1,352 matches
-
și de pământ, fără să te-ntrebi de rostul acestui gol numit aer și care se interpune atât de vag între cele două aparente realități. Deodată, într-o după-amiază îngreuiată de plictiseală și veșnicie, impalpabila lui imensitate ți se descoperă irezistibilă și moleșitoare. Și atunci te miri de ce-ai umblat pentru înec după întinderi, când el te cheamă, vast spațiu diafan, spre destrămare și pieire. Cosmogonia mea adaugă neantului inițial o infinitate de puncte de suspensie... Atâta vreme cât oamenii nu se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o păstra! Să veghezi inutil neînțelesul lumii și al lui Dumnezeu și să extragi știință din chin! Sânt beat de ură și de mine. Mâhnirea e un dar, ca beția, credința, existența și ca tot ce e mare, dureros și irezistibil. Darul mâhnirii... Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro). Emil CIORAN, PE CULMILE DISPERĂRII, Humanitas, 1993. EMIL CIORAN s-a născut în 8 aprilie 1911 la Rășinari (Sibiu), ca al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un zâmbet sau o rugăciune. Căci mâinile pot avea ochi, acolo unde ochii văd în interior. Expresivitatea absolută, fruct al unei continue transfigurări, al unei neîncetate primeniri lăuntrice cu focuri nestinse și cu valuri agitate, cu vibrații infinite și pulsații irezistibile, va face din prezența noastră un centru de iradiere mai puternic decât soarele. Și nu numai mâinile, dar și fața, și tot ce ne individualizează să atingă această formă de expresivitate, în care tot ce are ființa noastră specific se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
găsi aceasta, altundeva decât în ultimele expresii? Încordările ultime și convulsiunile tristeților sfâșietoare, nebunia ultimă, beția și excitarea în ultimele forme mă încîntă pentru amestecul lor de farmec și de neliniște, pentru surâsul acela apocaliptic, de o vrajă ciudată și irezistibilă. Nu este totul ultim? Existența în genere nu este ea deja prinsă în neant? Și ce este neliniștea în fața neantului decât bucuria perversă a ultimelor tisteți, exaltarea pentru definitivatul neantului și provizoratul existenței? Să fie oare pentru noi existența un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? De unde atâta discreție și atâta rezervă? Dacă aș avea conștiința unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziții interne înspre plăcere, și dacă aș simți o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de oameni ce răsare din suferință seamănă cu înțelepciunea ce izvorăște din nefericire. În amândouă cazurile, rădăcinile sânt putrede și izvorul infectat. Numai iubirea de oameni care e naturală și spontană, rezultată dintr-o dăruire firească și dintr-un elan irezistibil, poate fecunda și sufletele altora și poate comunica o intimitate caldă și senină. Aceea ce rezultă din suferință ascunde prea multe lacrimi și suspine pentru a nu împrăștia raze de o claritate amară, în care punctele negre pătează puritatea iubirii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
culmile disperării, superficialitate în iubire este o superficialitate din adâncime. Am încercat într-o mare tăcere și într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe de oameni și aproape de mine, o senzație de tumult nesfârșit, în care lumea, ca un torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent și insesizabil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan torențial, de un farmec indefinibil și de un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le facă întunericul mai misterios se vor răsfrânge și se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură. Și atunci întunericul nu va mai fi o atracție irezistibilă și nu te vei mai ameți la viziunea prăpăstiilor și adâncimilor. Dar ca să ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile și limitele beatitudinii, dematerializat de raze și purificat de seninătăți, trebuie să fi scăpat definitiv de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
își legitimează existența prin lupta pentru o idee istorică. Mesianismul nu înseamnă decât lupta și suferința pentru realizarea unei astfel de idei. Voința de a face istorie trebuie să derive din rădăcinile biologice ale unui popor, să circule în sânge irezistibilă pentru ca să poată alimenta o sumă de valori, pentru care luptă. Că sânt atâtea popoare și așa de puține națiuni se explică prin faptul că, deși multe din ele își simt biologic chemarea, ele nu se pot realiza într-o sumă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aporeticii, adică la sistematizarea lipsei de soluții? Că iraționalul ține mai esențial de răspântiile istoriei decât raționalul, o dovedește nulitatea dreptului în astfel de momente. Forța dreptului este nulă în fața Forței. Crizele lui sânt echivalentele triumfului Ei (zeiță monstră și irezistibilă). Acei care se complac în iluzia unui absolut juridic, dar văd răsturnările create de ofensiva forței (chiar a acelei forțe ce servește o mare idee), se mângâie cu speranța că la un tribunal al istoriei toate triumfurile înălțate din expansiunile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inima lui, să le facă a simți desele și nemăsuratele-i bătăi,... ar plânge și ar râde de fericire, ca un copil, ar nebuni în urmă și vecinic ar visa aceea oară fără de seamăn. De unde această simțire nemăsurată, de unde această irezistibilă nebunie? El nu-și simțea capul, nu-și simțea inima, toate se învîrteau împrejuru-i într-o lumină trandafirie, părea că nu vede decât perdele albe și de după fiecare se ivea, zâmbind cu o speriată și copilărească șireție, capul ei. Înamorat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Totodată căzu o lovitură tâmpă și adâncă din turn. Inima cavalerului făcu o pauză cumplită... Stătu mai multă vreme neclintit, apoi voi să facă câțiva pași spre cal, dar rușinea că i-ar fi frică-l reținu; onoarea și o irezistibilă dorință de-a duce aventura la un sfârșit îl readuse la poartă. Prinse inimă, se-mbărbătă, scoase sabia cu o mână, cu cealaltă ridică clanța de la poartă. Ușa grea trăsnea în țîțîne și se da cu greu împinsă, el sili
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toată primitiva ei frumusețe... astfel cum a mai murit o dată... de gândeai că e un înger înmărmurit, să nu-i brăzdeze pasiunile fața lui cea netedă și rotunzită în ovalul ei, să nu se usuce, să nu devie urâte aceste irezistibile umbre de tristeță zugrăvite cu măiestrie sub umerii feței lui... Și cu toate astea... Ah! am prejudiții! Eu am prejudiții. Aide, demone... Nu este cel întîi, nu va fi cel din urmă, zise ea zâmbind c-un fel de ură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
puțin umerii obrazului, cam ieșiți, arătau că rotunzimea lui slăbise și făcuse loc acelei umbre dulci și interesante în mijlocul obrajilor care le șade atât de bine oamenilor tineri - umbra sentimentalității. Această umbră, semnul setei de iubire, este la amândouă sexele irezistibilă. În vreme ce damele se uitau foarte des, ca-n treacăt, dar cu multă intențiune la tânărul nostru - și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care le-ar fi răspuns, el se uita
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mulțimi. Nu pot intra într-un teatru, nu pot asista la o serbare publică fără să mă-ncerce de-ndată o bizară senzație de disconfort, fără nici un motiv aparent, o teribilă enervare, ca și cum aș lupta din răsputeri împotriva unei influențe irezistibile și misterioase. Și chiar lupt împotriva sufletului mulțimii care încearcă să pătrundă în mine. De cîte ori n-am constatat că inteligența sporește și se-nalță cînd ești singur și se-mpuținează, coboară, de-ndată ce ne-amestecăm printre oameni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
chiar un catalog de idei preconcepute ale timpului și clasei sale. Dar descrierea contactului care se stabilește între individ și colectiv (sau între artist și multitudine), cu cele trei faze ale sale: teama instinctivă, cutremurarea anxioasă urmată de o deposedare irezistibilă și, în sfîrșit, gigantica circulație a influențelor misterioase, aproape tactile, vizibile chiar, această descriere deci este un adevăr care sare-n ochi. Analiza se-ncheie cu nivelarea inteligențelor, paralizarea inițiativelor, colonizarea sufletului individual de către sufletul colectiv, toate presupuse efecte ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
el11, afirmă că mulțimea "nu judecă". Dar de ce mulțimea nu judecă de vreme ce fiecare ins din mulțime judecă? De ce această mulțime va face, în mod spontan, ceea ce fiecare dintre unitățile ei, luate separat, n-ar face niciodată? De ce mulțimea are impulsuri irezistibile, voințe feroce, atracții stupide pe care nimic nu le poate opri și de ce, purtată de astfel de atracții iraționale, săvîrșește fapte pe care nici unul dintre indivizii ce-o alcătuiesc nu le-ar săvîrși? Un necunoscut lansează un strigăt și iată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
față de semeni. Departe de mine gîndul de a nega acest foarte nobil sentiment, dar cred că este mai curînd exprimat, decît răspîndit în realitate. Adevărul e că pentru majoritatea oamenilor supunerea, credulitatea, complezența cvasi-ndrăgostită față de un stăpîn admirat au o irezistibilă dulceață. Ceea ce erau odinioară apărătorii cetăților galo-romane de după căderea Imperiului sînt astăzi mîntuitorii societăților noastre democratice și revoluționare, adică obiectul unei idolatrii entuziaste, al unei înjosiri pasionate"36. De ce această adeziune dăruită conducătorului? Pentru că el propune mulțimilor, în termeni simpli
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
punct fix. Fixitatea și stabilitatea sînt cea mai scurtă cale către extreme. II La persoanele sugestionate, hipnoza aduce în memorie amintiri uitate, resimțite ca fiind mai vii și mai numeroase decît în starea de veghe. Ele au o calitate imperativă, irezistibilă, care lipsește adesea gîndurilor conștiente. Transpunînd această observație, Le Bon susține că la mulțimi, amintirile și datinile își croiesc întotdeauna loc printre exagerările și iritările lor. Chiar și după marile răsturnări, firul rupt al continuității se reface. Contrar cuvîntului de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nici o pasiune nu s-a confirmat într-atît de narcisistă. Nici un amant nu s-a iubit mai mult, incluzîndu-se pe sine în obiectul iubirii sale"196. Care era, după cum se știe, Franța. Ambiția, care niciodată nu îi lipsește conducătorului, nevoia sa irezistibilă de a se așeza în frunte, sînt relevante în sensul unei vocații, al unei misiuni tiranice. Iar el o îndeplinește, așa cum hipnotizatul execută ordinele date de o voce anume și repetă cuvintele sugerate. Nu îl oprește nici un obstacol, nici interior
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și curajul, trăsătura indefinibilă, dar eficientă, se numește prestigiu. Cum l-am putea descrie? E vorba de "o putere misterioasă, un fel de vrajă care induce admirație și respect, paralizînd facultățile critice"202. Individul care îl posedă exercită un ascendent irezistibil, o stăpînire naturală. Îi e suficient un gest sau un cuvînt pentru a se face ascultat, pentru a obține ceea ce, în cazul altora, ar necesita o întreagă armată pe picior de război, o mașină birocratică completă. Pentru Gandhi a fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
hipnotizat trădează faptul că în joc e o nevoie de supunere care își caută realizarea. În îndeplinirea ei, oamenii își află plăcerea. "Adevărul este, spune Tarde, că pentru majoritatea oamenilor supunerea, credulitatea, complezența cvasi-îndrăgostită față de conducător sînt însoțite de o irezistibilă tandrețe"277. Putem refuza conținutul acestor argumente. Mai dificil va fi însă să refuzăm logica lor și realitatea experienței. Astfel încît apare următoarea întrebare: există oare un singur om care să nu fie ispitit de tentația de a admira și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
putea produce o mai profundă întrepătrundere între două persoane, și nici nu ar genera mai multă influență asupra gîndurilor lor. "Reunindu-i, scrie el, conversația îi determină pe oameni să se împărtășească unii celorlalți printr-o acțiune pe cît de irezistibilă, pe atît de inconștientă. Prin urmare, ea e cel mai puternic agent al imitației, al propagării sentimentelor, ideilor și modurilor de acțiune. Un discurs antrenant și aplaudat este mai puțin sugestiv tocmai pentru că își mărturisește deschis intenția de a fi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
capteze atenția prin intermediul dezvăluirilor, scandalurilor și exagerărilor. Pe scurt, "să ne sucească capul printr-un cît mai mare tapaj"321. Mai trebuie să își afirme cu fermitate ideile, să dogmatizeze dacă e cazul, căci a dogmatiza reprezintă întotdeauna o atracție irezistibilă pentru oamenii grupați în mulțime ori în varii tipuri de public. În fine, last but not least, trebuie să repete la nesfîrșit aceleași idei și aceleași raționamente. Spune Tarde: În materie de argumente, cel mai bun rămîne de obicei cel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
romani, părinți ai patriei și tribuni ai plebei. La fel sînt majoritatea liderilor contemporani, deținători ai tuturor puterilor și reprezentanți aleși ai poporului. În concluzie, carisma realizează coincidența termenilor opuși în persoana unuia singur și de aceea fascinația ei este irezistibilă. Aici apare însă adevărata problemă. După cum bănuiți, această reconstituire a evoluției nu este conformă cu observația științifică și nu-s cel dintîi care remarcă acest lucru. Cel mai ciudat însă, pentru mine, nu este apariția ei în urma unei străfulgerări de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]