4,844 matches
-
trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare cu o privire pe care fetița nu știa cum s-o interpreteze. Se ferea s-o întâlnească, intuind foarte bine că ființa aceea bună și potolită era capabilă de grele și reale reproșuri. Copil fiind, Luana nu putea realiza gravitatea momentelor când își supăra bunica, durerea pe care i-o aducea în suflet când n-o asculta, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru că era dotată cu cele necesare unei astfel de cariere. Subțire, cu picioare nefiresc de lungi, iute, energică și luptătoare. Agilitatea fetei, ieșită din comun, îl determină s-o pună în legătură cu Savinschi, antrenor la clubul de atletism. Bărbatul în vârstă intui posibilitățile fetei. O înscrise în echipă și începu antrenamentele. Luana se declara încântată. Săritura incredibilă la groapa cu nisip îi aducea laudele colegilor de breaslă. Învățată să lupte pentru orice reușită, își dădea tot interesul deși antrenamentele erau îngrozitor de obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se lăsă întunericul peste ea, când o toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă de curaj și tandrețe, îi prinse ușor mâna într-a lui. Adormi în timp ce autocarul alerga nebunește, legănându-i visele. Că așa era el ori nu intuise corect pretențiile fetei, n-avea nici o importanță. Esențial era faptul că Marc se pricepea, al naibii de bine, s-o plictisească. Luana îi acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exaltată de frământările creației, Luana se gândi să facă un ultim comentariu, de data aceasta personal. "...Dar cine poate ști, cu adevărat, ce-a fost în mintea și inima lui Eminescu când a scris aceste minunate versuri? Poate cineva să intuiască, măcar, frământarea creației? Criticul cel mai experimentat ar trebui să aibă reale rețineri atunci când face afirmații despre versurile eminesciene. Haideți, deci, să lăsăm pe Eminescu să odihnească în pace și să ne bucurăm de ceea ce ne-a lăsat, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Darie. Rosti Seneg nu veni la petrecerea organizată de Luana. N-o anunță că va lipsi, nu dădu nici măcar un telefon de complezență. În timp ce fata se da de ceasul morții, fără să priceapă de ce băiatul se răzgândise dintr-o dată, Mara intuia motivul acestei reacții. Rosti și Marc nu aveau ce căuta, împreună, în casa ei. Luana greșise invitându-i pe amândoi iar scuzele și explicațiile în fața invitaților erau tardive și fără rost. Prea puțin interesați de frământările fetei, tinerii se distrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezamăgirile. Se lupta cu fiecare rău, se bucura de orice bine. Deși toată clasa știa că-l place pe Rosti nimeni nu râdea de ea, nu o arăta cu degetul, tocmai pentru că nu-și dădea osteneala să-și ascundă sentimentele. Intuia că cei din jur nu erau la fel ca ea. Căutau cu toții să-și ascundă gândurile și simțirile. Chiar și Dan. De mult nu-i mai povestise ce se petrece în sufletul lui. Se înstrăinase. Parcă trecuse strada și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iubește, doar sunt verișoara lui. Nu știu ce vreți, ați luat-o razna cu toții. Să știi că de azi înainte nu mai ies din casă. Trânti ușa de la cameră iar Sanda dădu fuga la Bica să se sfătuiască ce e de făcut. Intuind cam despre ce era vorba Luana se simți îngrozită și rușinată. Chiar trecuse copilăria, vremurile de amiciție deplină cu purtătorii de pantaloni, timpurile de joacă febrilă departe de orice intrigă și teamă? Nu era pregătită pentru asta, nu știa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au înregistrat câteva casete și Victor i-a propus o modalitate de participare la diferite spectacole. Luana a refuzat categoric. Nu avea starea necesară unei astfel de activități și mai apoi, în adâncul inimii, nu-și dorea o carieră muzicală. Intuia, cu simplitatea sufletului și a educației pe care o primise, că o astfel de viață nu era pentru ea. Reîntâlnirea cu Victor a făcut-o să treacă mai ușor peste momentele de tristețe. A intrat în vară integralistă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gât, îl înlănțui și se ascunse la pieptul lui, șoptind: Niciodată n-am să mai pot face dragoste cu tine. Ștefan Escu n-avea nevoie de mai mult. Nu voia să știe, nu-și dorea să afle, în adâncul sufletului intuia adevărul și era convins că nu va face față unei confirmări. Se așteptase la așa ceva? Crezuse, vreodată, că e posibil, că ea e în stare să facă asta? O neglijase, o dezamăgise într-atât? Știa că, ceva mai târziu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mers. După două săptămâni de muncă asiduă, bărbatul simți că firma nu e serioasă și-o lăsă baltă. Luana presimțea eșecul. Hainele, chipurile, gata, nu arătau deloc așa cum ar fi trebuit. Fetele, amăgite că vor primi bani pentru munca lor, intuiră că ceva e în neregulă și începură să dea înapoi. Colac peste pupăză, patroana voia ca parada să aibă loc în sala mare a Casei de Cultură. La numărul mic de modele pe care îl aveau nu puteau umple o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întrebă, a mia oară, ce era în mintea acestei fete care nu-i semăna deloc și care nu contenea s-o surprindă cu hotărâri din cele mai neașteptate. Așezați la masa din mijlocul sufrageriei ea îl analiză pe viitorul ginere, intuind perfect că era îndărătnic și greu de condus ca un măgar înhămat la cotigă. Dar văzându-și fata atât de îndrăgostită și realizând că orice încercare de-a o face să se răzgândească era sortită eșecului, se împăcă cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ura "Noapte bună!", cu o dezarmantă grijă paternă. A doua zi, în lipsa Luanei, regina de la registratură sta cocoșată în spațiul său de lucru, simțindu-se izolată și a nimănui în încăperea rece și goală. Auzea glasurile celorlalți povestind și râzând, intuia prezența ceștilor de cafea, pretext de-ai aduce aproape, împreună. Împinsă de singurătate ieși în hol și căută dezorientată un pui de suflet care să-i țină companie. În biroul contabilitate buna dispoziție arunca, pe sub ușă, aburi de cafea. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zi să-și dea demisia. Realizând că e vineri seara și ea nu putea face asta, simți că răgazul de două zile pe care-l avea îi va da peste cap toată munca de lămurire pe care o ducea acum. Intui că va pierde, că ei i se va întâmpla ceva iremediabil și că el nu va fi lângă ea să o apere. Radu Noia era un nesăbuit, un egoist care-și apăra interesele jucându-se cu viața soției sale. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de trecut. Nu pot privi înainte fără să nu mă uit, de nenumărate ori, în urmă. Greșelile mă urmăresc și se răzbună. Poți să-mi vorbești despre ele? Nu fără să apar în ochii tăi cea mai păcătoasă dintre femei. Intuind rostul acestor vorbe, Iuliana nu insistă dar simți o dorință nestăvilită de-a se răzvrăti împotriva acestei femei care făcea să se învârtă totul în jurul ei. Avea, la rândul ei, o viață, un zbucium și nimeni nu părea să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru domnul director, ea descoperi, aproape imediat, că munca ei implica mult mai multe. În primul rând, necesita ordine, atenție, discreție, atitudine deschisă, receptivitate și flexibilitate în relațiile cu oamenii. Activitatea companiei era bazată pe foarte multă disciplină și Luana intui că, atâta timp cât va respecta regulile și se va alinia la obiectivele ei, totul va fi în regulă. Mai apoi, înțelese că necunoscând afacerea nu poate învăța în timp util și astfel nu va reuși să-și facă treaba la standardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
curajul să abordeze problema față de Bariu. Acum, natura discuției și apropierea timidă dintre ei îi spuneau că ar trebui să încerce. Și totuși, ezita. El o văzu preocupată, ghici că vorbele lui i-au ajuns la suflet și mai departe, intui dorința ei de-a vorbi și spuse, căutându-i privirea: Luana, trebuie să recunosc că ești pentru mine mai mult decât o secretară. Probabil că ai în tine o mică vrăjitoare pentru că, de nenumărate ori, îmi citești gândurile. Știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu Donald Veber i-a secat de puteri. Nu s-a declarat mulțumit de nimic din ce i s-a arătat. Echipa de creație și-a dat duhul încercând să-l convingă că de ceea ce-i prezentau avea nevoie. Luana intuia cam ce aștepta omulețul grăsuț și chel care, la un moment dat, adoptase o poziție de superioritate specifică membrilor familiei regale britanice, cu bărbia împinsă înainte și mâinile aduse la spate. Pe măsură ce imaginile curgeau, palma urca spre încheietura mâinii prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se înălțase ca un zid înalt, necruțător, opac. De pe scaunul ei, Carmina își fixase privirea pe cotorul unei cărți: Gândirea feniciană în texte, silabisea Gân-di-rea fe-ni-ci-a-nă în tex-te. Intuise că era vorba de un procedeu simplu, avantajos, de a scăpa de un nepoftit. Era mai bine atunci când se afla de cealaltă parte a baricadei. Era chiar instructiv. Profesorul de sport își mută un picior peste altul. Ați văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu-i costa nimic, îl porecleau Urâciosul și se credeau împăcați. Poate intuiau că el este un punct nevralgic care poate oricând deveni dureros. Numai inginerul Marcu nu se mulțumea cu atâta, personajul îl incita, îl interesa chiar. Într-o zi, aflat întâmplător în birou la personal, voi să vadă cartea de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soți preocupați de problemele lor mărunte. În definitiv așa e în viață și viață însemna și ceea ce era în jur. Încurajându-se astfel, a dat drumul spectacolului. S-a arătat plină de spirit, de rafinament, de fantezie, bineînțeles că a intuit din primul moment că în casa aceea stăpân era bărbatul și l-a înconjurat cu o atenție aparte, i-a descoperit din doi timpi și trei mișcări punctele sensibile și le-a atacat cu multă înțelegere, fără să uite nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absolut autentice. Își amintise că tot așa venea împreună cu Ovidiu acum câțiva ani, înainte de căsătoria lor, venea decisă să înlăture ezitările Carminei, să aștearnă o pânză opacă roză peste tot ce credea ea că trebuie camuflat, cât de bine o intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că este curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de plăcută încât îi adusese mai mult necazuri decât bucurii. Intrase într-o poveste destul de urâtă pentru o persoană ca el, își putea pierde pâinea sau putea fi aruncat în cine știe ce văgăună dacă n-ar fi fost ea, ea care intuise îndată miza și-și pusese în joc toate armele, o întreagă desfășurare de forțe, împletite abil cu legi și aliniate, un slalom dibaci în urma căruia reușise să-l scoată basma curată... Hoinări un timp pe stradă, vântul făcea să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce în oamenii pe care-i cunoști, îi vezi zi de zi, le vorbești, le intuiești reacțiile și stările există forțe ascunse ce pot răsturna într-o clipă tot ce socotiseși ca fiind clar și limpede ca apa de izvor... Scurtă vreme după semnarea contractului de căsătorie, casa celor doi tineri se umpluse cu toate acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce spun. Ședeau de o parte și alta a mesei, între ele erau farfuriile, paharele de vin, unul plin, altul gol, mămăliga dar în afară de toate acele obiecte concrete, între ele existau acum distanțe uriașe, de netrecut. La început Sidonia o intuia la perfecție, era plină de amabilitate, de sensibilitate, acum o scăpase din brațe, n-o mai interesa tensiunea din sufletul ei, marele "of" cu studiile lui Ovidiu trecuse cu bine, grație Carminei, se orientase atunci excelent, atunci când pusese la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]