1,431 matches
-
În perioada asta era de câte două-trei ori pe zi la ziarul franțuzilor. Asta de când cu uciderea în duel a domnului Lahovary, directorul gazetei, de către „căpățânosul ăla de Filipescu“, directorul Epocei. Așa că numai de duel nu-i ardea domnului polițist, iritat cum era de ancheta care bătea pasul pe loc și de vocile din presă care-l persecutau tot mai tare. Ajunsese să nu-i mai suporte pe gazetari: când făcea lucruri bune nu-l băgau în seamă, dar, îndată ce nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Lahovary era exact de vârsta mea și când îmi amintesc ce om dintr-o bucată și plin de voie bună era, îmi doresc din suflet ca Filipescu să fie condamnat. Dar de ce? se înflăcără Pavel, cu vocea un pic mai iritată și mai tare decât de-obicei. Oare n-ai dreptul să trimiți martori când ești ponegrit într-o gazetă? Nu-l apăr pe Filipescu, dar în cazul de față era onoarea lui în joc, Lahovary e cel care l-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care a scris lumea asta (aici Pavel ridică degetul spre cer și apoi îl coborî spre pământ) iubește sfârșiturile fericite, și că totul e bine când se sfârșește cu bine. Totul e bine când se sfârșește cu moarte? îl întrerupse iritat doctorul Margulis. — Așa ar trebui să credem, nu? replică Pavel abia auzit, dar fără să se tulbure. Iată un bun sfârșit de roman. Totul e bine când se sfârșește cu moarte. Și cred că ceea ce a fost este ce va
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ridicase ținând în mână poșeta deschisă din care ieșea capul lui Mirciulică. ― Ei și? ― Aș vrea, declară senină, să mă duc acasă. A fost o zi obositoare, cred că sînteți de acord cu mine. M-am gândit... Scarlat o întrerupse iritat. ― La ce v-ați gîndit? ― De vreme ce domnul șofer este aici, iar mașina se află în strada, alături, m-ar putea conduce pe mine până acasă. După aceea s-ar întoarce... Ionescu izbucni în râs. ― Și asta-i întreagă! Ce casă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am venit de hac? Să știi că fotografia a fost destul de bună. Mi-au dat nițel de furcă dinții de jos. O declanșare simultană pe două sisteme care... Inginerul îi întrerupse iritat: ― Degeaba îmi explici că tot nu înțeleg. Chestia e ce facem acum? ― Păi ce să facem?! Strângem pozele de pe pereți și o întindem. Ce credeai? ― Uite, băiete, cum stă treaba! Tot circul ăsta a fost inventat pentru două tablouri. Un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu ajunge să citească atâtea cărți. Am văzut odată o statistică. Cei mai deștepți nu sar peste 8-10 mii. ― Dacă ar avea ceva despre fluturi m-ar interesa. Apucă la întîmplare un volum și-l deschise. Raul Ionescu îl măsură iritat. ― Sper că nu te apuci acum să răsfoiești toată biblioteca! N-are nimic despre fluturi. ― De unde știi? ― Armeanul era astrolog, inventă inginerul. Citea în stele și ghicea în palmă... N-avea treabă cu insectele. ― Fluturele nu-i insectă! ― Elicopter sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre doamna Miga și buzele îi zvâcniră a plâns. O chemă încet, cu un glas pe care nu i-l auzise nimeni, niciodată: ― Florence... * ― Încă zece pași, calculă maiorul. Azimioară trase piedica pistolului și întinse brațul. * ― Florence! Bătrâna își ridică iritată privirea. Colțul gurii tremura. ― Ce vrei? Profesorul surâse fluturîndu-și pleoapele. ― Adio, draga mea... Cu o mișcare neașteptată sări peste Scarlat lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a mai venit? Înseamnă că a găsit altceva împotriva ta. Ce poate fi acest alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o batistă mică, evitând privirea maiorului. Cristescu se simți brusc obosit. Dintr-o dată jocul nu-i mai făcea plăcere, se simțea iritat, iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului ei și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să iasă. Prin ușa întredeschisă se vedea patul neatins. ― Ne inundă! repetă Valerica Scurtu. Se repezi apoi la scrin încercînd inutil să-l împingă. ― Ce s-a întîmplat? se interesă Panaitescu. Omul se mișca ușor. Nu-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
m-au suit cu forța într-o ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari". Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirîndu-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: "De ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. ― Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți totul. Nu-ți închipuiai că eu voi merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era foarte bine . Comisarul insistă să afle dacă mai avea poftă să repete ceea ce făcuse și Cottard, înviorându-se, răspunse că nu și că dorea numai să fie lăsat în pace. \ Vă atrag atenția, a spus comisarul pe un ton iritat, că, pentru moment, dumneavoastră o tulburați pe-a altora. DAR LA UN SEMN AL LUI RIEUX, LUCRURILE S-AU OPRIT AICI. ― Vă dați seama, a oftat ieșind comisarul, avem ceva mai important de făcut, de când se vorbește de această febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PUȚIN POSIBIL DESPRE CIUMĂ ȘI DE A NU ÎNCETA TOTODATĂ SĂ DISCUTE; LA IEȘIREA LOR DIN MINȚI ȘI LA PALOAREA LOR LA CEA MAI MICĂ DURERE DE CAP DE CÂND ȘTIAU CĂ BOALA ÎNCEPE PRIN CEFALEE; ȘI LA SENSIBILITATEA LOR IRITATĂ, SUSCEPTIBILĂ, SCHIMBĂTOARE, ÎN SFÂRȘIT, CARE TRANSFORMĂ ÎN JIGNIRE O SIMPLĂ UITARE ȘI CARE SE MÂHNEȘTE DE PIERDEREA UNUI NASTURE LA PANTALONI. I se întâmpla adesea lui Tarrou să iasă seara cu Cottard. El povestea apoi în carnetele sale cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de la acel sit. Ne-am gândit că ar fi putut s-o ascundă acolo. Acum era rândul lui Maggie să tacă. Își privea încheieturile, pe ambele având crestături roșii, adânci. Începu să scuture din cap. Asta ce înseamnă? întrebă Miller, iritat. Nu spuse nimic. Bătând cu pumnul în masă, el strigă: — De ce naiba scuturi din cap? Ridică privirea, bucuroasă că a reușit să-l enerveze. Pentru că nu-mi vine să cred cât de prost poți să fii. Cum îndrăznești... —Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ignatius, trebe să plecăm, spuse doamna Reilly. Mi-e foame. Se întoarse spre el și răsturnă sticla cu bere care căzu jos și se sparse într-o mulțime de cioburi cafenii. — Mamă, nu cumva îmi faci o scenă? întrebă Ignatius iritat. Nu vezi că stau de vorbă cu domnișoara Darlene? Ai prăjituri cu tine. Mănâncă-le! Tot timpul te plângi că nu mergi nicăieri. Am crezut că îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vas de flori care conținea un trandafir roșu, unul alb și unul albastru. Am cumpărat și niște hârtie creponată, dar nimic din ce am reușit să fac cu ea nu m-a satisfăcut. — Asta e o monstruozitate florală, comentă Ignatius iritat, bătând în vas cu sabia lui de plastic. Florile artificiale sunt ceva nefiresc și totodată obscen. Îmi dau seama că voi avea mult de furcă cu voi ăștia. — O, vorbește, vorbește, vorbește, gemu Dorian. Și acum hai să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când se ridică dintr-un salt și porni clătinându-se spre ușă, sticlele de șampanie și paharele căzură pe dușumea și se sparseră. Vino înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Trebuie să îmi spui tu ce scrie. Poți să te uiți la această hârtie și să îmi spui răspunsul? întrebă Gail. — Trebuie să îmi spui tu ce scrie, repetă Gerard. Sărea de pe un picior pe celălalt, pe stinghia lui, devenind iritat. Se uita mereu la camera video. Lui Gerard nu-i plăcea să fie pus în situații stânjenitoare. — Scrie cincisprezece fără șapte. — Opt, răspunse imediat papagalul. Gail rezistă tentației de a se întoarce spre cameră și a striga de încântare. În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se duse la birou, puse punga cu ace pe podea și începu să formeze un număr la telefon. Managerul biroului, Florence, intră și văzu punga. — Ei, nu ești cam bătrână pentru asta? zise ea. — Nu este a mea, replică Georgia, iritată. — Atunci ... doar nu a fiicei tale? Georgia aprobă din cap. — Ba da. — E doctorul acela, Vandickien, zise Florence. — Cine? — În Miami. Adolescentele iau hormoni, își stimulează ovarele, îi vând lui ovulele și bagă banii în buzunar. — Și ce fac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Trecuse prin câteva orașe, dar la trei dimineața totul era închis, inclusiv stațiile de benzină. Iar apoi ajunsese din nou într-un peisaj de țară întunecat și pustiu. Ar fi trebuit să ia o hartă cu el. Stan era epuizat, iritat și avea nevoie să oprească și să doarmă. Dar blestemata de pasăre începea să țipe, de câte ori oprea mașina. Gerard tăcuse în ultima oră, dar acum, în mod inexplicabil, începuse să scoată sunete ce semănau cu niște tonuri telefonice. Ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu prea mult calm. Nicodim Fomici era serios indignat. ă Dar ce pot să fac? ă Poți face recurs. Porfiri zîmbi slab. ă Trebuie să îmi accept soarta. Nu-i ăsta destinul rusesc? ă Nu, nu este, obiectă Nicodim Fomici iritat. Nu cred că stoicismul este o caracteristică rusească. O deplor! ă Trebuie să îmi dau toată silința în a-l ajuta pe prokurorul Liputin la descoperirea criminalului. Acesta este prioritatea mea acuma. Dezamăgirile mele personale sunt irelevante. După un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
amărăciune încât celălalt încercă să fie conciliator, Vom mai vedea. Olarul urcă în furgonetă, demară cu bruschețe, câteva lăzi, precar așezate după descărcatul pe jumătate, alunecară și se izbiră violent de ușa din spate, Să se spargă totul odată, strigă iritat. Fu nevoit să se oprească la baza rampei de ieșire, regulamentul cerea ca și paznicul de aici să verifice permisul, de ce nu se știe, sunt chestiuni birocratice, în principiu cine a intrat ca furnizor, tot ca furnizor va ieși, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]