1,542 matches
-
Halliday 1988b). Feminismul empiric corectează negarea sau subreprezentarea femeilor în politica mondială, produse ale falsei asumpții că experiențele bărbaților pot fi reprezentative atât pentru bărbați, cât și pentru femei, și că femeile sunt fie absente din activitățile politice internaționale, fie irelevante pentru procesele globale. Problema nu este că femeile nu au fost prezente sau că experiențele lor nu au fost relevante pentru relațiile internaționale. De fapt, așa cum demonstrează cercetările Cynthiei Enloe (1989, 1994, 2000), femeile fac și au făcut întotdeauna parte
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în timp). De asemenea, de la Aristotel încoace, se distinge între argumentele întemeiate rațional și sofisme (fallacies) sau falsele argumente, care în accepțiunea contemporană nu se mai referă la eroarea de raționare, ci la eroarea de argumentare. Distincția în sine este irelevantă în ceea ce privește discursul polemic literar, pentru că aici parametrii de evaluare au în vedere depășirea dilemei adevărat fals sau corect-eronat în direcția unei probabilități impuse de caracterul doxologic. Observăm așadar că, dacă în argumentarea cotidiană sau în discursul științific sofismele sunt indezirabile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere, probare, monere) cu cea de a persuada și emoționa (conciliare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
determină extinderea și apoi retragerea locuirilor cucuteniene și pe formele joase de relief (ZAHARIA, PETRESCU DÎMBOVIȚA, ZAHARIA 1970, 32-34). O a doua lucrare majoră, care abordează problema tipologiei așezărilor cucuteniene, consideră diferențierea acestora în funcție de situarea geografică fiind în mare măsură irelevantă, deoarece, în toate fazele culturii Cucuteni, majoritatea așezărilor se aflau situate pe forme de relief ce înlesneau, în mod natural, apărarea (MONAH, CUCOȘ 1985, 42). Astfel, autorii propun adoptarea unei tipologii și terminologii geograficoetnografice, aceasta fiind capabilă să reflecte cu
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
nu mai exista nici o îndoială: infinitatea și zero sunt inseparabile și esențiale pentru matematică. Matematicienii nu au avut de ales; erau nevoiți să învețe să trăiască cu ele. Pentru fizicieni, însă, zero și infinitatea păreau a fi două noțiuni absolut irelevante pentru explicarea fenomenelor din univers. Adunarea infinităților și împărțirea la zero puteau face parte din matematică, însă natura nu avea legătură cu ele. Sau cel puțin așa sperau oamenii de știință. În timp ce matematicienii descopereau ce relație există între zero și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
întreaga acțiune a epopeii stă sub semnul lui Ahile, dar că el este nemijlocit prezent doar în cânturile I, IX și XVI-XXIV, adică în 11 cânturi din 24, deci cu un cânt mai puțin decât jumătate din întregul lor, asimetrie irelevantă câtă vreme nu știm dacă împărțirea în cânturi îi poate fi atribuită chiar lui Homer. Redusă la esențial, acțiunea Iliadei, precum și antecedentele și urmările ei, se desfășoară în patru timpi, în funcție de comportamentul lui Ahile: 1. Câtă vreme Ahile a participat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
întreaga acțiune a epopeii stă sub semnul lui Ahile, dar că el este nemijlocit prezent doar în cânturile I, IX și XVI-XXIV, adică în 11 cânturi din 24, deci cu un cânt mai puțin decât jumătate din întregul lor, asimetrie irelevantă câtă vreme nu știm dacă împărțirea în cânturi îi poate fi atribuită chiar lui Homer. Redusă la esențial, acțiunea Iliadei, precum și antecedentele și urmările ei, se desfășoară în patru timpi, în funcție de comportamentul lui Ahile: 1. Câtă vreme Ahile a participat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în corpurile legislative coloniale și de stat și în Congresul Continental, posibilitatea realizării unui guvern reprezentativ era de fapt indiscutabilă. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, concepția tradițională era deja ignorată, dată uitării sau, dacă era amintită, tratată ca fiind irelevantă. "Este evident", scria în 1861 John Stuart Mill, "că singura guvernare care poate îndeplini toate exigențele statului social este cea la care participă întreg poporul; că orice participare, chiar și în cea mai mică funcție publică, este utilă; că participarea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
liberi. Astfel era un mediu propice pentru dezvoltarea democrației. Într-adevăr, viziunea lui Thomas Jefferson asupra republicii presupunea că temelia necesară democrației era societatea agrară, formată din fermieri independenți. Sînt aceste începuturi preindustriale ale unora dintre cele mai vechi democrații, irelevante pentru țările epocii postindustriale? Nu. Această serie de experiențe subliniază un punct crucial: oricare ar fi activitatea dominantă, o economie descentralizată care contribuie la crearea unei națiuni de cetățeni independenți, este foarte favorabilă dezvoltării și menținerii instituțiilor democratice. Anterior am
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a denominat prin aceleași repere toponimice tradiționale. „Vidul“ documentar de după plecarea armatelor și administrației romane e cauzat de haosul provocat de migrațiile barbarilor, care au obligat populația autohtonă să se retragă în comunități mărunte, neștiute de cronicarii timpului și oricum irelevante pentru ei, pe văile împădurite ale apelor și în munți. Același vid documentar există, de altfel, și în legătură cu populația din sudul Dunării („vlahii călători“ și albanezii sunt amintiți și ei spre sfîrșitul mileniului unu și începutul celui de-al doilea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cisa, pol Cyssa, ceh Tisa, srb. Tisa, cr. Tisa, bg. Tisa) romînii (Tisa, Tisă) și germanii (Teiss, Teisse, Theysse < Têse). Forma „longobardă“ Tiza, de la care pornește toată această ipoteză, este o transcriere aproximativă a lui Tisa și, de aceea, este irelevantă, ca de altfel și construcția bazată pe ea. O altă ipoteză deduce Pathissos dintr-un compus slav (tip sîrb. Pótîsie, „zona din jurul Tisei“, (ca: Pódrînje, „teritoriul de lîngă Drina“, Pòsavlje, „împrejurimile Savei“, Pomarj, Pomorovj, Podunavi etc.), formantul Thissos, Tissos, Tiza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca și Dragomir, Anca este simultan victima și călăul, iar ambii sunt ilustrări dramatice ale eternilor candidați la nefericire. Așa cum se va întâmpla în unele farse tragice (Vizita bătrânei doamne de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rezultate notabile în direcția investigării originii, a funcției ori a subiectului mitic, realitatea dovedește că niciuna nu se preocupă de toate acestea simultan.21 Nu poate fi ignorată însă nici forma pe care o adoptă miturile, chiar dacă adesea este considerată irelevantă pentru conținut ori funcție; ea dă primele (și poate cele mai importante) indicii în privința culturii în care mitul respectiv trăiește și deschide calea celorlalte analize (orice istorie povestită luată ca obiect de studiu exhibă caracteristici externe dimensiunea relatării și locul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
despre cum trăiesc oamenii efectiv). Abordările istorice privesc mitul ca darea de seamă despre fapte și persoane reale, transformată de timp, transmitere orală și asezonare imaginativă (însă pentru mărturia comprehensivă asupra permutărilor spiritului uman pe care o oferă mitul este irelevant dacă acesta se bazează pe realitate sau nu). Întâlnim apoi abordări proto-științifice, care consideră că mitul este o lectură inadecvată a naturii cu instrumentele rudimentare anterioare gândirii științifice (însă la urma urmei și motivațiile științei sunt mitologice gravitația nefiind mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tocmai prin aceasta) contradictorii, discuția va fi punctată și printr-o disecție tematică, de la miturile istorice, politice, la cele ale divertismentului, prea adesea și prea facil ignorate ca nedemne de atenția privirilor "serioase", ca producții ale unei culturi de masă, irelevante, perisabile. Dar ceea ce pentru un anumit grup într-un anumit moment face parte din "nucleul dur" al identității culturale, pentru alt grup, ori chiar pentru același, dar în alt moment sau context, își poate pierde pe deplin ponderea. Patrice Bidou
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să fie luate în considerare și cele care preferă o abordare istorică, nu neapărat istoricistă, care insistă asupra contextelor, a schimbărilor, care completează lacunele vizibile ale marilor sisteme structurale. De altfel, comparativismul este respins în bloc, fiind considerat ineficient și irelevant de către unii autori. René Girard, de pildă, se declară anticomparativist, afirmând că a spune despre miile de fire de iarbă de pe o pajiște că sunt toate asemănătoare ori că fiecare diferă de celelalte, este în esență același lucru. Neputința însă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
apar în mod natural ideologii și atracții, mode și simulacre, care pentru moment anesteziază anxietatea. La un nivel personal, toți ne ținem de imagini ale sinelui, de imagini ale altei vremi, imagini împrumutate de la cultură ori de la părinți, imagini depășite, irelevante, constrângătoare. Ne străduim din răsputeri să ne construim un simț adaptabil al sinelui, un set de atitudini față de sine și față de ceilalți, și o serie de răspunsuri reflexive al căror scop este să ne reducă anxietatea existențială. Mare parte din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
desenată, fie că este considerată o formă de artă respectabilă în ciuda tinereții sale (cea de-a "noua artă", apărută relativ concomitent cu fotografia și cinematografia)469, fie o formă minoră de expresie și de comunicare, în cel mai bun caz irelevantă în conținut, iar în cel mai rău vehiculul unor mesaje nocive ca aspect și ca fond, nu există în afara contextului cultural în care prinde viață, și în absența publicului său. Precum romanul popular, ea "reflectă preocupările socio-psihologice ale epocii sale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să fac față situației; însă șansele sunt reduse, așa că nu contează. Cele trei femeie se priviră una pe alta. N-a făcut numai parte din viața ta, o corectă Amelie blând. Asta a fost demult, îi aminti Darcey. Acum e irelevant și, sincer, nu vreau să mai vorbesc despre asta. Păi, atunci... Minette făcu o pauză în care părea că își adună gândurile: Schimbând complet subiectul... cum e cu scrisoarea? —Ce scrisoare? Darcey se străduia cu tot dinadinsul să adopte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
informatică, dar nu din ce fac eu. Și tu faci bani frumoși, zise ea. —Scumpo, cât câștig eu e nimica toată pe lângă ce câștigă alții. Și cum ar putea fi altcumva? Cariera mea, tot ce vreau eu să fac, e irelevantă. —Ba nu e, se încăpățână Nieve. Când am sosit aici, ai spus că te interesa nemaipomenit toată industria asta. Știu că nu a fost întotdeauna ușor, dar ție îți place munca. Nu-mi vine să cred că vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și curelele pe care i le-aș fi ales de obicei, m-am deprimat destul de tare și nu mi-am putut imagina cum ar putea s-o mulțumească vreuna din ele. Și nici vreun ruj sau parfum: păreau cumva total irelevante. Și e cam la fel și cu tata - lui îi iau de obicei un cadou prostesc și amuzant, ceva de genul răhățel de câine care cântă sau un pahar de bere care râgâie când îl ridici de jos, dar simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bine fără mine și că, de fapt, Judy și cu mine nu fuseserăm niciodată un cuplu potrivit. Sentimentele intense- nu, cuvintele acestea nu sunt nici pe departe potrivite -, răvășitoare, mistuitoare pe care le aveam față de Stacey făceau totul atât de irelevant încât cred acum că a fi egoist era un lucru perfect normal. Am sunat la sonerie în loc să îmi folosesc cheia, pe care încă o aveam cu mine, simțind efectele unei legi nescrise care sugerează un anumit tip de politețe atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scoată pentru o clipă din uitare, folosindu-se de ele În lupta sa pro sau contra tendințelor actuale din poezie. Fima ridica din umeri și murmura: Gata, Țvika, ajunge. Poeziile sale, ca și profețiile, i se păreau acum Îndepărtate și irelevante. De ce tânjește sufletul dacă nu știe după ce tânjește? Ce există cu adevărat și ce pare numai să existe? Unde poți regăsi ce ai pierdut, când nici măcar nu știi ce ai pierdut? Într-o zi din anul țapului, În timpul scurtei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aștepta doar muncă plictisitoare de demontat și Împachetat. Ce părere avea? L-ar putea trimite la el pe Teddy sâmbătă dimineață, pentru două-trei ore, să-l ajute să dea jos... n-are importanță. Știa că toate astea erau ridicole și irelevante. Până se Întorcea ea putea să calce puțin? Sau să Împăturească rufele curate? Cândva, cu altă ocazie, va Încerca să-i clarifice o idee care Îl preocupase destul de mult În ultima vreme, o idee pe care el o denumise „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca asta să nu-ți ocupe prea mult timp și să nu te Împiedice să-l educi pe acest tânăr fermecător să-și iubească țara cu credință și să devină un apărător al patriei și al poporului său. Restul e irelevant. Și cu asta și-a reluat plimbarea, urmat de un bărbat foarte bine făcut, a cărui datorie era probabil să-l apere de pisălogi. Baruch a strigat: —Gingis Han! Și a adăugat: —Uită-te și tu, Efraim, În mâinile cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]