2,305 matches
-
singură clipă. „De ce, oare, oamenii nu țin cont, mai mult, de acest aspect? Poate ar fi mai fericiți... Poate că ar fi o lume mai bună”. La apus, o dungă de lumină trasa marginile cerului. Se formase, parcă, o zonă ireală, largă, tricoloră: sângerie jos, apoi portocalie, ca mai apoi, în partea superioară, să fie un fel de combinație de violaceu cu un verde șters, nuanța unei plante muribunde... În fața Clinicii de Gastroenterologie, pașii Emanuelei s-au rărit brusc. Nici nu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
SĂ TE POT IERTA Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului SĂ TE POT IERTA Bat clopote seară La mănăstirea din deal, Mă cheamă în gând primăvară Sunt fericit într-un mod ireal. Iubito, urmăresc în gând umbră ta Un crin a murit, și mă doare Încă mai vreau să te pot ierta, Încă mai vreau, de ce oare? Se-ntoarce-n pământ sufletul meu Trec hoți de morminte în fugă, Aș vrea să
SA TE POT IERTA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358500_a_359829]
-
trupul inert. Torța aprinse cercul, format din ierburile și plantele culese din zone neumblate de picior de vietate. Cartea misterelor s-a deschis singură și spiritul ei a descris faptele, urmând firul vieții bărbatului. Spectrul diafan plutea, cântând o melodie ireală. Ridică potirul cu apă vie, o apropie de buzele regelui nemișcat. Sunetele muzicii deveneau mai puternice, mai pregnante în timp ce lichidul magic picura pe corpul lui. Era rouă strânsă la primele ore ale dimineții, din șapte colțuri ale lumii, locuri unde
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
de toate cu noi la muncă, mâncare, băutură și, mai ales, bunăvoință. La un moment dat, am simțit nevoia să ies puțin afară, ca omul. Era o lună mare cum nu mai văzusem și care dădea nopții un aspect ușor ireal. Cu o zi în urmă fusesem toți la înmormântarea lui nenea Lică Dumitrache, contabilul Primăriei, cel care, de câte ori îi ceream bani pentru amenajarea muzeului, îmi replica cu voce ridicată: „Ăștia-s banii poporului, nu-i arunc pe pânză de sac
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
01 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Vrei să vii cu mine unde pe aleea realului acea părticică dorită ce vine odată cu razele luni pe-ntuneric ochii se caută cum fără alint sau o farsă rafinată menită să te lege în ireal de te complaci este jertfa ta irosită dragostea-i menită trăirilor știu că mă privești cu suspiciune ochii-ți plini de lacrimi triști ai ignorant preludiul uite ce pățim basme pierdute unde suntem noi sclavi acel cadru amar naiv victimele
NU PLÂNGE UNIVERSUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357543_a_358872]
-
nr. 348 din 14 decembrie 2011. Voi fi o singură dorința apoi o lumânare îngălbenita Nu vreau frunze căzute când se topesc culorile soarele plătește timid când amurgul își crește aripile Dânsul te răpește, te amețește până în stratul verde al irealului se prelinge scoarță vie pe creierul uman existența își face culcuș în interior tot mai conștient Frunzele în doliu galben își strigă în cor plânsul slăbește legătură se pregătește zborul kamikaze ... Citește mai mult Voi fi o singură dorințăapoi o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
cu viul meu în fiindul și eul poetului. Să tremur când gerul iernii punea imaginativ stăpânire pe trupul lui, să transpir în somn, când ploaia aluneca material pe clădiri, înecând străzile până la saturație, și să-mi ascut, într-un impact ireal, auzul: „De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând...” (Lacustră), îmbinând, astfel, generalul, ploaia, cu particularul, plânsul, rezultând durerea prin care se descarcă energii din partea amândurora, celest și teluric, revelări superioare existenței normale. Bacovia plângea în singurătatea lui aparentă pentru că
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
ziuă și noapte. Noaptea era prielnică observării umbrelor, a siluetelor fantomatice cu fețe palide, a trupurilor în descompunere, a cadavrelor a căror sicrie de plumb țineau materia până la apropierea planului celei de a treia dimensiuni, revelația. Natura și omul sunt irealul și realul care încercă să se ignore, să se piardă în noapte în direcții călăuzite de umbre. Umbra zădărnicește teama la omul profan însă celui elevat îi dă speranța într-o realizare a unei existențe superioare, o dimensiune pe care
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
să ne transforme din oameni pământeni în ființe de lumină. Există însă o Barieră de netrecut între vis și realitate, între vechiul și noul Pământ și Cerul Cristalin, sau dacă vreți, între cuibul viselor voastre cele mai intime și realitate ireala și insondabila în care trăiți. Este barieră a atomilor mulțimii pe care nu o mai pot trece acum decât Oamenii îngeri care au venit de pe alte planete, îmbrăcați în haine biofotonice, înserate cu niste Rezonatoare stelare bioluminiscențe. Din păcate, acești
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
Melania Cuc își demonstrează talentul la scris. În prim plan este adus gestul remarcabil al lui Barby, care hrănește la sânul ei, copilul flămând al Ceciliei. „Gheața dintre două mame, dintre două rase umane, a fost gata spartă... Imaginea-i ireală. Obrăjorul negru peste sânul alb și gura cât o afină coaptă pompând, trăgând cu nădejde din vână umană. Flămândul își ia porția de hrană, lapte de mamă. Fără sentimentalisme, știu, scena asta rămâne doar... un simplu transfer, o porție de
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
înalte culmi ale dorinței ancestrale de dăruire. Dorea ca între ei atunci când se vor împreuna să se pornească acel flux de energii și senzații pe care numai când o faci cu mare pasiune poți reuși să simți că ai trăit irealul. Pendula ceasului de perete anunță ora doisprezece noaptea, dar nu mai era nimeni să îl audă, jocul erotic prinzându-i cu totul sub vraja lui. În schimb, pendula lui Condurache, continua să bată ore nenumărate, fără a mai ține cont
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
analizelor de adâncime. Textele sunt populate de inși ciudați, fantomatici, atinși de tare cronicizate, de regrete, de răni ce nu se mai vindecă. Ei trăiesc, concomitent, în două planuri existențiale: cel real, pe care nu-l pot asimila, și cel ireal, al fantasmelor și închipuirii, unde se refugiază. Tânăra visătoare (Moara de ceață), văduva dominată de spaime (Mielu’ e la mijloc), femeia trecută de tinerețe și urmărită de obsesii erotice (Așternuturi zurlii), individul care, pierzându-și slujba, își pierde, simultan, prietenii
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
te-ai alăturat în această călătorie, nu mai poți da înapoi; râzi și plângi, scapi câte o înjurătură în limba țigănească și te trezești uneori, că bați prietenește pe umăr povestitorul, zicându-i: „Hei Sami, asta este prea tare, prea ireală.” Ești însă convins, că de fapt, spui acest lucru pentru că nu vrei să îți recunoști limitarea minții tale în comparație cu cele a personajelor prezentate. După câteva capitole, am constatat cu surprindere că dilema ce mă urmărea, era și a scriitorului Samson
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
și al altor vehicole grele ce treceau prin fața ferestrelor. Era iarnă și peisajul Predealului avea un aspect mirific. O ninsoare molcomă acoperise totul cu o mantie albă și groasă. Crengile brazilor din fața ferestrei noastre atârnau sub greutatea zăpezii și păreau ireal de frumoase, dând senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră era sufocantă din cauza sobei de teracotă și, cât timp Genny se ocupa cu aranjatul bagajelor în șifonier, am sărit direct în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
ura neputinței de a se dovedi principiu și rămâne scursură ejectivă a glandului escretor. Umbra este contrariul existențial al spiritului, cumulul energetic al vieții pe timpul nopții, obsesia creativă a fiindului și, totodată, lumina căutărilor găsibile, golul evident al unei lumi ireale. Prin umbră ne dovedim nefiindul, faptul imprevizibil al unei reveniri dintr-o parte a Universului: Uneori am senzația, ca și când eu - nu știu dacă această declarație nu ți se va părea absurdă - ca și când eu aș face parte pe jumătate din alt
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului IARNĂ . . . În noapte luna de pe cer Ne privește cu răceală, E frig, zăpadă și mult ger Dar sunt cuprins de o căldură, Cum să spun? Aproape ireală. Dar fiindcă sângele în vene A prins un puls, accelerat, Îmi bag capul între perne Și mă las de somn furat. Viselor veniți la mine Să mă-nconjurați când dorm, Chipul ce mi-e drag cu mine Vreau să-mi
IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358948_a_360277]
-
cristal Bobul de grâu ce -n soare încolțește Marinarul ce-și duce corabia la mal Copacul pădurii care primăvară înflorește E copilul ce-ți zâmbește dulce,matinal Soția ta modestă ,ce nu te amăgește Cerul plin de stele,cu visul ireal! Ce-i iubirea?.. Eu n-am să întreb vreodată!... Omul a fost creat doar din acest cuvânt Puțini îl mai cunosc pe creatorul -tata A fost făcut acest preaminunat pământ Cu munca și dăruința nedeterminată Uitați-vă înapoi că ceea ce
CE-I IUBIREA?...EU NU AM SĂ ÎNTREB VREODATĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359004_a_360333]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CHEMARE IREALĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 572 din 25 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 303 CHEMARE IREALĂ Au apărut iar nori pe cer, Acoperind albastrul înstelat, Caut o stea, un termen de reper, Dar cerul este înnorat, Caut mereu
CHEMARE IREALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359095_a_360424]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CHEMARE IREALĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 572 din 25 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 303 CHEMARE IREALĂ Au apărut iar nori pe cer, Acoperind albastrul înstelat, Caut o stea, un termen de reper, Dar cerul este înnorat, Caut mereu în infinit, Steaua de care am trebuință, Ea apare și dispare la Zenit, În oceanul gândurilor mele, Îmi
CHEMARE IREALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359095_a_360424]
-
Vei răscoli în suflet adânci fiori, Vei aprinde gândirile senine. De ce să fii tristă când totul îți surâde? Să te ascunzi în neantul nesfârșit? Îndreaptă-te brațul ce ar cuprinde, Lumina ta, dându-i un colorit. 1964 Referință Bibliografică: Chemare ireală / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 572, Anul II, 25 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CHEMARE IREALĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359095_a_360424]
-
grele și întoarse dădeau ochilor o formă amețitoare. Tenul creol și mat și obrazul oval erau de o frumusețe divină. Gropițele din obraji dădeau un farmec irezistibil chipului ei. Iar ultima frumusețe desăvârșită, amețitoare, erau ochii ei de un verde ireal, strălucitor. Acesta era tabloul care se lăsa privit atunci când mergea pe stradă, sau prin piață, sau când scotea cele două capre la păscut pe marginea șoselei. Hayfa l-a ascultat pe Omar, a tăcut puțin încurcată, și într-un târziu
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
visării Ce meandrează timpul în catrene triste. Din colaps se învolburează umeri Frânturi de stele, adânc de pulberi Dintr-a eternității coasta, Descompuși,diformi și parcă moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți și goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul clipelor letale Prizonieri ai propriilor noastre teorii. Captivi ai iluziilor moi ,reale. Inexorabile buldozere care împing Totul
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
a unui chip imortalizat de un pictor renumit pe albul pânzei sale îți invită sufletul la noblețe și ne-însingurare existențială. O copleșitoare, spun eu, din punct de vedere emoțional și cognoscibilă artă a seducției de o vibrație liturgică aproape ireală... Așa a fost și va rămâne toată viața în sufletul meu remarcabila piesă de teatru didactic (sau de didacticism teatral, să-l numim), pe care Profesorul Ion Chivu o definea iarăși și iarăși cu fiece oră de literatură în parte
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
însă pe cei doi prieteni ai mei, care urcau anevoie, gîfîind. Cînd au ajuns lîngă mine, au încremenit. Un platou imens ni se desfășura la picioare, încercuit de spinările dealurilor, ce păreau niște bivoli rumegîndu-și liniștiți timpul dintotdeauna. O lumină ireală, verde-albăstrie, o încremenire fastuasă a umbrelor, un cer în a cărui profunzime mă pierdeam cu suflet cu tot și un calm absolut, fără nici o nuanță, fără nici un vîrtej, reverberație sau foșnet. Priviți, le-am zis, aici s-a odihnit Dumnezeu
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cu mâinile tremurânde,Karon lasă jurnalul să-i scape jos.Inca nu-i venea să creadă ce citise.Acum,în mintea ei se legau idei și povești care păreau ireale. Dacă mă gândesc mai bine,isi spuse,cred că totul se leaga”.Lua iar jurnalul și mai citi ultimele rânduri,cu un scris dezordonat și nefiresc,după care paginile fuseseră rupte. Am trăit pe vas o adevarată aventura.Dupa ce
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]