1,688 matches
-
om să nu doarmă nopțile, turnând În stomacul lui cisterne Întregi cu băuturi alcolice??” „Până Într’o zi...!”suspină Tony Pavone cu gândul la banii cheltuiți cu Șeful Șantierului iar uneori la aventurile amoroase la care era obligat să participe irosind timpul și suportând prezența prostituatelor! Soarele dimineții Își făcu apariția În timp ce Gică Popescu Îl Întrebă suspinând. „E ora de Începere a programului de lucru. Ce hotărâre iei? Vii cu mine la birou, ori te duci acasă...?” „Să mă duc acasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
furtișagurile tale, În timp ce dumneaei face mofturi, refuzând să-și salveze pielea...!! Din momentul de față, ești arestată...! Să vină șeful arestului!!” În câteva momente apăru un gardian cu cătușele pregătite iar torționarul arătă către femeie. “La arest cu ea...! Am irosit vremea degeaba...!!” Temnicerul făcu doi pași În direcția arestatei, când aceasta Înspăimântată căzu În genunchi,cerând Îndurare. “Iertați-mă domn’colonel, fac tot ce mi-ați cerut!!” Făcând stânga Împrejur temnicerul plecă iar inchizitorul se apropie de femeie cu registrul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu poți să-ți aduci aminte dar dacă scrie În registru de poartă...! Oricum, dacă această tablă zincată nu apare În gestiunea mea, evident, s’a strecurat o greșeală iar eu personal nu am vină În toată această poveste. Am irosit o Întreagă noapte pentru cercetări lipsite de sens, poate totuși voi reuși să dorm o oră-două... Deci, nu mai pot Întârzia nici o secundă. Noapte bună...!” “Vă mai rețin numai câteva momente domnule inginer...!” - rosti anchetatorul conducându-l pe șofer În afara
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În centrul Bucureștiului și unde arestații urmau să străbată dela arestul propiu zis, unele coridoare lungi unde se derulau alte servicii juridice și care erau desigur Într-o forfotă plină de avocați și mai ales de unii oameni În necaz irosind timp și bani Întrucât adevărata dreptate nu era de găsit În acest edificiu care Împărțea dreptatea junglei...! Astfel, Tony Pavone legat În cătușe cu mâinile la spate fiind flancat În părțile laterale și În spate de câte un milițian Înarmat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înfundat. Judecătorul de recurs, ce se potrivi să fie femeie, se Încruntă aspru la Tony Pavone, rostind. „Mai ai ceva de zis...?” imediat Însă retractă. „Consider, pierdere de timp...! Avocații apărării au spus tot ce aveau de spus. S-a irosit mult timp, iar noi am depășit minutele acordate audierii unei singure persoane și, mai avem Încă de audiat destui recursanți. Așa dar...!!” „Protestez...!!” - ripostă Tony Pavone. Rog instanța de recurs să-mi acorde să pledez În apărarea mea, câte un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bani și să-i depun pe ce-i primiți alaltăieri după care am să cobor În subteran să cumpăr câteva fise de călătorie. Mă Întorc repede...! Vreau să câștigăm timp și mai ales, Îmi face plăcere să te scutesc a irosi timpul stând la coadă la casa de bilete...! De acord...?” „Păi, ce să zic...? - murmură fata cu ochii cât cepele la unele frumoase lucrări. Te Întorci repede...?” „Apsolut. Până ce mă Întorc Însă, va trebui să te hotărăști cam ce ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele mai năpraznice sentimente de ură Împotriva brutelor comuniste - am Început să transportam cadavrele la un auto camion acoperit cu o prelată și parcat cam la 120 metri la o rampă destul de șubredă așezăndu-le În linie pentru a nu se irosi spațiul - plutind În spațiul infinit al Universului, făurind În imaginația mea, cele mai groaznice pedepse aplicată celor ce au comis aceste crime. Uneori când așezam pe targă cadavre flexibile cu ochii Încă deschiși - nu se permitea să constatăm dacă-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale lumii. Prin divinitatea artei. Adresându-se, inspirat, omenirii. Făcând semne În limbajul universal al pigmenților Încărcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
către râu. Irene nu mai era interesată de celebritate, în schimb căpătase obiceiuri și mai rele. Acum devenise mofturoasă când venea vorba de priveliștea de la fereastra ei sau de persoanele care-i țineau companie. Devenise prea bătrână ca să-și mai irosească timpul cu oameni pe care nu-i plăcea. Tot timpul tânjea după pericole, după orice ocazie de a descoperi ce-ar fi putut să piardă, de a-și da seama cât de multe pierduse deja. Terrierul ăla chiar că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a prelins până a ajuns lângă Jina. Tu și Zach n-ați fost proști, i-a spus Alice. Poate că n-ați luat în calcul cele mai groaznice scenarii, dar, dacă te gândești mai bine, asta e minunat. N-ați irosit nici o secundă din timpul pe care l-ați avut împreună. Asta n-am scris în carte. Îmi pare rău, Jina. Nimeni nu s-a clintit din loc. Apoi Jina a întins un braț și-a luat-o pe Alice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dragostea și viața ating punctul culminant tocmai atunci când nu au nici o logică. Ea însăși era cel mai bun exemplu. Miercuri trebuia să-și plătească rata la mașină și mai avea și un abonament la sala de gimnastică, abonament care se irosea. Cine zicea că lucrurile astea contează ? Cine stabilea regulile astea ? Oare exista cineva care se aștepta realemente ca ea să-l părăsească pe bărbatul care o trezise la viață, care se pricepea la salvatul lucrurilor mai bine decât își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mi-e fără cuvânt să-ți scriu pe o rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul să-ți scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit noi amândoi să le uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă risipesc în cercul care se strânge se tot strânge un punct va rămâne latent apoi se va stinge clepsidra e goală și nimeni n-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
modele cu fructe și flori. Nu trebuie să fie grasă. Trebuie să fie durdulie în mod plăcut, cu șolduri late și sâni mari, dar cu talie mică. Deși generoasă și bine-crescută, fata asta trebuie să fie econoamă, genul care nu irosește averea familiei. O fată care, deși tăcută, să poată să strige cu glas tare prețurile legumelor și să se târguiască abil cu toți vânzătorii, să le recunoască toate trucurile murdare și să le dea în vileag. Discuțiile despre soț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni. „Prea puțin timp de irosit“, scrie în bilet, cu litere puțin scurse din pricina unui rest de lapte de bivoliță din bidon, unde îl pusese lăptarul. „Căsătoria e în lucru.“ În timp ce aștepta un răspuns, se plimba în lungul camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un copac? Pentru scurt timp, fratele său dăduse dovadă de caracter și acum dădea înapoi, ca de obicei... Nu știa nimic din cele ce se petreceau în casa Hungry Hop chiar în clipa aceea, altfel nu și-ar mai fi irosit timpul discutând astfel cu el. În ziua de dinaintea celei în care urma să fugă cu Pinky, Hungry Hop fu prezentat fetei pe care o aleseseră rudele sale să-i fie soție. Deși obiceiul cere ca familia băiatului să o viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat Versuri fără de talent. Ecou de serenadă Pansele negre, catifelate Pe marmora albă s-au vestejit, Și-n tainice note s-au irosit Parfume triste, îndoliate. Su singur, cu umbra, iar am venit, O, statui triste și dărâmate, - Pansele negre, catifelate, Vise, ah, vise, aici, au murit. În haine negre, întunecate, Eu plâng în parcul de mult părăsit... Și-a mea serenadă s-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi răpească asta. O, lumânările, cum am greșit, cum le-am irosit, lumânări pure, albe imaculate? Uite, fotografiile, galbene ca praful și aproape la fel de sfărâmicioase ca și el, din țărână ne-am născut, în țărână ne întoarcem, spre mormânt măreața regină se grăbește. Seriosul Virgil, numit așa după un poet, fotografiază-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
parte se gândea că se terminase.) Apoi se auzi vocea gorfului, lentă și apăsătoare. — Aceea a fost mișcarea corectă, domnule Jones. N-ar fi trebuit să-ți lași enervarea să-ți întunece judecata chiar la început. Prima mișcare a fost irosită, ceea ce te îndepărtează de perfecțiune. Totuși scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Scorul e scor. Fraza, repetată monoton, era încărcată de amărăciunea înfrângerii. Virgil deveni brusc înțelegător și întrebă: — Maestre, dacă știai, de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l imagineze adâncit în cărțile sale și în scrisul lui migălos, stând calm ca o stâncă ore în șir și apoi trăgând o linie la finalul vechiului caiet de exerciții, pe care îl umpluse în întregime, căci nu voia să irosească nici un milimetru alb de hârtie, de vreme ce rezervele sale nu erau inepuizabile. Imaginea o făcu să zâmbească. Apoi se risipi, iar silueta înaltă și fermă a lui Vultur-în-Zbor o înlocui încă o dată. — într-adevăr, e frumos, gândi ea. Irina se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu mai scriu. Așa și este. Dar la fel de tulburătoare, ca un fel de râcă a sufletului, o surdă neliniște: dar dacă, totuși, mi-a fost dat să scriu ceva și nu voi mai reuși să-l scriu? Dacă mi-am irosit viața doar pe câteva himere? Și pe băutură... Tot mai învăluitor sentimentul singurătății. Mă simt fără liman. Cei foarte apropiați mie, de care mă legau amintirile profunde ale vieții, fie au murit, fie s-au înstrăinat, eu depărtându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că-i găunos, fanfaron. Dar cei tineri care îl iau drept model nu știu nimic. Scriu despre el cu sentimentul jenant că mă „iau“ de el. Nu-mi pasă de el. Mi-e milă cel mult de mine, că-mi irosesc puterile (și viața) făcând la anii mei muncă de salahor și trăind dintr-o leafă de nimic. Dar, probabil, așa începe invidia, începe ura, începe amăreala frustrărilor. Doamne, ajută-mi, să nu-mi copleșească sufletul mizeriile astea. Lasă-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poarta era deschisă, ai sărit peste gard; inima mi-a tresărit de spaimă: mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare. Îngrozit, am clipit o singură dată când am deschis ochii ai dispărut - un salt în timp și totul era irosit. Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii operai metafore străpungeai nepăsătoare clipele amestecai fără teamă distanțele nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate părăseai violent existențele deschizându-te peste margini, însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie. Ți-ai desfăcut bluza
Din ea au ???nit doi bujori by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83729_a_85054]
-
spre a-i cere s-o îndrepte către locul unde se afla acela pe care-l căuta. În vreme ce acest gând îi stăpânea mintea, Melissa, vrăjitoarea cea înțeleaptă I-a apărut deodată înainte. Aceasta descoperise prin vrăjile ei că Rogero își irosea timpul în petreceri și trândăvie uitând de onoare și de regele său. Neputând suferi gândul că un bărbat care fusese destinat a deveni un erou să se risipească în nemernicie și să lase o reputație întinată în amintirea supraviețuitorilor, ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost generos și puțini o mai știu, Dar dușmanul vieții n-am fost niciodată; Am luptat ca o cârtiță săpând galerii, Ori ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-am pierdut prin risipă, Dar luna-mi șoptește, că-i mult prea târziu...
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
și astfel adevărul referitor la evoluția existenței noastre ca ființe umane rămâne ascunsă sub grămezi de doctrine, teorii, dogme, păreri și concluzii ce nu urmăresc de fapt decât să ne aducă în sfera lor de influență. Această viață nu trebuie irosită în zadar. Scopul ei este să ne facă să ne elevăm permanent pe plan moral, să explorăm și să ne îmbunătățim la nivel de cunoaștere nemijlocită, să ne eliberăm definitiv de toate atașamentele ce ne alterează frecvența de vibrație. A
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]