1,876 matches
-
Pe el îl adorară amoniții-n/ Rabbà și pe cîmpia ei jilava,/ Și-n Argob și-n Basan, pînă în undă/ Cea mai îndepărtată-a lui Arnon./ Cutezătoarea lui vecinătate/ Nemulțumindu-l, prin înșelăciune,/ Chiar pe preaînțeleptul Solomon/ L-a ispitit un templu să-i dureze/ În fața templului lui Dumnezeu,/ Pe muntele rușinii, închinîndu-și/ Pădure sacră-n valea lui Hinon,/ Gheena neagră și Tophet chemată/ De-aici, avînd drept pildă însuși Iadul./ Urmează-i Chemos, cea spurcata groază/ A fiilor lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se revarsă: Una dintre cele mai puternice afirmații ale vietii la Blake, în spiritul romantic rebel caracteristic. 294 (VIII, 442) Lamia: În mitologia greco-romană, monstru fabulos cu cap și piept de femeie și trup de șarpe (de tip vampir) care ispitește pe tineri și pe copii pentru a le suge sîngele (gr. lámia = femeie mîncătoare de oameni). Cuvîntul "Lamia" este versiunea sugerată de Margoliouth, probabil cea mai plauzibilă; au mai fost sugerate următoarele citiri: "llama" și "Larma". Povestea Lamiei apare la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tâlcuiește” Aritmetica lui Alessandro Conti (din 1730), în Elementi aritmetice arătate firești, cu stăruința de-a o adapta cerințelor școlare de la noi. Nu pregetă a se documenta din varii surse pentru a introduce noțiuni de geometrie cu caracter aplicativ, e ispitit a reflecta la știința numerelor și raportează la tradiția romană „al nostru obicei de numărare” și unitățile autohtone de măsură. I se atribuie, argumentat, și o Gramatică de la învățătura fizicii (1796), grupând, în câteva capitole distincte, termeni și cunoștințe de
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
apasă influența dătătoare de «directive» a nici unui fel de corp constituit. N-au nici măcar nume: se vorbește uneori de «cenaclu» (fără majusculă), dar numai convențional, pentru a ști despre ce este vorba. N-au nici statute - poate pentru a nu ispiti pe nimeni să nu le asculte. Nu s-au făcut solemne declarații de principii, nici vibrante discursuri inaugurale. S-a pornit nu voluntar, în virtutea vreunui punct de onoare, ci spontan, datorită unui impuls colectiv, unui consens liber.” Probabil că același
ANOTIMPURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285379_a_286708]
-
nu s-ar putea explica. A o descrie, a o aprofunda, a demonstra că această influență nu a fost superficială ar putea fi subiectul unei cărți pe care Beyle (Stendhal) a uitat să o scrie și care l-ar fi ispitit pe Montesquieu. Din nefericire, nu sunt nici Montesquieu, nici Beyle, nici vultur și nici lynx; m-am străduit totuși să limpezesc ceea ce mulți nici nu catadicseau măcar să Înțeleagă. Iar rodul acestei deslușiri ți-l dăruiesc acum ție, dragul meu Daly
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell În același timp”, Barbey are toate calitățile pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu s-ar putea explica. A o descrie, a o aprofunda, a demonstra că această influență nu a fost superficială ar putea fi subiectul unei cărți pe care Beyle (Stendhal) a uitat să o scrie și care l-ar fi ispitit pe Montesquieu. Din nefericire, nu sunt nici Montesquieu, nici Beyle, nici vultur și nici lynx; m-am străduit totuși să limpezesc ceea ce mulți nici nu catadicseau măcar să Înțeleagă. Iar rodul acestei deslușiri ți-l dăruiesc acum ție, dragul meu Daly
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
muncă era una dictată de către Biserică, păstrată în cadrele unei sclavii din strânsoarea căreia va mai trece mult timp până când ne vom elibera. Discutând despre economia occidentului medieval, Jacques le Goff o numește "o lume mai slab echipată. Ai fi ispitit să-i spui subechipată"547, chiar în comparație cu lumea musulmană, China și cu lumea bizantină. "Ceea ce caracterizează universul tehnic medieval este caracterul său rudimentar"548. Autorul nu se sfiește să vorbească despre "starea primitivă" a viitorului centru de cultură și civilizație
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
goni; dansuri, cântece, formule magice dotate cu aceeași putere; masaj sau alte forme de „manipulare” a corpului celui posedat; acțiuni care sunt neplăcute spiritului intrus (arătarea de substanțe urât mirositoare, Încălzirea, udarea sau lovirea corpului); acțiuni care pot să-l ispitească să iasă din corp (de obicei, arătarea unor alimente atractive); invocarea altui spirit, prietenos, capabil să-l distrugă sau să-l convingă să plece de acolo; extragerea lui, prin tăiere și/sau sugere, din corpul pacientului (vindecătorul trebuie să producă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
accompagner leș morts au ciel ". La version de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu est trop vague. Par contre, Philippe Loubière connaît le sens de cette expression et la traduit de manière adéquate. Le nom " ispita " (" tentation "), tout comme le verbe " a ispiti " (" tenter "), qui se retrouve parfois à la voix pronominale, șont fréquents dans leș poèmes de Blaga : " mă ispitesc singur să cred/că lumea e o cantare " " dans l'ombre mă propre tentation me porte à croire/que le monde est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Loubière connaît le sens de cette expression et la traduit de manière adéquate. Le nom " ispita " (" tentation "), tout comme le verbe " a ispiti " (" tenter "), qui se retrouve parfois à la voix pronominale, șont fréquents dans leș poèmes de Blaga : " mă ispitesc singur să cred/că lumea e o cantare " " dans l'ombre mă propre tentation me porte à croire/que le monde est une chanson " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " je m'incite à croire/que le monde est un chant
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dans l'ombre mă propre tentation me porte à croire/que le monde est une chanson " (Biografie/Biographie) (Miclău, 1978 : 313) ; " je m'incite à croire/que le monde est un chant. " (Biographie) (Stolojan, 1992 : 57). Le verbe " a (se) ispiti " a une connotation mystique. " Undeva se trage la sorți cămașă învinsului. " " Quelque part on tire au sort la chemise du vaincu. " (Veac/Siècle) (Miclău, 1978 : 357). Le fragment fait allusion à un événement biblique : après la crucifixion, la chemise de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
stihoavnă (stihovina), tipic (tipicu). Apoi numele vechi ale unor sărbători: Blagoveștenie (Bunavestire), Stretenie (Întâmpinarea Domnului), Vovidenie (Intrarea în Biserică), Probojenie (Schimbarea la față), praznic (prazniku-sărbătoare). Avem, în sfârșit, o serie de verbe: a blagoslovi (blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dublat de un alter ego cu clopoței la tichie, chiar dacă acesta din urmă are o existență de hârtie și deambulează prin spații intergalactice. Rețeta prozei SF, prizată la cenaclul Junimea și exploatată și de alți desantiști în volumele lor, îl ispitește și pe C.: un personaj-autor pe care îl cheamă Seneca produce harnic scrieri de anticipație, numite Diavolul planetei albastre, Melchior etc. Provenind din cenaclul junimist, ai cărui membri s-au exersat în producții colective (de pildă, compunerea în proză Autobuzul
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
institutorului Basil Drăgoșescu. În intervalul 1864-1867 termină, în particular, prima clasă de gimnaziu, iar următoarele trei, la gimnaziul ploieștean „Sfinții Petru și Pavel”. Ar fi făcut și clasa a cincea de liceu, la București. Cum teatrul începe acum a-l ispiti, C. se înscrie, în 1868, la Conservator, ucenicind până în 1870 la clasa de mimică și declamație a lui Costache Caragiali. În iunie 1870, se angajează, pentru câteva luni, copist la Tribunalul din Prahova. În august, ia și el parte la
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
o undă a nostalgiei nobiliare), cartea e o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul matein văzute din perspectiva unui al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și aversiune față de „soitariul” Pirgu) și profundă contrariere la spectacolul degradării
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la D. Anghel, dar și altele care imaginează subiecte din epoci legendare, în reconstituiri cu un caracter
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
în zgomot de războaie culturale pilotate politic, B. a fost o explozie de energie, mânat de uriașe ambiții sub cupola diversității publicistice. S-a risipit în gazetărie, s-a încredințat, cu frapante denivelări, exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
omagiate. Volumul Cuvântări funebrale și memoriale (1889) adună discursuri de această factură, relevând talentul oratorului, iar cele trei volume intitulate Semințe din agrul lui Christos (1898-1899), premiate de Academia Română, al cărei membru corespondent B. devenise în 1887, includ cuvântări bisericești. Ispitit de poezie încă din gimnaziu, B. debutează în 1853, în „Telegraful român”, cu versuri ce omagiau publicația sibiană, al cărei redactor va fi mai târziu, între 1862 și 1865. În „Tribuna” și în „Transilvania”, mai semnează și cu pseudonimul Eugen
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă înspăimânta și totodată mă ispitea, mi-am spus: „De fapt, după ce faci dragoste, femeia trebuie să dispară!” Și mi-am imaginat din nou mâna aceea febrilă căutând hangerul. M-am ridicat brusc în picioare, întorcându-mă spre Charlotte. Aveam să-i pun întrebarea care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unde era s-o mărite cu dobitocul cel de Frige-Linte. O, Ermence... drăguța mea... să fie Ermence Frige-Linte! INTENT [ATIONEM] Ei, nu-i nimeni pe aci să te cunoască? VULT[UREANU] Nu... Nu cred... INTENT[ATIONEM] Bun patruzeci... Acu să ispitim noi cum am intra în casă sub nume străin. VULT[UREANU] Dar sub care nume? INTENT[ATIONEM] Ei las'! las'! c-om găsi nume... Dar cine vine acolo?... SC[ENA II] LEIZER ZOLFANGEZIND. CEI DE SUS LEIZER E guten tag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
necucerite decât două orașe mai importante: Silyvria și Vizia. Ocrotite de ziduri tari și de puternice lucrări înaintate, prin poziția lor excelentă greu de-a se cuceri, scăpară singure de furia de distrugere a dușmanilor uniți, precum tot ele nu ispitiseră nici pofta de cucerire a latinilor. Acești oameni ai Apusului, cutremurîndu-se de atâtea neizbânzi, se concentrară acuma la Constantinopol ca la cel din urmă adăpost de refugiu, reparară zidurile cetății despre uscat, se așteptară la o lungă împresurare, îngrijiră s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sine, apoi în urma mai multor războaie naționale poporul românesc devenise bătăios și destoinic în lupte. Pe cuvântul acestor calități și al instinctului de neatârnare al românilor, temerea era întrucîtva justificată că la vreuna din năvălirile cumanilor românii s-ar ispiti ușor de-a se alia cu ei, întîi pentru. că erau mândri și încăpățînați de mulțimea lor și de bogăția lor de turme, apoi pentru că erau inspirați de o ură tot atât de mare în contra romeilor. Deci în anul 1284 Andronic orândui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu îngăduie diavolului să-i ispitească ca și pe cei sfinți căci El știe că ei nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor, și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]