1,401 matches
-
o agenție de turism, Swissair, un ghid al hotelurilor din Geneva, orice i-ar fi putut oferi un indiciu despre planul lui Guttman și al lui Nour. Această legătură dintre cei doi bărbați, improbabilă și necunoscută apropiaților celor doi, o intriga. Dar nu se îndoia că era legată de ceea ce se întâmpla acum, de primele episoade ale unei serii de violențe care, dacă ar fi lăsate în voia sorții, ar pune bețe în roate procesului de pace. Uri, mai dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bine de un an. (Campania împotriva lui Yariv îi epuizase toate energiile; orice altceva fusese abandonat.) Intră în primul dintre ele, a cărui intrare era ascunsă vederii de rândurile interminabile de genți, saci și poșete. Aveau un vas care îl intriga, dar era greu de datat. Al doilea și al treilea erau de toată rușinea; vânduseră marfa cea mai bună și așteptau alta. Nu era nevoie să insiste asupra locului din care veneau aceste transporturi: Irakul revoluționase întreaga piață. Un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pantalonii ei negri colanți sau când era târâtă în jos, cu picioarele înainte, pe treptele de piatră ale vreunei instituții.) Am bănuit întotdeauna, trebuie să recunosc, că o interesez din punct de vedere sexual; atitudinea mea neclintită în privința sexului o intriga; într-un fel am devenit și eu unul dintre proiectele ei inconsecvente și mediocre. Am reușit totuși să contrabalansez orice încercare a ei de a-mi asedia castelul trupului și al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fațada barului și se duse la afișul pus în vitrină. Citi: ROBERTA E. LEE prezintă Harlett O’Hara Frumoasa din Virginia (și favoritul ei!) Cine era Harlett O’Hara? Ba chiar mai important, ce fel de favorit avea? Ignatius era intrigat. De frică să nu atragă mânia nazistei de proprietărese, se așeză pe marginea trotuarului și, deși stătea incomod, se hotărî să aștepte. Lana Lee privea la Darlene și la papagalul ei. Erau aproape gata de premieră. Numai de-ar reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bătăios. Cu excepția unei singure persoane! Îmi amintești de cel mai neobișnuit prieten al meu: Baron Baghdassarian. Voi doi semănați atât de mult, În atât de multe privințe, Încât ați putea fi foarte bine suflete pereche. — A, da? a Întrebat Asya, intrigată de numele ăla. Ce e? Spune-mi de ce râzi. — Îmi pare rău, nu m-am putut abține să nu râd de Întorsătura asta a sorții, a spus Armanoush. Doar că, dintre toate cunoștințele mele, Baron Baghdassarian se Întâmplă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era mai bine pentru mine să vorbesc turca la școală și engleza acasă, deoarece când aveam să cresc aveam să părăsesc oricum țara asta. Dar bunica a rămas neclintită. Voia să vorbesc turca la școală și armeana acasă. Armanoush era intrigată de aura lui Aram, Însă era și mai fascinată de modestia lui. Au vorbit un timp despre bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a lăsat magazinul În grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a devenit din ce În ce mai hotărât. Ea e lanțul de aur Al amintirilor mele E calea spre Povestea vieții mele. Armanoush și-a ținut respirația, neînțelegând toate cuvintele, Însă simțind tristețea pătrunzându-i până În adâncul sufletului. Când a ridicat capul, a fost intrigată de expresia mătușii Zeliha. Avea o privire din care răzbătea teama de fericire pe care numai cei care s-au Îndrăgostit pe neașteptate și pe nesimțite o puteau avea. Când s-a terminat melodia și lăutarii au trecut la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
expresie descoperită Într-o carte a lui André Gide pe care am răsfoit-o pe furiș la o vîrstă la care nu aveam concentrarea mintală necesară pentru a o citi În Întregime, dar al cărei titlu, luat din Noul Testament, mă intrigase: Dacă sămînța nu moare. Gide obținuse premiul Nobel pentru literatură cu cîțiva ani mai Înainte, ceea ce mi se părea pe atunci cea mai serioasă referință. Auzisem spunîndu-se despre cărțile lui că erau la Index, un privilegiu În comparație cu care premiul Nobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unde, dar nu Într-o carte de-a tatei. Or, ce m-a făcut să plîng e un pasaj dintr-o carte a tatei, singura lui carte pe care n-am deschis-o niciodată pînă acum. O frază m-a intrigat: „Soții care n-au suferit Împreună la căpătîiul unui copil bolnav nu au simțit plenitudinea dragostei“. Tata a avut șase copii, iar eu n-am decît doi, dar trebuie oare să suferi la căpătîiul unui copil bolnav pentru a simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi luat? Pavese scrisese că trebuia să fii gelos chir și pe chiloții iubitei. Pe marginea acestei fraze, notasem cu creionul: „???“, dar apoi am șters semnele de Întrebare: era inutil ca tata să afle, dacă lua cartea Înapoi, că fusesem intrigat, așadar atras, de o remarcă ce mi se părea culmea a ceea ce aș fi putut numi În articolul meu - dar, desigur, n-am vorbit de asta - un erotism dezlănțuit. Dacă m-aș fi culcat cu Maryse În acel august din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Porfiri, mai era și mort de foame. Cu ochii sticloși, îngropați în cearcăne mari de epuizare, Virginski tremura tot, însă nu părea deloc surprins de apariția magistratului, ba chiar lăsa impresia cum că l-ar fi așteptat, fapt care îl intrigă nespus pe Porfiri. Era însă mai plauzibil că acesta pur și simplu nu era în stare să manifeste nicio emoție, dovadă că, imediat ce îl primi pe Porfiri în camera sa, Virginski căzu înapoi pe pat. Aceasta îl obligă pe Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lui Boria? ă Anna Alexandrovna a ajuns la o înțelegere cu unul din administratorii vecinilor. Acesta ne mai ajuta uneori când Boria dispărea. ă Băiatul acesta mă interesează. Era poate un prieten al fiicei Annei Alexandrovna? ă Nu! strigă Katia, intrigată de sugestie. Era un nemernic. Sofia Sergheievna nu are de a face cu cei de teapa lui. Unde mai pui că nu avea decât vreo zece ani. ă și câti ani are Sofia Sergheievna? ă Ea a împlint treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
O schimbare bruscă interveni în euforia lui Osip Maximovici, care suspină dezdănăjduit. ă Săracul Stepan Sergheievici. Moartea sa a fost o lovitură teribilă pentru noi. Îi zâmbi distras lui Virginski. Îmi era ca un fiu. Virginski se încruntă. ă Mă intrigă de ce oamenii spun asta, fiindcă nu înseamnă mare lucru. ă Îmi... e dor de el. Virginski nu spuse nimic. ă Mă întreb dacă a vorbit vreodată despre mine cu... căldură? insistă Osip Maximovici. ă Ar avea vreo importanță să știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... — Sunt sculptor. Spuneți-mi Daniel. Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ochiul. Foile erau aproape identice; diferea doar numele culorii pe care o repeta de la primul la ultimul rând, cu o caligrafie ordonată, meticuloasă: verde verdelui verde verde verzi verdelui verde verde verzi verde... Nu eram foarte departe de ea, intrigat de jocul bătrânilor. Toate gândurile mele se învârteau în loc: de ce? oare de ce? de ce oare? de ce? Până când mi-am dat o explicație. Bătrânii trăiau cum trăisem eu în copilărie în camera cu poze, dar nu era joc ce făceau. Sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. „Poate totuși a fost un accident”, am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. „Accident? Hm”. Și n-a mai vrut să discute despre asta. Eram din ce în ce mai intrigat. Dacă l-aș fi întrebat pe vreunul „de ce vă e teamă?”, s-ar fi uitat cu siguranță la mine mirat: „Teamă? Nu înțeleg, de ce să-mi fie teamă?” Ar fi fost în zadar să insist, să-l trag de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a dat politicos la o parte. M-am întors în coridor, pe covorul de culoarea muștarului, apropiindu-mă de ușa de la capătul lui. Bănuiam că Bătrânul fusese avertizat într-un fel oarecare de venirea mea inopinată și mă aștepta, probabil, intrigat - sau nervos? - pe fotoliul său de răchită. Mi-am aranjat părul, mi-am îndreptat haina, m-am concentrat, încercând să-mi pun ordine și în gânduri. Francisc aștepta în spatele meu. Mi-am făcut cruce discret și, în timp ce capul îmi vuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fie reconstruit și mărit În diferite secole, așa Încât la partea lui medievală s-au adăugat aripi renascentiste și baroce. Am fost mișcat intrând În biserica templierilor, cu rotonda ei octogonală care o reproduce pe aceea a Sfântului Mormânt. M-a intrigat faptul că În biserică, În funcție de zonă, crucile templiere erau de forme diferite, problemă pe care mi-o pusesem deja uitându-mă la iconografia confuză legată de acest subiect. În timp ce crucea cavalerilor de Malta rămăsese mai mult sau mai puțin aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reală. Astfel Încât nu putea nici măcar să dezerteze de la ea prin lașitate, pentru că fusese pus cu spatele la zid. Teama Îl obliga să fie curajos. Inventând, crease principiul de realitate. 106 Lista nr. 5, șase maiouri, șase indispensabili și șase batiste, i-a intrigat Întotdeauna pe Învățați, esențialmente din cauza totalei absențe a ciorapilor. (Woody Allen, Getting even, New York, Random House, 1966, „The Metterling List“’, p. 8) Chiar În zilele acelea, nu mai mult de acum o lună, Lia a hotărât că mi-ar prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că drumurile nu duc nicăieri. Știu, spune Maggie, Întinsă pe burtă, cu poponețul ei frumos Înălțîndu-se peste coccisul cu gropițe, că Îți Închipui că vreau să-mi spui totul despre fosta ta soție, și poate chiar și vreau, dar mă intrigă mai mult chestia asta cu ascunsul. Ce vrei să spui cu „obișnuiam să mă ascund“? Știi cum să Îngropi osul... Se uită În sus către el și zîmbește strîmb: — Asta voiai să spui, nu? Să ascunzi osul? Sau cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ieși din ea și să fii ucis, dar n-ar avea nici un rost. Margot, Însă, este emoționată și Înflăcărată după fiecare film. Uneori o sună pe Mariana de la bar (unde se duc pentru un pahar după film) și Îi povestește intriga, ca și cum filmul ar fi ajutat-o să avanseze la un nou nivel de Înțelegere. În fiecare seară o conduce pe Margot Înapoi la hotel, de obicei beat bine la vremea aceea, și rîd pe seama asalturilor din ce În ce mai disperate ale lui Zamyatin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ape mai liniștite. Nu voia ca seara plănuită cu grijă să se termine urât. Fran continuă să-l studieze discret pe Laurence. Primea toate împunsăturile acestor bogătași ignoranți cu calm și umor. Emana un fel de seninătate aproape monahală. O intriga pe Fran, care era obișnuită cu compania ziariștilor cu tupeu. Fără să vrea, se trezi comparând calmul reținut al lui Laurence cu farmecul plin de îngâmfare al lui Jack Allen. La Jack totul era la vedere. Era mai greu, bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
masa. Nu-mi aduc prea des prietenele pe-acasă, așa că întinde antene peste tot. — Cât de des înseamnă nu prea des? îl tachină Fran. — Dacă tot veni vorba, n-am mai adus pe nimeni acasă de șapte ani. Fran fu intrigată de cât de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală o carafă de cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încântare că cel mai mare lanț de distribuiție a presei din regiune refuzase categoric să expună Fair Exchange. — Ce?! zbieră Fran. Cum pot să facă asta? Avem panouri de promovare instalate în tot orașul, reclame menite să ațâțe și să intrige pe toată lumea, începe să se vorbească despre asta, am auzit chiar eu. — Ți-am spus că ar trebui să îl distribuim la casele oamenilor, așa cum fac cei de la Express cu ziarul lor gratuit. Sau cel puțin să-l includem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata caricatură iconoclastă a macedonskienei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]