925 matches
-
Interdicțiile nu pot fi impuse cu forța. Nu știu de ce nu am învățat această lecție. De la perioada prohibiției la războiul drogurilor, ne-am legănat în mod repetat în iluzia că anumite comportamente pot fi interzise. Și am eșuat, în mod invariabil. Iar în economia globală, interdicțiile iau alte aspecte: chiar dacă oprești cercetarea într-o anumită țară, aceasta tot se va desfășura în Shanghai. Și atunci, ce am obținut? Bineînțeles, speranța dăinuie veșnic, iar iluziile nu mor niciodată: diverse grupuri își imaginează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aproape goală, în care un bătrân aruncă firimituri de pâine la pescăruși. Nu știu când va veni autobuzul, cu care voi călători vreo douășpe stații până la gară, de unde nu știu când am primul tren spre Capitală, deci o mulțime de invariabile m-ar putea ține în loc și dacă aș fi sprintat mult mai vioi. Sirenele ambulanțelor urlă sinusoidal, ca pe Manhattan după o catastrofă. O mână feminină cu unghiile numai lăcuite s-a prins insistent de partea brațului meu neacoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adânc. După iritare sau nemulțumire, râdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii ’80, m-am hrănit, îndată după ce pachetul de-acasă era epuizat (lucru care se întâmpla foarte repede), pe lângă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește, tocană de legume (după o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiți cazoni (îi numeam ca atare) și ceai de zahăr ars. Râdeam de cozile la oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
promptitudine.... și trase levierul. Instantaneu își dădu seama că era liber. 6 Non-axiome Copiii, adulții fără maturitate și animalele "identifică". De fiecare dată când o persoană reacționează la o situație nouă ca și cum ar fi vorba de o situație veche și invariabilă, se spune că el sau ea"identifică". Un asemenea comportament este aristotelian. Liber. Acesta era un fapt de necrezut. Eliberat de Ashargin. Din nou el însuși. Curioasă, conștiința sa din această pricină. Părea să nască din chiar elementele corpului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Vinea." PERPESSICIUS, Mențiuni critice, Editura Albatros, București, 1976, pag. 87-89. " Tema romanelor sale izbutite - și ne referim la O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei - este de fiecare dată un exercițiu în zona subiectivității. Personajul său, unul singur, invariabilul Sandu, descrie propriile trăiri, căci el este totodată romancierul care scrie. Introspecția este pasiunea lui Sandu, iar Holban nu face decât să-l lase să se cufunde în labirintul stărilor sale. În O moarte care nu dovedește nimic Sandu rememorează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acel act de volițiune e pururea dureros; el devine plăcut abia atunci când, trecând prin sita cugetării, se rarifică și se ondolează oarecum în muzică, în vis, în armonie. [2] Organismul reprezintă o sumă de puteri, fie zis, în orice moment invariabilă. Această sumă să zicem că se cheamă S. Prin lucrarea unei raze ce luminează * se adaogă la această sumă cantitatea a. Pentru întreaga sumă, care e o unitate, cantitatea e insuportabilă. Ea trebuie să scape pe-o tangentă oarecare. Ea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ureche să audă mai bine ce se petrece în curte. Conglomeratul Philip stă pe o bancă lungă așezată în primul rând, în dreapta scenei. De data aceasta, fiecare poartă un corn ce iese din centrul frunții ca la unicorni și, bineînțeles, invariabilul pulovăr în trei părți. În spatele lor stau Dora și cu avocatul ei. În partea opusă, tot în primul rând, stă avocatul acuzării, deocamdată singur, poartă ochelari negri ca și Masca și mănuși de piele. Judecătorul, căutând cu privirea prin sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cât mi-au înșelat așteptările ceilalți. Căci puțini sunt cei ce se pot dărui total unui om sau unei cauze. Sau, în fine, cei ce pot atinge aceasta sunt de cele mai multe ori fazi și lineari, sau plictisitor de onești și invariabili cu ei înșiși. "Lumea devine vis, visul devine lume", spunea Novalis. Am sperat să mă topesc într-o zi în acea puritate ce dăinuie în noi din copilărie și care nu se poate epuiza niciodată, oricât de tare o bălăcărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o femeie sănătoasă să ajungă la al Doilea Semn sau la a Treia Indicație de plăcere și acestea, cu siguranță, nu reprezintă standardul pentru un taoist „normal potent”. Textele taoiste sugerează diferite stiluri de înfigere, iar acestea sunt, în mod invariabil, descrise cu metafore poetice care intensifică în sine estetica actului. Lee Tung-hsüan a enumerat câteva dintre aceste stiluri de înfigere în Misteriosul maestru al peșterii: - apăsați rădăcina Tulpinii de Jad strâns pe movila de deasupra Porții de Jad, deplasați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-ar fi mușcat-o pe cea de jos, gâtul cu carnea frumoasă și invariabilul guler strâmt de catifea. Compania ei Îi făcea plăcere. Dar nu simțea nici cea mai vagă dorință de a Întinde mâna și a o atinge, și cu atât mai puțin de a o lua În brațe și a o săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să fim mai exacți, de Strică-Tot. Cu ocazia fiecărei vizite lunare, fără nici o excepție, omul insista să execute o formă sau alta de reparație prin casă. Asta fie că Susan și Nick își doreau ceva reparat sau nu. În mod invariabil, reparația cu pricina era atât de prost executată încât cei doi erau obligați să plătească pe cineva care să vină și să repare „reparația“. Susan a oftat din rărunchi. Lăsând-o pe Milly să se uite la una dintre emisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Îmbătat strașnic! A băut mai Întâi singur cu gândurile sale până l-au podidit lacrimi mici și fierbinți, apoi cu apropiații și a continuat cu oricine se Întâlnea, prieteni, dușmani, nu mai alegea, tuturor aducându-le la cunoștință, În mod invariabil, cu aceeași frază care i se părea destul de elaborată și reprezentativă pentru un șef de post Înaintat și la gradul de tătic: Nu vinul mi-a dat această stare de supremă fericire ci Bunul Dumnezeu și iubita mea Viorița, dăruindu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
instrumentarul unui ziarist și al unui antropolog, intervievând câteva zeci de exilați ai țărilor orientale spre Europa, dar și europeni care au ales să își găsească o țară nouă în America de Nord, Australia sau Noua Zeelandă. Această căutare mi-a revelat trei invariabile certe: copilăria, spaima de moarte și religia în care au crezut înainte de exil au fost motivele dominante ce au marcat, de fiecare dată, fuga și căutările din primii zece ani petrecuți pe un pământ nou ale tuturor celor care mi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au început să părăsească orașul de parcă ar fi fost lovit de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața Navona, însoțit de un calificativ invariabil: Adrian barbarul. Cardinalii îl aleseseră ca pentru a face penitență. Prea multe acuzații fuseseră aduse papalității în cursul ultimului pontificat, germanii aderau cu provincii întregi la tezele lui Luther, iar Leon al X-lea era ținut răspunzător. De aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prăbuși. În toată această convenție, matematica joacă rolul imaginației care dezvoltă intuiția. S-au ridicat deja voci care susțin că lumina nu poate fi identică cu sine însăși, din punct de vedere științific, și că nu este nici pe departe invariabilă ca viteză, pentru că nu se situează în afara spațiului și a timpului. Matematic însă, contrariul poate fi demonstrat. Ce relevanță are o astfel de demonstrație? Matematica nu este o categorie absolută a gândirii, cum tinde să ni se impună astăzi. Dar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu erau atât de deschise ca acestea, pentru că nici în vremea aceea, așa cum nicicând altcândva, nu lipsiseră spionii care să ia aminte la aprecieri, la plângeri, la critici și la vreun plan de conspirație în fază embrionară. Este o regulă invariabilă a puterii că, în ce privește capetele, cel mai bine e să le tai înainte de a începe să gândească, după aceea poate fi prea târziu. Primarul nu este regele acestui oraș încercuit, iar în ceea ce-l privește pe vizirul de interne, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ține-i, Doamne, cât mai aproape, ca să-i pot sfătui și ajuta, ca să știu ce să-Ți spun mereu despre ei, că în Tine este, Doamne, Atotputernicule, speranța cea mare a noastră, acum și în veacul vecilor. Amin". Asta era invariabila frază care marca finalul spectacolului. I se dusese vestea bunicului, prin tot satul. Am auzit că inventezi tot felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca de aur a acestei minunate limbi ar fi fost mândri să te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ecuațiilor lui Maxwell - avea să ducă În final la dezvoltarea mecanicii cuantice, adăugă Desplechin. Biologia, după părerea lui, se afla acum Într-o situație analogă. Existența În tot regnul animal și vegetal a unor macromolecule identice, a unor ultrastructuri celulare invariabile, nu putea să se explice, după el, prin legile chimiei clasice. Într-un fel sau În altul, Încă imposibil de lămurit, nivelul cuantic trebuia să intervină direct În reglementarea fenomenelor biologice. Era aici un Întreg câmp de cercetări, absolut nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bani, prin urmare Sorin, din nou neutilizat, ne-a propus să cumpărăm jumătăți de pagină În cotidienele locale - spațiu publicitar. Să ne plasăm și așa anunțurile, el avea să le aranjeze grafic. Iată ce a ieșit, În câteva exemple: POET INVARIABIL. CEDEZ VOL. II. INEDITE. SALVEZ RASA ALBĂ. AȘTEPT PROVINCIA. CONVENȚIA DE LA VIENA: NUMAI PENTRU CUNOSCĂTORI ȘI PLICTISIȚI. HÂRTIE DE ÎMPACHETAT CU DOMNUL IISUS. LIBER PROFESIONIST AL DECENȚEI. ÎNCERC SĂ EXAGEREZ. AȘTEPT CONFIRMAREA. TRATAT DE ÎMBĂLSĂMARE. VÂND. RANĂ ULTRAMODERNĂ. COD PATRIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că clipa lor durează o veșnicie, sînt așa de preocupați, Încît aproape nu bagă de seamă că Încep să se Împiedice și să Îmbătrînească. Nu-și ridică nicicînd ochii spre stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor, nu aud nicicînd vocile invariabile ale timpului ce sălășluiește În sferele Înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii de tonuri al vieții, se hrănește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd oamenii și-au reluat locurile de dinainte cu elasticitatea obsedantă a mercurului, polițiștii n-au dat semne de furie sau nerăbdare. S-au postat din nou În jurul mortului, așteptînd calm să vină timpul pentru următorul punct din programul lor invariabil. Iar acum, ca și cum s-ar fi rupt barierele tăcerii, reținerii și sfielii, ca și cum, printr-o recunoaștere finală, s-ar fi risipit orice urmă de Îndoială și nedumerire din mintea oamenilor o dată ce cuvîntul „moarte“ fusese rostit, deschis, aceștia Începură să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care priveau În jur indiferent și obosit, se așezau pe locurile lor fără a da nici cea mai mică dovadă de interes față de evenimentele plecării - dar totul era la fel pretutindeni. Oamenii Își vorbeau În limbajul universal al despărțirii, limbaj invariabil pe tot pămîntul - limbaj ce este uneori banal, simplu și chiar inutil, dar tocmai de aceea ciudat de Înduioșător, căci maschează emoțiile mai profunde din sufletele oamenilor, umple golul din inimi În perspectiva despărțirii, joacă rolul unei paveze, unei măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]