844 matches
-
granițelor naționale, precum și eșecul unor state de a asigura cetățenilor săi minime standarde În ceea ce privește securitatea și calitatea vieții au generat crize și conflicte internaționale. De altfel, În ultimul secol se poate observa o tendință de descreștere a numărului de conflicte interstatale dublată de o creștere a numărului de războaie civile și a conflictelor ce transced frontierele naționale (Marshall și Gurr, 2005). În acest context, a fost dezvoltată o serie de instrumente legale ce au drept scop protejarea internațională a drepturilor individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Varșovia, dar și de cele ale ONU. Bipolaritatea transformase orice stat sau zonă de pe glob În obiecte de considerație strategică, astfel Încât intervențiile directe sau indirecte deveniseră un fapt obișnuit. De aceea, multe din disputele esențialmente locale au căpătat un caracter interstatal. În aceste condiții, comunitatea internațională se concentra În primul rând asupra gestionării crizelor și conflictelor dintre state (Wallensteen, 2002; Kaldor, 1990). Din punct de vedere pragmatic, acțiunile celor două superputeri și crearea zonelor proprii de influență erau motivate de dorința
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
putere mică ce au contribuit voluntar cu trupe, iar secretarul general al ONU a fost responsabil pentru controlul tututor activităților de gestionare a crizelor (Hansen et al., 2004). În principal, rolul acestor misiuni, În majoritate de gestionare a unor conflicte interstatale, a fost de a monitoriza teritoriile de graniță și de a crea zone de siguranță Între părțile beligerante după Încheierea acordurilor de Încetare a focului. Cu alte cuvinte, până la obținerea unei soluții pe cale diplomatică, ONU a Încercat să mențină status
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
economice regionale) procesului de globalizare economică. Una dintre consecințele acestor procese este modificarea naturii crizelor și conflictelor internaționale. În perioada de după Războiul Rece, conflictele au devenit, În proporție de aproape 90%, intrastatale, spre deosebire de perioada anterioară când acestea erau În majoritate interstatale (Wallensteen, 2002). Unii observatori ai fenomenului au exprimat această idee folosind conceptul de „război de tip nou” (Kaldor, 1999; Ignatieff, 1999), În timp ce, pentru alții, era vorba mai degrabă de conflicte socio-internaționale (Miall et al., 1999). Indiferent de terminologie, conflictele din
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
vor afecta și mai mult viața cetățenilor din țările membre: pentru toți cetățenii europeni vor exista mijloace semnificativ inferioare față de responsabilitatea (accountability) sau de receptivitatea (responsiveness) celor din democrațiile statale. Cum să realizezi trecerea de la o democrație statală la una interstatală, posibil federală? Vă puteți gândi la o democrație fără aparatul de stat care garantează rule of law și responsabilitatea aleșilor, atunci când experiențele de până acum o exclud? [v. Hix și Lord, 1997, cap. 8]. Din punct de vedere teoretic, soluția
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
drept vorbind, de "științele sociale" ca atare. La început, fondatorii disciplinei aveau mai ales interesul să păstreze dreptul și economia pentru cazuri de dificultate. Morgenthau a încercat în repetate rînduri să delimiteze o sferă politică independentă, care să includă relațiile interstatale (vezi capitolul 2). În acest caz, relațiile internaționale erau doar o subdisciplină a științei politice. În fazele ulterioare ale dezvoltării disciplinei, cînd știința politică a devenit mai științifică, scriitorii realiști au susținut diferența calitativă a relațiilor internaționale față de alte științe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
inevitabile. Rațiunea și comunicarea rațională vor fi așadar centrale în această filosofie politică, ele fiind cele care pot garanta că această armonie a intereselor va fi atinsă. Pe scurt, idealismul susține că pentru a depăși starea de natură în relațiile interstatale, omul nu are nevoie decît de rațiune. Cu ajutorul rațiunii, principiile universale pot fi înțelese și pot fi transformate în norme, legi și comportamente individuale sau ale autorităților. Politica trebuie astfel să încurajeze educarea oamenilor, pentru ca ei să fie capabili să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este prima parte a definiției sale a sistemelor eterogene), Kissinger analizează existența unui cod internațional de conduită, care ar putea fi diferit de regulile naționale de legitimare. Pentru Kissinger, sisteme sociale diferite pot cădea de acord să-și stabilească relațiile interstatale pe baza unor reguli care diferă de cele ce funcționează în sfera lor internă. Aceasta deplasează în plan internațional distincția între public și privat a politicilor interne liberale. În acest cadru, orice stat este îndreptățit să dea curs propriilor convingeri
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în teoriile mai recente din economia politică internațională. Discuția următoare pe marginea conceptului de coexistență pașnică va arăta că integrarea acestor două niveluri ale analizei, clase și state, este departe de a fi lipsită de ambiguitate. Politica transnațională versus politica interstatală: coexistența pașnică și îngrădirea Coexistența pașnică, la fel ca și îngrădirea, este o politică între două superputeri și aliații lor, bazată pe o strategie a cooperării și confruntării simultane (vezi capitolul 4). Chiar dacă motivele războiului sînt de găsit în imperialism
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
păcate, dubla semnificație a acestei abordări, în realizarea ei practică, a făcut ca ea să devină autocon-tradictorie în două arene importante ale politicii internaționale. Prima problemă se leagă de politica sovietică privind lumea a treia. Pentru a armoniza tactica coexistenței interstatale cu strategia antiimperialismului transnațional sau internațional, Brejnev a declarat că coexistența pașnică nu se aplică mișcărilor de eliberare națională. Totuși, tocmai expansiunea sovietică în lumea a treia (și schimbarea implicită a balanței puterii) a fost cea care a provocat reacția
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
comportament al sovieticilor cu alte niveluri ale relațiilor SUA-URSS (vezi capitolul 7). În plus, în afara promovării luptei interne de clasă în Occident, ajutorul dat forțelor antiimperialiste contravenea în chip manifest principiului non-ingerinței. În acest ultim caz, URSS lăsa adesea interesele interstatale să prevaleze în dauna solidarității de clasă. Între securitate și internaționalism proletar (relații internaționale de clasă), Uniunea Sovietică alegea orice părea să-i servească cel mai bine interesele pe care le percepea, fără a ține seama de responsabilitățile sale ideologice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
declin al uneia dintre superputeri, acesta n-ar fi fost numai rezultatul presiunii militare. Schimbarea trebuia pe cît posibil să vină din interior. "Războiul imposibil și pacea improbabilă" (Aron) au determinat ambele superputeri să-și mute eforturile de la politica externă interstatală la cea intra-sta-tală. Politica externă a devenit "totală" (Krippendorff 1963). Printr-o politică a îngrădirii, cel puțin așa cum a văzut-o George Kennan, SUA urmărea să determine reforma internă în URSS. Susținînd lupta internațională de clasă, coexistența pașnică promovată de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
văzut obligate să readapteze continuu marxismul la cerințele politicii externe a URSS. Încă din epoca anterioară a "socialismului într-o singură țară", concentrarea asupra luptei de clasă și a internaționalismului proletar marxist a fost treptat înlocuită cu cea asupra conflictului interstatal. Interesele socialismului au fost identificate cu cele ale URSS. Luptele antiimperialiste ale forțelor burgheze naționaliste din lumea a treia erau considerate bune (pentru o acidă critică marxistă a lui Lenin, vezi Warren 1980), în timp ce agitația socialistă în Vest urma să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de cîte ori legitimitatea sistemelor interne se bazează pe ideologii care au o posibilă anvergură universală, problema este exacerbată. Într-adevăr, comunismului îi este greu să se descurce în cadrul sistemului tradițional al concertului, pentru că el nu se bazează pe relații interstatale, ci pe relații între clase: granițele sale pătrund printre granițele statului și natura sa transnațională face imposibilă izolarea politicii externe de cea internă (Kissinger 1979: 68). "Cînd structurile interne - și conceptul de legitimitate pe care ele se bazează - diferă foarte
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de asemenea ca "aranjamentele cu caracter director care acționează asupra relațiilor de interdependență" (Keohane și Nye 1977: 19). Acest mediu poate fi mai bine caracterizat ca "interdependență complexă", în care există în primul rînd numeroase canale care conectează societățile: relații interstatale, transguvernamentale și transnaționale; în al doilea rînd, posibilitatea de a folosi forța militară variază de la o arie de probleme la alta; și în fine, nu există o ierarhie între probleme. În aceste condiții, relațiile internaționale funcționează diferit. Iar acest lucru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pînza de păianjen" "caracatița cu multe capete" Actorii statele statele și alții clasele Dinamica forța mișcările sociale complexe economia Variabilele dependente explică ceea ce fac statele explică toate evenimentele majore din lume explică inegalitatea și sărăcia Domeniul studiului relațiilor internaționale relațiile interstatale relațiile dintre toți actorii și piețe și naționalism disciplina relațiilor internaționale=fenomenele vizibile ale totalității relațiilor sociale și a modurilor de producție El a folosit nume diferite și a situat analiza regimurilor din tradiția interdependenței în cadrul societății globale, pe care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puteri nucleare, situația poate scăpa de sub control și poate escalada într-un război nuclear. Atenție însă armele nucleare fac războiul nuclear improbabil și inacceptabil, dar nu și războiul convențional între puteri nucleare sau nonnucleare. 2. La nivel diplomatic, al relațiilor interstatale pe de altă parte, războiul a devenit o instituție inacceptabilă la nivelul sistemului internațional, în condițiile în care folosirea armei nucleare putea conduce la dispariția societății umane organizate. Armele nucleare au fost folosite în istorie mai degrabă la nivel diplomatic
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
și mult mai puțin prestigiosul urmaș al Cominternului a fost deființat de Hrușciov în 1956 ca o relicvă a leninismului post-revoluționar și ca un gest pentru captarea bunăvoinței lui Tito, cu care Moscova încerca să restaureze relațile politice (la nivel interstatal) și ideologice (la nivel de partide). A reușit, parțial, numai în primul caz. Dilema centrală a securității europene postbelice și în același timp miza viitoarelor relații Est-Vest era dată în 1945 de "problema germană". Atât teritoriul fostului Reich, cât și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
scris de economistul E.B. Valev, cadrul didactic al Universității din Moscova. Dezvoltarea economică a statelor socialiste era obstrucționată de încorsetările naționale, care periclitau în definitiv posibilitatea tranziției înspre comunism; pentru a surmonta acest neajuns, Valev propunea crearea unor "complexe economice interstatale" configurate pragmatic și de o importanță superioară vetustelor granițe naționale, devenite de acum ostile progresului. Pe cale de consecință, Valev afirma necesitatea constituirii unui "complex teritorial de producție al Dunării de Jos", alcătuit din ""raioanele dunărene ale României, Bulgariei și U
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care el însuși le vehicula atât de energic în plan internațional: autonomia fiecărui partid comunist în privința "construirii socialismului", inexistența unui "model unic" în acest sens și, nu în ultimul rând, "renunțarea la forță sau la amenințarea cu forța" în relațiile interstatale. Comuniștii maghiari s-au raliat la rândul lor poziției PMUP (Constantin: 2005, 125-126). Dar leninismul romantic nu putea asista pasiv la destrămarea regimurilor leniniste est-europene și la invadarea lor, conștientă sau nu, de filosofia politică "burgheză" proces încurajat acum, așa cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este cea din 1945, 1953, nici măcar cea din 1975. Chiar dacă statele cele mai puternice dau în continuare tonul în lume, ele o fac într-o lume mai puțin simplă și schematică decât cea realistă, pentru că despre ea este vorba. Relațiile interstatale sunt dublate tot mai des de relații între instituții politice și economice sau organizații neguvernamentale internaționale cu profil social și cultural. Raportul între cele două părți rămâne asimetric, dar actorii internaționali încep să aibă o voce tot mai distinctă și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în 1963, intitulat, "Temelia de neclintit a unității mișcării comuniste internaționale", tendințele de integrare din cadrul Comunității Economice Europene tocmai pentru a ataca indirect intenția lui Hrușciov de a prelua parțial acest model de dezvoltare: "Așa numita integrare, formarea de organizații interstatale, de tipul Pieței Comune constituie o expresie a monopolurilor, o nouă formă de luptă pentru reîmpărțirea Pieței mondiale capitaliste între marile uniuni ale capitaliștilor, pentru penetrația statelor imperialiste mai puternice în economia partenerilor lor mai slabi, ceea ce duce în mod
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și integrității statului -, accentul va cădea pe diferite modele de politici (Ungureanu, 2006). Unele strategii de securitate pot lua În calcul mai degrabă aspectele hard ale securității, adică sectoarele militar și politic. Dimensiunea tradițională a securității naționale, dominantă pentru politica interstatală până spre sfârșitul Războiului Rece, viza, În linii mari, siguranța față de posibila agresiune, militară, politică sau economică, venită din partea altor state. Ca principale metode de parare a unor asemenea amenințări, statele aleg strategii de balansare internă, cuprinzând creșterea capacităților interne
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
internațional actual, printre care impactul globalizării asupra unui număr considerabil de probleme, creșterea rolului societăților transnaționale, apariția unor noi subiecte de drept ș.a., ceea face ca dreptul internațional actual să fie considerat mai curând un drept "transnațional", decât un drept "interstatal", în sensul tradițional 3. Autorii care susțin acest punct de vedere enumeră, printre argumentele în sprijinul unei asemenea reconsiderări a dreptului internațional, noile procese care au loc pe arena mondială, apariția unor noi structuri de autoritate, a unor actori și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a unor aspirații legitime, în contextul economico-social, politic, cultural și istoric al unei anumite societăți. 3. Dreptul internațional al drepturilor omului configurare și subiecte Dreptul internațional a apărut și s-a dezvoltat din nevoia formulării unui cadru ordonat pentru relațiile interstatale. Evoluția sa, pornind de la elementele normative disparate și de natură strict bilaterală, încă din perioada antichității, s-a caracterizat printr-o dinamică exponențială o reflectare evidentă a creșterii interdependențelor internaționale pe care este chemat să le guverneze. În ce măsură poate dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]