1,743 matches
-
tatăl ei avusese loc un schimb de scrisori incendiare, Alan se folosise de pretext ca să se supere pe bătrân și rupseseră relațiile- temporar, se bănuia pe atunci. În realitate, se pare că părinții Fionei erau destul de inofensivi, terorizați de ea, intimidați de Alan și, ulterior, după moartea Fionei, de falanga Alex, George și Brian, vremelnic uniți. Doborâți de moartea fiicei lor (singurul băiat le murise în copilărie), plecaseră definitiv, la niște veri ai lor, în Noua Zeelandă. De acolo, îi scriseseră, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hare Lane, pentru că, de mult, în primele faze ale relațiilor lui cu Rozanov, fusese invitat la ceai acolo, o dată când John Robert, care preda la Londra, venise la Ennistone să-și viziteze mama. Doamna Rozanov, o metodistă dârză, ciolănoasă, deloc intimidată de faimosul ei fiu, fusese bună cu George. Nu voia să-și mai amintească de acea zi. Probabil că fusese foarte fericit atunci. Acum, în sfârșit, bolnav de îngrijorare și de o bucurie înspăimântată, ajunsese în fața ușii și își apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu-i un motiv... nu, zău așa, eu... de ce să încercați acest aranjament? Vreau s-o văd statornicită. Tom își spuse: „Vrea să se descotorosească de copilă, vrea s-o vâre pe gât cuiva pe care știe că-l poate intimida“. Rosti cu glas tare: Dar de ce m-ați ales pe mine? V-am spus că eu nu sunt un student strălucit... Aptitudinile de valoare mijlocie fac viața mai senină. Tom, siderat, continuă: Dar s-ar putea să devin un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Hattie; poate că nu înainte de a fi împlinit opt sau nouă ani, iar mama ei din care, după părerea lui, fetița făcea „parte integrantă“, murise. Hattie era o copilă gravă, distantă și timidă dar, spre deosebire de Amy, nu era vizibil intimidată de el. Avea ochii de piatră albastră și părul argintiu al mamei islandeze a lui Whit dar, în ansamblul figurii și în ținută, semăna cu Linda. Inima lui John Robert era de mult zăgăzuită și înghețată; sau poate că inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fereastră, așteptând. Fix la 6,16 soarele și-a făcut apariția, înroșind dunga orizontului. Ziua creștea lent și nimic în lume nu putea opri soarele să răsară la ora prevăzută. Dacă toate cobrele s-ar ridica întărîtate, n-ar putea intimida dimineața, oprind-o să vină, cu picioarele ei desculțe și albe, exact în clipa când trebuie să vină. Iată, mi-am zis, o lecție care ni se dă în fiecare dimineață și pe care ne ferim s-o înțelegem. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de-a face față situației. Tăcerea care creștea mă înnebunea și nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii, ca să nu stric totul printr-o nechibzuință. Mihaela, Mihaela pe care a strânsesem în brațe și fusese una cu mine, mă intimida acum, ca o augustă față. Apoi... (și aici vine o ciudățenie) mi se păru că tăcerea mea e poate mai... elocventă decât vorbirea însăși. Ce aș fi putut să-i spun mai mult decât îi spusesem de rândul trecut? M-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o fi asta? ― Ai dreptate, sânt cam distantă... Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inaccesibilă. Ce vrei, asta mi-e firea, nu pot ieși din mine. Poate se va ivi cândva un bărbat temerar pe care să nu-l intimidez și... ― Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred că i-aș fi o soție bună... ― Ce înțelegi prin bună? ― Nu mă preocupă cotidianul care ne umple viața, nu sânt geloasă și îmi repugnă aventurile extraconjugale. N-ajunge? Pentru mine căsătoria e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura toată înțelege că trebuie să palpite din nou. Mai îndrăzneți, mugurii copacilor ies la iveală... ei pregătesc apariția unei mări de verde ce va intimida fiecare colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii devine tot mai concentrată, semn că giganticul cuptor al naturii începe să se facă simțit. Pe marginea pădurii, un pârâu cu apă lină ce pare la prima vedere abandonat, este unul plin
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
am ajuns să detest chiar zăpada proaspătă, curată), mă voi gândi la diminețile acestea în care trebuie să fac un efort ca să rămân în cameră. E ceva sfâșietor de frumos în spectacolul unei mări incendiate de soare, în stare să intimideze luciditățile cele mai rele. Poate că melancoliile mele seamănă cu bălțile tulburi formate după ploaie. Intru în ele fără să mă înec. Mă roade, doar, tristețea că n-am dus nimic până la capăt. Cu toate acestea, de câte ori mă trezesc dimineața
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
New York-ul nu înseamnă America, se zice. Li se întîmplă și multor americani să fie indispuși de Babelul new-yorkez. Dar New York-ul e vitrina Americii. Statuia Libertății se profilează pe zgârie-norii din New York. Și e ceva hiperreal, excesiv, care mă intimidează aici, mă provoacă, mă împinge să exagerez, să privesc, din această pivniță, New York-ul ca pe un oraș în continuă fierbere, incapabil să se relaxeze, grosolan și obscen, unde, cu excepția eroilor și a sfinților, e loc pentru oricine. Sunt destule
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el o mare bucurie să cinstească un festival Bach, dar că ... Ada nu-i permisese să se rătăcească în dificultăți și reticențe. îi mulțumise cu entuziasm pentru ea, pentru amica ei Elena, pentru muzică . Din partea lui Bacii chiar! Expansivitate care intimidase pe Marcian, dar îl implicase fără de scăpare. Odată obținut ca Marcian să cânte la faimoasa audiție, Ada, înarmată cu un așa de prețios passe-partout, trebuia, orice s-ar fi întîmplat și prin orice mijloace, să pătrundă deodată cu Marcian la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acolo a șofran. Meriți să știi și tu secretul. Vezi să nu cazi jos! Te știu sensibilă și delicată . . . Află, Mini, că buna noastră Lina ... e o fecioară despletită! Și Nory râse în cascade. - Nu holba așa ochii că mă intimidezi! Da! . . . Lina și cu Lică, iți spui pe departe, să nu fii choquee, au făcut pe Sia! . . . Se zici? Frumoasă treabă! . . . Dar ce putea ieși din așa pereche! . Nory râse iar zgomotos. - De altfel, Lică are scuza că avea pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau altuia din "rolurile" principale. Moșica Mari,' cu ceva contingențe, se așezase în fund de tot subt balconul corului și tot acolo fostele colege ale Siei de la școala de infirmiere, care aflase și nu lipseau, deși acum parada neașteptată le intimida. Aveau pălării de culori vii și unele chiar cu flori roșii, așa că se 272 ascundeau înapoia unui rând des de haine negre. Unele din fete recunoșteau câte un "tip": - Vezi ăla de colo, înalt cu păr negru? E cutare! Se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
câteva luni într-un loc secret, fiind avertizat că noaptea vor fi arestați unii intelectuali și mă simțeam vizat de acea măsură. A venit apoi vorba și despre grupul de oponenți ai mei care m-au amenințat direct ca să mă intimideze. Pe unii din ei îi cunoștea foarte bine și chiar eu însumi i-am întâlnit în diferite împrejurări, fără să bănuiesc că mi-ar fi dușmani, deoarece discuțiile dintre mine și ei la lumina zilei erau foarte prietenești. Astăzi i-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fericit. Presupun că, încă de atunci, mă dovedeam sensibil la excitațiile luminii. Oricum, n-am uitat starea care m-a cuprins, în egală măsură limpede și misterioasă. Eram, ca sub o vrajă, uimit de ceea ce mi se întîmpla, dar și intimidat de aerul luminos care mă făcea să aflu că existam. Deodată, vraja s-a rupt. Am descoperit golul din jurul meu, am constatat că eram singur, că nu mai auzeam nici un zgomot din curte, și m-am speriat. Am impresia că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tata numele, cu cerneală neagră, lângă indicativul unității, pusese pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru mine nici o afecțiune și mă fâstâceam în fața lui. Era un bărbat frumos, cu mare succes la femei, am aflat mai târziu, dar când nu ținea să-și încînte interlocutorul se purta autoritar și aspru. Socotea, probabil, normal să mă intimideze și să-i răspund monosilabic la întrebări. Și nu-și imagina, desigur, că farmecul lui de bun vorbitor nu mă impresiona. Mă uitam cum își lăsa capul pe spate, parcă pentru a arăta că nu vroia să fie întrerupt, dar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
baruri" rurale, cu jocuri mecanice. Altădată, în nopțile cu lună plină, când toate zgomotele amuțeau ― ca să se poată scula înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate de fiorul cosmic ce copleșea nu numai satul, ci și munții. Uneori, câte un câine, trezit din somn, lătra. Apoi, speriat, parcă, de zgomotul pe care-l făcuse, se culca din nou. Într-o asemenea noapte, îngerii puteau îndrăzni și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să mă lămuresc singur asupra unor lucruri. Am citit nenumărate cărți proaste, ba chiar am fost entuziasmat de ele. Mi-am găsit singur maeștrii și, pe unii, cu dificultate. M-am pomenit în fața unor cărți foarte importante fără să fiu intimidat, inhibat, de celebritatea lor și am renunțat la somn, inclusiv pentru aventurile submarinului Dox. În schimb, din întîmplările reale, petrecute în acei ani, nu-mi amintesc aproape nimic. Locul lor e plin de pete albe în memoria mea. N-aș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită de o suferință ascunsă, care-i înăsprise trăsăturile. N-am bănuit, totuși, ce va urma. Am avut, doar, un acces de duioșie, fiindcă nefericirea m-a intimidat totdeauna, și ani încercat s-o mângâi. S-a ferit, însă, de. mine. "Lasă-mă", mi-a zis, rece, ca unui străin. Nu mai înțelegeam nimic. Ne despărțisem, ultima oară, ca de obicei, cu căldură și părere de rău. Ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cînd fuseseră la Londra. Baby sosi tocmai la ora ceaiului și Susan Îl sună pe Celso să aducă tava și măsuța pentru bolnavi. Majordomul-casier apăru numaidecît cu tot ce trebuia pentru ca serviciul să fie impecabil. Bietul de el era puțintel intimidat Întotdeauna cînd intra În dormitorul doamnei, pășea În vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că era un competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era foarte bine prăjită și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu paharul de whisky În mînă, amabil cu toată lumea și bucurîndu-se de viață. Îți amintești cînd a venit actrița aia de la Hollywood? Cum o chema?... Nu-mi aduc aminte, dar unchiu-meu o Însoțea peste tot și nu era de loc intimidat de numele ei, mai mult ca sigur că s-a culcat cu ea. — Vorbește mai Încet, spuse cel care studia pentru a deveni ministru. — E un tip grozav unchiu-meu ăsta și nu pentru că am băut mai multe pahare de whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și o privise cu subînțeles: era un compliment, desigur, dar mai era și un trecut de succese la femei, de priviri irezistibile, iubiri fără drame și o capacitate rară de a da gata orice femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se refereau la o societate căreia eu nu mai aparțineam. Pe la Crăciun ninsese mult și vremea se făcuse aspră. Munții se acoperiseră cu zăpadă și umerii lor se profilau pe fundalul orizontului cenușiu. Acest spațiu imaculat începea să mă intimideze. Mă simțeam dezrădăcinat, nefiind parcă câtuși de puțin capabil să mă mobilizeze. Simțeam nevoia să revin măcar de Crăciun în țară, acasă la ai mei. Mă gândeam să demisionez chiar, țara îmi lipsea mult, dar asta ar fi însemnat încă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
avansurile la motor cu benzina asta". "Aha", zic. "Păi, vezi", zice. Mă aburc la volan și plec rușinat, las înaintea mea un beamveu așa cum stă bine unei dacii autohtone și îmi fac reproș că adică de ce a trebuit să mă intimidez, trebuia să-i spun aluia în nădrăgoci că la mine cam bate avansurile la buzunarul cu salariul, dracu' m-a pus să iau figura asta de intelectual căzut pe gânduri, acu' n-am decât să merg la stația Shell. Iluzii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]