1,182 matches
-
pe care totuși trebuie s-o port singur. Ajuns la această cotitură, nu pot concepe ca o metafizică sceptică să se alieze cu o morală a renunțării. CONȘTIINȚA ȘI REVOLTA SUNT REFUZURI CONTRARE RENUNȚĂRII. DIMPOTRIVĂ, LE ÎNSUFLEȚEȘTE TOT CE-I IREDUCTIBIL ȘI PASIONAT ÎNTR-O INIMĂ OMENEASCĂ. TREBUIE SĂ MURIM NEÎMPĂCAȚI ȘI NU DE BUNĂVOIE. SINUCIDEREA ESTE O IGNORARE. OMULUI ABSURD NU-I RĂMÂNE DECÂT SĂ EPUIZEZE TOTUL ȘI SĂ SE EPUIZEZE. ABSURDUL ESTE ÎNCORDAREA LUI EXTREMĂ, ACEEA PE CARE O
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dar și ca reprezentare a realității pe scenă nu poate fi jucat doar de o singură persoană. Astfel, jocul cheamă laolaltă spiritul creativ. Totodată, prin joc nu trebuie să considerăm ceea ce se opune seriosului, pentru că o astfel de opoziție rămâne ireductibilă ca însăși noțiunea de joc. Realul este exprimat prin joc în alte modalități, este un joc al realului, o oglindă retrovizoare a evaluării vieții. Prin joc se abstractizează ceea ce există în realitate oferindu-se, astfel, simbolicul și semnificația. Scena devine
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intuițională este încărcată cu un înțeles care duce la efectul oglizii ce transferă subiectul în cadrul artei. Orice formă de judecată ține de reflecția oglinzii ce oferă timpul necesar evaluării existenței din cadrul artei. Prin intermediul imaginii, obiectul de artă devine o entitate ireductibilă ce conlucrează cu simbolicul artei. Imaginea este elementul ontologic ce conduce și face posibilă concretizarea operei de artă. Artistul se identifică cu finalitatea creației și contemplă obiectul de artă. Totodată, obiectul de artă devine autonom, iar imaginea se desparte de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se va mai putea erija în forță conducătoare și nici nu-i va mai putea supune pe „cei mai buni” puterii sale” conform celor susținute de numeroși autori comuniști, punctul în jurul căruia pivotează totul ar consta în recunoașterea unei opoziții ireductibile între bogăție și sărăcie, aceasta din urmă fiind adesea ridicată la rangul de virtute. Fiecare își mărturisește neputința de a regăsi prima verigă a lanțului, dar toți se situează pe făgașul a ceea ce istoricul Gîrard Walter numește „eforturile disperate ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
insurecția populară o oportunitate de distrugere a „vechii societăți” în folosul „sfintei egalități”. Dar Babeuf a fost întronat „precursor” de către comuniștii moderni, pentru că a inovat în materie de clandestinitate partizană și de propagandă de masă. Axat pe o logică de ireductibilă confruntare între prieten și dușman, a vrut să canalizeze mâniile populare în scopul declanșării unui proces de distrugere-regenerare: „ca totul să se-ntoarcă în haos și ca din haos să iasă o lume nouă și regenerată”. Moștenitorii săi sunt numeroși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Arendt, Originile totalitarismului, cu precădere tomul al III-lea, „Sistemul totalitar”, constituie un punct de sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este dintru început convinsă de caracterul „nemaiîntâlnit”, ireductibil al fenomenului. Ea nu consideră ilegitim să convoace noțiunile clasice de tiranie sau de despotism. Apreciază, totuși, că aceste categorii vechi nu dau seamă despre acel aspect inedit și că se cade să se recurgă la un cuvânt nou, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
special eficientă în limitarea liderilor de a solicita, în numele interesului național, cât de mult posibil. Morgenthau a putut discerne această flexibilitate a interesului național datorită definiției în două părți date de el termenului, atât de important pentru gândirea sa. „Minimul ireductibil” al interesului național statal, „elementul necesar al intereselor față de alte unități”, poate fi formulat, simplu, drept „supraviețuirea... identității sale”, adică „integritatea teritoriului a instituțiilor sale politice și a culturii”15. Privit în acest fel - ca securitate națională -, interesul național constituie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
distingă între ceea ce este dezirabil în politica externă și ceea ce este esențial și, deși poate fi dispus să realizeze compromisuri cu opinia publică în lucrurile secundare, trebuie să se lupte, chiar riscându-și viitorul, pentru ceea ce consideră a fi minimul ireductibil al unei bune politici externe. Un guvern poate avea o înțelegere corectă a cerințelor politicii externe și a strategiilor interne pentru a o sprijini, dar, dacă eșuează în obținerea sprijinului opiniei publice, munca sa va fi inutilă și toate celelalte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
instituții, cum s-a indicat anterior 5, au tendința de a pretinde recunoaștere supranațională, adică universală, pentru concepțiile lor naționale de moralitate. Unitatea psihologică a lumiitc " Unitatea psihologică a lumii" La baza tuturor controverselor și conflictelor politice există un minim ireductibil de trăsături psihologice și aspirații care reprezintă proprietatea comună a întregii omeniri. Toate ființele umane doresc să trăiască și deci doresc să aibă cele necesare pentru a trăi. Toate ființele umane doresc să fie libere și deci doresc să aibă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
într-o regiune din care a rezultat Războiul Rece a fost însoțită și întărită pentru o perioadă de timp de dezghețarea ideologică a relațiilor Est-Vest. Rigiditatea alianțelor, o caracteristică a Războiului Rece, a fost o funcție nu numai a caracterului ireductibil al problemelor politice majore, ci și a naturii ireconciliabile a pozițiilor ideologice. Eliberarea parțială a politicii externe din strânsoarea rigidității ideologice a permis deschiderea unei noi diplomații de acțiune care a înlocuit pentru un timp inflexibilitatea polemicilor caracteristice primei perioade
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care are ca obiectiv menținerea păcii. Interesul național al unei țări pașnice poate fi definit numai în termenii securității naționale, iar aceasta trebuie să fie definită drept integritatea teritoriului național și a instituțiilor sale8. Securitatea națională reprezintă deci un minimum ireductibil pe care diplomația trebuie să-l apere cu forță adecvată și fără compromisuri. Dar diplomația trebuie să țină seama de transformarea radicală suferită de securitatea națională în era nucleară. Până la începutul ei, o națiune își putea folosi diplomația în scopul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fidelitate ales este probabilitatea recepționării unui simbol eronat. Informația statistică este o măsură absolută a incertitudinii [Mareș, 2004], în procesul alegerii la întâmplare dintr-un număr de evenimente posibile. 1. Simbol sau literă sensul strict informatic se numește elementul fundamental ireductibil, care conține o informație. 2. Alfabet se numește totalitatea simbolurilor (literelor). 3. Cuvânt se numește succesiunea finită de simboluri (în particular cuvântul poate fi constituit și dintr-o singură literă). 4. Limbă se numește totalitatea cuvintelor formate cu un anumit
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
care o afectează. Acesta este contextul În care bisexualii, homosexualii, lesbienele, dar și anarhiștii, feministele, ecologiștii, libertarii și alți „altermondialiști” din primii ani ai secolului XXI, luptând cu toții Împotriva unificării societății industriale contemporane, propovăduiesc, fiecare În propriul limbaj, noi utopii ireductibile Între ele. M. V. & BERA Matthieu și LAMY Yvon (2003), Sociologie de la culture, Paris, Armand Colin. DEBORD Guy (2000), Les Situationnistes et les nouvelles formes d’action dans la politique ou l’art, Paris, Mille et une nuits (prima ediție trilingvă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Între replierea identitară pe poziții comunitariste, chiar și În sânul celor mai deschise societăți, ilustrate de marile metropole politice și economice, și necesitatea păstrării, În orice comunicare Între oameni, a părții de „zgomot” care traduce, cu riscul naufragiului totalitar, prezența ireductibilei libertăți a interlocutorilor, poziția cosmopolită nu este dintre cele mai ușor de apărat și de ilustrat. Căci dacă obsesia degenerării „raselor”, limitate adesea la un singur ansamblu național, a fost trecută În rândul ideologiilor perimate (deși nu pretutindeni, așa cum dovedesc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de o raționalitate sprijinită de analize elaborate În acest scop, cât de ideologii și alegeri politice. După cum probabil s-a Înțeles, nu toate situațiile de migrare internațională sunt sortite să creeze ansambluri durabile care să poate fi denumite diaspora; aceasta, ireductibilă la altceva, nu se constituie decât dacă sunt reunite condițiile apropriate. M. V. & AFFERGAN Francis et alii (1995), Différence et cultures en Europe, Strasbourg, Conseil de l’Europe. BELTRAN Antolin (1997), „Immigrés chinois en Espagne ou citoyens européens?”, Revue européenne des
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
binelui. Ce principii pot fi Însă invocate pentru a justifica o astfel de prioritate? Primul privește ideea conform căreia individul trebuie să fie singura sursă de valoare morală, ceea ce exclude orice măsură care i-ar acorda unei comunități oarecare interese ireductibile la cele ale membrilor săi. Este unul dintre aspectele care distinge o teorie neutilitaristă a dreptății de una utilitaristă, aceasta din urmă putând accepta sacrificarea câtorva indivizi În speranța ameliorării sorții colectivității. Cel de-al doilea, legat În mod intim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o pretindea această antropologie era respinsă În favoarea unui dualism care Își avea rădăcinile În filosofia platoniciană. Așa cum constată Georges Gusdorf, omul lui Descartes și al lui Malebranche este de fapt mai aproape de Îngeri decât de oamenii reali, pentru că dualitatea sa ireductibilă ne Împiedică să-l cercetăm ca totalitate, nici una dintre cele două componente neavând statutul necesar pentru a-l putea reprezenta (Gusdorf, 1969, p. 185). La granița dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Edward Tyson se rupe de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi privit ca o «antiteză» opusă «tezei» dominației metropolitane. Însă efectele sale se transmit Întregului proces” (Nairn, 1977, p. 338). În teoria lui Nairn, ca și În cea a lui Wallerstein, mobilizările naționaliste alimentează o dinamică foarte complexă. Trăsăturile culturale ireductibile nu sunt constituite În așa fel Încât să fie de-ajuns să le dispunem conform unei scheme mai mult sau mai puțin ingenioase pentru a sublinia o identitate națională preexistentă și a provoca o ciocnire cu identitățile concurente. Culturile sunt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nuanțată, teoria „primordialistă” se bazează totuși pe același postulat al naționalismului inevitabil și util În exprimarea coeziunii identitare. Principalul creator al acesteia, Clifford Geertz, pune astfel accentul pe importanța „legăturilor primordiale”. Bazate pe „sânge” și pe „rasă”, aceste legături sunt ireductibile. Individul nu poate scăpa de dominația lor. Crisparea naționalistă provine din incompatibilitatea acestora cu comportamentul mobil pe care ni-l impune viața modernă. Atributele organice nu pot explica singure apariția naționalismului; În măsura În care acestea nu pot fi șterse și În care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mobilizarea antirasistă sintetizează sau rezumă toate mobilizările socio-politice: rasismul explică totul (tot ce merge prost și tot ce rănește), iar antirasismul Înlocuiește tot ceea ce rămâne. În sfârșit, această viziune holistă sau puternic sociologizantă („Societatea este rasistă”) ocultează orice diviziune socială ireductibilă la opoziția „albi-negri”, contribuind astfel la radicalizarea raporturilor sociale și favorizând apariția unui contrarasism anti-albi, legitimat de o convingere esențialistă („Albii sunt rasiști”) și devenit patetic prin instalarea negrilor În postură de victime. Efect opus celui scontat. Valul antitotalitar din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la cel al demonstrației raționale conduse de constrângeri logice” (Taguieff, 1988, p. 455). Trebuie să facem așadar distincție Între exigența de universalitate, implicată În rațiunea practică, și universalitatea enunțurilor epistemice produse de rațiunea teoretică. Universul social trebuie Înțeles ca loc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
juridică a acestuia. Pentru a fi mai preciși, ultimul termen este prelungirea, În vocabularul juridic, a noțiunii mai curând politice și sociologice de separatism. Într-adevăr, atunci când, În cadrul dreptului internațional, se dezbate locul dreptului la secesiune, prins Într-o tensiune ireductibilă Între dreptul la autodeterminare al popoarelor și dreptul la menținerea integrității teritoriale al statelor, se transpune, la nivelul principiilor juridice, o problematică esențialmente politică și socio-istorică pe care o presupune revendicarea separatistă. Așa s-a Întâmpat În cazul Canadei, atunci când
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mizează pe asemănarea globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea sau coabitarea, la același individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile sau ireductibile; 4) principiul dialecticii materie-formă, semnificând că materia simbolică este cumva pre-formată, marcată de utilizările sale anterioare. Memoria se Întrupează În corp și se perpetuează prin gesturi cotidiene și prin acțiuni rituale. În lingvistică, este numită sincretică fuzionarea a două funcții
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a rezultat din divergența sistemelor de norme ale actanților (ca în cazul situațiilor interculturale). Neînțelegerea poate apărea, de asemenea, la nivelul constitutiv al poziționării concurenților; se poate vorbi atunci de "dialogul surzilor". Există apoi cîmpuri discursive care implică o pluralitate ireductibilă de puncte de vedere. Investigațiile asupra polemicii au arătat că, pentru polemicile durabile și recurente (controversele), neînțelegerea este insurmontabilă și rezultă din chiar poziționarea interactanților și, în acest caz, incomprehensiunea reciprocă este constantă. De obicei, pentru a fi considerate neînțelegere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exegetică occidentală, devenind normă. Eshatonul presupune nu o evoluție, un progres, ci acel inefabil împărtășit cu riturile de trecere, cu marea pe-trecere, o mutație nu doar axiologică, ci ontologică. Între istorie și eschatologie există, după episcopul african, un dualism ireductibil. Ceea ce le unește însă asimptotic sunt, așa cum am amintit, acei kairoi ai istoriei. Eshatonul nu este doar sfârșit (finis), el desemnează în același timp și scopul (telos). Dacă sfârșitul limitează și separă, uneori prefigurând un nou început, scopul, obiectivul, orientează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]