: „Eu atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei...” (I. Creangă); „Să nu fi rămas eu încă o săptămână la Florența?” • uimirea, în fața unor îndoieli sau întrebări „de prisos” sau nejustificate ale interlocutorului; în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eu atunci, să nu-mi caut de drum tot înainte? Mă abat pe la tei...” (I. Creangă); „Să nu fi rămas eu încă o săptămână la Florența?” • uimirea, în fața unor îndoieli sau întrebări „de prisos” sau nejustificate ale interlocutorului; în propoziții interogative retorice care reiau, prin conjunctiv, verbul-predicat al unei propoziții interogative a interlocutorului: „- Atunci, o să mă-ntrebați, dumneata de unde o știi? - Cum să n-o știu, dacă o știe tot Țarigradul?” (I.L. Caragiale) Structura morfologică Semnul caracteristic al conjunctivului (prezent și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mă abat pe la tei...” (I. Creangă); „Să nu fi rămas eu încă o săptămână la Florența?” • uimirea, în fața unor îndoieli sau întrebări „de prisos” sau nejustificate ale interlocutorului; în propoziții interogative retorice care reiau, prin conjunctiv, verbul-predicat al unei propoziții interogative a interlocutorului: „- Atunci, o să mă-ntrebați, dumneata de unde o știi? - Cum să n-o știu, dacă o știe tot Țarigradul?” (I.L. Caragiale) Structura morfologică Semnul caracteristic al conjunctivului (prezent și perfect) este conjuncția-morfem să. Prin acest morfem, conjunctivul se opune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolut și de timp de relație. Ca timp absolut, situează acțiunea verbală într-un moment anterior momentului comunicării: „Oare să nu fi fost vreo temere ascunsă de Stângă, bărbatul Floarei...?” (D. Zamfirescu) Valoarea de timp absolut se manifestă în propoziții interogative sau exclamative. Când se întâlnește în propoziții enunțiative neexclamative, construcția este, de fapt, eliptică. Conjunctivul este în aceste contexte un timp de relație, numai că termenul de referință, altul decât prezentul comunicării, nu s-a mai exprimat sau s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el) va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime. Opoziția se stabilește, înlăturând omonimia, la nivel fonetic și sintactic. Formele prezumtivului prezintă o intonație specifică, interogativă, dubitativă etc., celelalte forme rămân, sub acest aspect, neutre: (el) va fi cântat?/va fi cântat; să fi cântat?/să fi cântat; ar fi cântat?/ar fi cântat. La nivel sintactic, pe de altă parte, în timp ce prezumtivul este un timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-am parte de viața mea, să nu-mi ajute Maica Domnului, dacă-ți voi fi călcat cinstea.” (N. Filimon) Noi ne mustrăm pentru gândurile ce ne vom fi făcut despre tine...” (I. Slavici) - nedumerirea; mai cu seamă în propoziții interogative indirecte: Nici nu prea știu ce ar fi având sa vorbească cu Pintea.” (I. Slavici) - detașarea; în propoziții indirecte, cel mai adesea. Vorbitorul nu-și asumă răspunderea pentru adevărul spuselor pe care le aduce în discuție, în mod ipotetic: „Pe lângă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative în stilul direct: „Unde a plecat?” În fraza construită în stil indirect: „Nu știi unde a plecat?” adverbul s-a transformat în element de relație, dar și-a păstrat funcția sintactică din enunțul primar. Conjuncțiile, în schimb, nu pot apărea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
negative; exprimă coordonate circumstanțiale și însușiri ale acțiunii verbale cu manifestare negativă: nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum: „Și fost-ar fi mai bine/ Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine.” (M.Eminescu, I, p. 92) • adverbe pronominale interogative; conținutul lor semantic stă în legătură cu termenul (substantival, pronominal, adverbial) care ar putea interveni ca răspuns: când?, unde?, cât?, cum?, încotro?, dincotro?, de câte ori?, a câta oară?: „Unde te duci? Când o să vii?” (Ibidem, p. 118) • adverbe pronominale relative: adverbe care funcționează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde = unde vreau = în Italia$$. În subclasa adverbelor relative intră: • adverbe relative absolute: oriâncotro, oridincotro, oridecâteori, precum: „Tu din tânăr precum ești/Tot mereu întinerești” (M. Eminescu, I, p. 123), „Oriâncotro m-aș duce, aș da tot peste tine”; • adverbe interogative, întrebuințate ca elemente de relație mai ales în fraze realizate în stil indirect: „Nu știu unde să mă adăpostesc de toată această agresivitate.”, „Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu, I, p. 36); • adverbe nehotărâte întrebuințate ca elemente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a putea: „Poți să te îmbolnăvești.”, a fi, a avea: „Era să cad.”, a vrea: „Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei, altele realizează modalizarea subiectivă. Exprimă modalizarea logică adverbele interogative, exclamative și adverbele negative care se situează la nivelul enunțului (al textului lingvistic). Adverbele interogative (oare, au) realizează enunțuri interogative: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396), „Și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei, altele realizează modalizarea subiectivă. Exprimă modalizarea logică adverbele interogative, exclamative și adverbele negative care se situează la nivelul enunțului (al textului lingvistic). Adverbele interogative (oare, au) realizează enunțuri interogative: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396), „Și când se va întoarce pământul în pământ,/Au cine o să știe de unde-s, cine sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei, altele realizează modalizarea subiectivă. Exprimă modalizarea logică adverbele interogative, exclamative și adverbele negative care se situează la nivelul enunțului (al textului lingvistic). Adverbele interogative (oare, au) realizează enunțuri interogative: „Dintre sute de catarge/ Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396), „Și când se va întoarce pământul în pământ,/Au cine o să știe de unde-s, cine sunt?” (Ibidem, I, p. 177) Adverbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cât) dezvoltă caracterul exclamativ al unor enunțuri asertive: „Calea aici ce greu se găsește!” (L. Blaga, p. 277), „Între ziduri, printre arbori, ce se scutură de floare,/Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare.” (M. Eminescu, I, p. 136) sau interogative: „Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui să caz?” (Ibidem, p. 80) Adverbele negative (nu) realizează enunțuri negative prin exprimarea manifestării negative a conținutului verbal exprimat de predicat sau prin excluderea unor „obiecte” din sfera de acțiune a verbului-predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
332), „Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează în planul enunțării (al producerii textului lingvistic) ca proiecție a enunțării asupra enunțului. Adverbele interogative dubitative (au, oare) marchează situarea sub semnul îndoielii a unui anumit conținut propozițional afirmat explicit într-un enunț anterior sau rămas implicit: „Putut-au oare atâta dor/ În noapte să se stingă/ Când valurile de izvor n-au încetat să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbitor respinge această afirmație: „Nu l-am chemat eu = Neg că l-am chemat eu.” Adverbele de confirmare marchează asumarea, acceptarea conținutului afirmativ sau negativ al unui enunț (sau fragment de enunț) anterior sau următor în desfășurarea textului asertiv sau interogativ. Enunțul da poate relua propoziții afirmative (asertive, interogative sau imperative): „Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi.” (M. Eminescu, I, p. 157), „- Tu ești Mircea? - Da-mpărate!” (Ibidem, p. 146), „Dar dacă vrei cu crezământ/ Să te-ndrăgesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu = Neg că l-am chemat eu.” Adverbele de confirmare marchează asumarea, acceptarea conținutului afirmativ sau negativ al unui enunț (sau fragment de enunț) anterior sau următor în desfășurarea textului asertiv sau interogativ. Enunțul da poate relua propoziții afirmative (asertive, interogative sau imperative): „Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi.” (M. Eminescu, I, p. 157), „- Tu ești Mircea? - Da-mpărate!” (Ibidem, p. 146), „Dar dacă vrei cu crezământ/ Să te-ndrăgesc pe tine,/ Tu te coboară pe pământ,/ Fii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru vreun măgar, pentru vreun leneș, pentru vreun ticălos... -Aș! zic eu... -Măi! adaugă el...” (I.L. Caragiale) „-Văleu! și unde-i bălaurul, moș Nechifor?” (I. Creangă) Interjecția ei realizează predicația, în enunțuri neanalizabile, fie prin intonație exclamativ-asertivă, fie prin intonație interogativă: „-Dumneata vrei să mergem la plimbare... -Ei! da... -Ei! eu merg bucuros, da’ numa călare merg... Ei? -Ei? -Ei? ia-mă dumneata în cârcă...” (I.L. Caragiale) Tot enunțuri neanalizabile - termeni ai unor enunțuri complexe - realizează și onomatopeele înscrise în stil
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) În afara acestor unități lexico-gramaticale, care intră în structura predicatului, există mai multe categorii de adverbe care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]