1,040 matches
-
dus la izbucnirea unor războaie de amploare, precum a fost cazul războaielor magnaților moldoveni, bătălia de la Cecora sau războaiele din 1633-1634. Numărul cazacilor a crescut odată cu fuga țăranilor iobagi de pe moșiile stăpânilor polono-lituanieni. Încercările sleahtei de a-i transforma în iobagi pe cazacii zaporojeni a dus la erodarea loialității acestora față de statul polono-lituanian. Ambițiile cazacilor de a li se recunoaște statutul de egalitate cu șleahta au fost respinse în mod constant, iar planurile de transformare a Uniunii statale polono-lituaniene într-o
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
puteau să se îmbogățească sau să ocupe unele funcții publice. Casta Sudra (casta servitorilor) din care, la început, au făcut parte dravidienii autohtoni cuceriți de arieni, apoi în această cartă intrau cei săraci sub aspect economic, meseriașii și mulțimea agricultorilor (iobagi pe pământurile nobililor). De regulă, nu aveau acces la temple, purtau veșminte uzate și mâncau resturile de la masa stăpânilor. Permanent constrânși să efectueze cele mai umile munci, dacă un sudra îndrăznea să recite un imn din Rig Veda i se
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari. Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească" ("Положения
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic "Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească" ("Положения о крестьянах выходящих из крепостной зависимости"). Proclamația oferea drepturi cetățenești depline iobagilor și afirma dreptul țăranilor de a cumpăra pământ de la foștii stăpâni feudali. Imperiul Rus era o țară agrară, în care țăranii reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste 80% dintre locuitori. Existau până în 1861 două categorii de țărani: cei trăitori pe
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Imperiul Rus era o țară agrară, în care țăranii reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste 80% dintre locuitori. Existau până în 1861 două categorii de țărani: cei trăitori pe moșiile statului și cei de pe moșiile particulare. Numai cei din urmă erau iobagi. Iobagii aveau obligații către stat, dar și către stăpânul pământului, care avea puteri discreționare asupra vieților lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai puțin de o jumate dintre țăranii ruși erau iobagi. Populația rurală locuia în gospodării "dvori", care împreună
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Rus era o țară agrară, în care țăranii reprezentau majoritatea copleșitoare a populației, peste 80% dintre locuitori. Existau până în 1861 două categorii de țărani: cei trăitori pe moșiile statului și cei de pe moșiile particulare. Numai cei din urmă erau iobagi. Iobagii aveau obligații către stat, dar și către stăpânul pământului, care avea puteri discreționare asupra vieților lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai puțin de o jumate dintre țăranii ruși erau iobagi. Populația rurală locuia în gospodării "dvori", care împreună formau
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
de pe moșiile particulare. Numai cei din urmă erau iobagi. Iobagii aveau obligații către stat, dar și către stăpânul pământului, care avea puteri discreționare asupra vieților lor. La mijlocul secolului al XIX-lea, mai puțin de o jumate dintre țăranii ruși erau iobagi. Populația rurală locuia în gospodării "dvori", care împreună formau satele mici "derevni" sau cele mai mari "selo". Satele erau conduse de "obșcina" sau "mir" (obștea sătească) - o unitate autosuficientă și autonomă care se întindea pe o suprafață cu o rază
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
o comisie însărcinată cu redactarea unui cod legislativ care urma să poarte numele "Codex Theresianus". În 1768 a adoptat un nou cod penal ("Constitutio Criminalis Theresiana"), iar în 1776 a interzis tortura. A îmbunătățit situația țăranilor, în special cea a iobagilor, deschizând drumul spre desființarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii și clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma școlară
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
a fi centrul a culturii și civilizației occidentale, pe care și-o imaginase țarul. Mulți aristocrați care fuseseră obligați de țar să locuiască la Sankt Petersburg au plecat. Lupii umblau prin piețele orașului pe timp de noapte, în timp ce grupurile de iobagi oprimați, aduși pentru a construi noul oraș al țarului și a fi încorporați în flota baltică, s-au revoltat frecvent. Petru I a fost urmat la tron de văduva lui, Ecaterina I, care a domnit până la moartea ei în 1727
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a fost încurajat să îmbrățișeze filozofiile lui Molière, Racine și Corneille. Palatul de Iarnă trebuia să servească drept model pentru numeroasele palate rusești ale aristocrației, toate acestea fiind construite, la fel ca Palatul de Iarnă, prin muncă forțată sau de către iobagii ruși. Rafinamentul și manierele existente în interiorul Palatului de Iarnă se aflau într-o contradicție flagrantă cu realitatea sumbră a vieții din afara zidurilor exterioare ale acestuia. În 1767, pe măsură ce Palatul de Iarnă creștea în bogăție și splendoare, împărăteasa a publicat un
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
poștali de diferite ranguri și a creat posturi pentru a furniza servicii pentru oficiile poștale și marile stații poștale. În zonele rurale, țăranii cultivatori fie dețineau în proprietatea pământul cultivat de ei, fie plăteau chirii în calitate de arendași, sau au fost iobagi pe moșiile mari. Deși femeile aveau un nivel social mai mic decât barbații (în conformitate cu etica lui Confucius), s-au bucurat de multe privilegii sociale și juridice și dețineau putere considerabilă în familie și în propriile întreprinderi mici. Întrucât societatea Song
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
Răscoala din 1784, numită și „”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
i-a conferit și un caracter național. A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități. Numărul zilelor de muncă ale iobagilor ajunsese la patru la săptămână cu brațele, trei cu animalele și două pentru jeleri. Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea pe țărani. Au mai fost supuși unor obligații privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului și al minereului, ca și la plata unor impozite. Iobagii aveau voie să se căsătorească numai cu aprobarea nobililor. Deși împărăteasa Maria Tereza emite decretul de toleranță pentru românii de religie ortodoxă din Transilvania și le permite numirea unui episcop ortodox, măsurile nu au efectele scontate. Fiul ei, Iosif al
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
ziua de 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal din Brad, a venit Crișan cu vestea că Horea a adus noi porunci de la împărat, pe care le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica din Mesteacăn, îndemnând pe iobagi ca în acea zi să vină cât mai mulți, sau cel puțin 4-5 din fiecare sat. Duminică se întruniră circa 500- 600 de țărani iobagi, iar Crișan le arătă o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
le va comunica în duminica viitoare (31 octombrie 1784), la biserica din Mesteacăn, îndemnând pe iobagi ca în acea zi să vină cât mai mulți, sau cel puțin 4-5 din fiecare sat. Duminică se întruniră circa 500- 600 de țărani iobagi, iar Crișan le arătă o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
sau cel puțin 4-5 din fiecare sat. Duminică se întruniră circa 500- 600 de țărani iobagi, iar Crișan le arătă o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
500- 600 de țărani iobagi, iar Crișan le arătă o cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii pornesc spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
cruce aurită, susținând că a fost primită de Horea de la împărat ca semn că este împuternicit să îndrume pe iobagi să-și hotărască singuri soarta de a rămâne în continuare iobagi sau de a se înscrie grăniceri în regimentele împărătești. Iobagii, la îndemnul lui Crișan, se hotărâră să plece la Alba Iulia pentru a se pune în slujba împăratului. Oamenii pornesc spre Alba Iulia peste munte, ocolind orașul Brad, ca să nu fie opriți de nobilii maghiari, și înnoptează în satul Curechiu
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
toate curțile nobililor din comunele Sulighet, Bretea, Ilia, Sârbi, GuraSada, Tătărești, Leșnic, Dobra, Roșcani, Geoagiu de Jos etc. O mulțime de nobili și preoți unguri fură executați și pe aici. Țăranii veniți din Zarand îi pun în mișcare și pe iobagii de pe Valea Streiului și din Țara Hațegului, unde deasemenea mulțimea țăranilor răsculați devastează și dă foc edificiilor nobililor din aproape toate comunele până la granița cu Țara Românească. La 5 noiembrie răscoala ajunse la marginea orașului Deva, dar eșuează în încercarea
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
dar după înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei. Așezarea de sub cetatea Tâmpa sau „Cătunul” din Șchei este vatra românilor brașoveni. În cătun locuiau paznicii din afara cetății care tocmai din cauza acestei îndatoriri militare erau numiți șchei, adică „iobagi iertați” de stăpânii cetății. Germanii din Brașov nu au cunoscut în marginea cetății lor (Corona) decât pe români: "Wallachi ex Suburbio Coronensi". Toate sursele istorice românești din secolul al XVI-lea știau că este o zonă cu populație exclusiv românească
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
conac, ar corespunde în zilele noastre cu sat sau așezare omenească. Aceste consemnări fac parte din cele mai vechi atestări documentare. Secolul al XIII-lea - satele românești Tohan și Zărnești devin posesiuni feudale ale Bisericii Catolice din Brașov, locuită de iobagi români. 1377 - 1388 - construcția Castelului Bran se efectuează în această perioadă, în timpul regelui Ludovic cel Mare - se consemnează că la această lucrare au fost aduși numeroși iobagi din comunele afectate domeniului Bran. Printre aceste comune se numără și Tohanul, care
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
Tohan și Zărnești devin posesiuni feudale ale Bisericii Catolice din Brașov, locuită de iobagi români. 1377 - 1388 - construcția Castelului Bran se efectuează în această perioadă, în timpul regelui Ludovic cel Mare - se consemnează că la această lucrare au fost aduși numeroși iobagi din comunele afectate domeniului Bran. Printre aceste comune se numără și Tohanul, care a aparținut domeniului Bran numai până în 1395, cănd regele Sigismund de Luxemburg dăruiește Tohanul și Zărneștiul plebanului Thomas și unor cetățeni din Brașov. Locuitorii acestor sate erau
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
din comunele afectate domeniului Bran. Printre aceste comune se numără și Tohanul, care a aparținut domeniului Bran numai până în 1395, cănd regele Sigismund de Luxemburg dăruiește Tohanul și Zărneștiul plebanului Thomas și unor cetățeni din Brașov. Locuitorii acestor sate erau iobagi, supuși unei crunte exploatări din partea stăpânilor. 1395 - Voievodatul Transilvaniei a cunoscut câteva atacuri otomane în anii 1395, 1421, 1432, 1438 (în urma acestor lupte se considera că au avut de suferit și locuitorii Tohanului). 1564 - document în care se consemnează: "„apoi
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]