1,908 matches
-
teologii antici, și chiar dintre cei mari, că ar fi proferat erezii posterioare lor, deoarece unele formule folosite de aceștia cu ingenuitate primiseră succesiv un sens eretic, în vreme ce opera lor, examinată în totalitatea ei, arată că ei nu erau deloc ispitiți de această deviere doctrinală. Ceea ce spunem despre problematică trebuie să înțelegem și despre hermeneutică: cum putem interpreta corect unele texte ale lui Origen fără a cunoaște regulile fundamentale ale exegezei lui alegorice și a comportamentului acestuia de față cu Scriptura
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
14-a: rugăciune, a 15-a tot despre asta... ce stație e asta? Valea Seacă, adică Nicolae Bălcescu, ce-i cu denumirile astea? apoi e Letea, Bacău, tu știi ce e frumos? în cazuri de-astea îți mai arată, ești ispitit ca să poți să rabzi, mai stăm după Letea, vezi, eram noi, era trenul de Brașov, ca persoană da, dar îi bun la suflet! și proful de engleză ce-l aveam, și eu aveam intenția să-mi iau un cîine, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dar nu era de găsit, nu l-am mai văzut de atunci. Vorbesc atunci la Vichy cu atașatul prim cultural, Dragu, care Îmi spune că vine cu mine În țară și-mi face formele de Întoarcere În Franța. Propunerea mă ispitea. Am venit amândoi În decembrie 1943, dar postul lui se clătina și nu se mai putea interesa de mine. În plus, războiul continua și rușii au atins Nistrul. Orice permisie sau plecare era suprimată și am rămas În țară. Astfel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și după moarte, pe tot parcursul veacului al XIX-lea. Trecând peste câteva versuri scrise la ocazii, funebre sau „veselitoare”, pe care le dedică unor personalități ecleziastice sau laice (Ioan Bob, T. Meheși, D. Vaida, S. Vulcan), tânărul autor e ispitit să-și încerce „măiestria”, spre a gusta din „rodul plăcut” al unor ample alcătuiri „poeticești”. Deschide șirul în 1805, cu Der Messias de Fr. G. Klopstock, transpusă monocord, dar accesibil, în metru popular, în Patimile și moartea a Domnului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
niciun alt Escu, ci cu talentul. De care, după cum bine am văzut aseară, nu duci lipsă. Sau poate domnul acesta Vrăbiescu o fi chiar Dumnezeu ? Și atunci ești în mare rahat, într-adevăr ! Iar eu și mai rău, că te ispitesc pe calea Necuratului. Știi bine că e cel mai bun profesor și el m-a ales pe mine să-i fiu ucenic ! Domnișorule Cristian, trezește-te ! se înfige Pribeagu în gulerul cămășii sale și începe să-l zdruncine. — Nu poți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
prima dată se credea că va fi cel puțin la fel de iubit ca Zaza și va intra la fel de repede în istorie, însă timpul a arătat că pariurile n-au fost tocmai potrivite. De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ? Și m-ai ispitit, Mona Lisa ? Surâsul tău vrăjește stelele și luna, Și pentru el m-aș duce sclav pe totdeauna. Singurul lucru pe care Cristi îl mai făcea pentru Pribeagu era să meargă la piesele lui, jucate de trupa lui Constantin Tănase, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de îndrăzneală, dar nemurirea... Costă poate mai mult decât poți tu da, ascultă- mă, dragul meu Cristian, căci vor veni vremuri în care vei urla de durere și chin, lumea se va nărui în palmele tale și Diavolul te va ispiti să te scoată din fiecare încurcătură, dacă vei renunța la visul nemuririi. Vei pierde tot dacă vrei să fii nemuritor. — Noi am văzut lumea, intervine Fernic, iar moartea va veni să domnească peste ea. Va curge atâta sânge câtă apă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
oarecum în contrast cu „idealismul” lui de concepție. În generația sa a fost spiritul cel mai „așezat”, fără a fi însă și neutral; el se situează între extreme - Cioran și Pandrea -, o atitudine în care se instalează firesc, fără a se lăsa ispitit de excesele celorlalți (sau chiar de cele ale unui Petre Țuțea și Belu Zilber). El era cel mai „burghez” dintre ei, menit parcă altui destin decât acela care se va încheia prin dispariția sa prematură, caz unic printre camarazii săi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
povestiri de aventuri. Mi-l amintesc, când era grav bolnav, citind Comoara din insulă, cu o lupă. Ne iubea și ne ocrotea pe mama și pe mine. Și cu asta se încheia universul lui. Nu-l interesa politica, nu-l ispiteau călătoriile sau vreo altă formă de divertisment, și nu-l atrăgea nici o artă în afară de literatură. Nu avea prieteni (în afară de mine). Aș putea spune că ținea la fratele său Abel, deși niciodată n-am fost prea sigur în ce măsură. Nu se înțelegea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pergamente desfășurate, a unor tablouri-mandala sau a unor fotografii făcute într-un loc cu numele foarte pitoresc de Kumbum. Mai sunt de asemenea convoaie întregi de animale de jad, demne de a figura printre bunurile cuiva (care, pe vremuri, mă ispiteau să le vâr în buzunar), și talgere și boluri chinezești de acea divină culoare cenușiu-verzuie ca marea, în care, după ce le-ai șters bine de praf cu batista, deslușești pe sub smalțul gros lotuși și crizanteme tăinuite. Pe mici altare lăcuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe discuțiile avute cu Titus“. Venisem să-l văd pe James cu scopul de a-i grăbi plecarea, și hotărâsem să nu-i povestesc nimic despre crima lui Ben. Ar fi fost o revelație prea interesantă. Dar acum mă simțeam ispitit să-l zgâlțâi puțin din seninătatea lui. În timp ce reflectam la toate acestea, i-am spus: — Am de gând să-l adopt pe Titus. — Să-l adopți legal, crezi că se poate? — Da. (De fapt, habar n-aveam.) Și vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Voievod, ghiaur și l-a Întrebat unde este cealaltă parte a averii sale, propunându-i să părăsească legea creștinească și va fi iertat și el și familia sa. Cu ceva timp În urmă și Hristos Domnul a fost ademenit și ispitit de diavol care i-a propus pe sprânceana muntelui că-i va da În stăpânire Întreaga lume dacă se Închină lui, dar Hristos l-a alungat. La fel și Vodă Brâncoveanu, urmând Învățătorului său i-a răspuns sultanului ,,Averea toată
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
burgheze, aflată în pragul disoluției finale. Pentru acest Adam căzut, cu un fond bun, alterat de experiențe umilitoare, se ivește mereu câte o Lilith, o femme fatale burgheză, precum Gaby, Irma, un alogen feminoid ca încarnare a diavolului care-l ispitește pe păcătos în ascensiunea sa către paradisul comunist. Eugen Barbu aprofundează personajul, cu atât mai mult cu cât nuanțele sunt recuperabile în dimensiunea proteică a răului, și descoperă acolo și o nesiguranță asupra propriei sale masculinități descalificată în câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2001, ora 11,47 27. Excese Ca reprezentant al pisicimii, trebuie să Întrupez toate celea. Lucru pe care politicienii voștri par să-l uite... Astăzi, de pildă, voi fi negru-negru, ca dracu’. Și, tot ca și el, am să vă ispitesc cu o Întrebare, ca să vă demonstrez că „uitatul ca mâța’n calendar“ e o prejudecată de-a voastră, care n’ați Înțeles că noi suntem de fapt atente și curioase: Nu v’ați fălit voi cu ultimele descoperiri - clonarea și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iar drumul e presărat cu sfinți... - Dar zic unii, chiar În Evanghelie, că ăștia sunt imaginea mântuitorului... - Ți-ai găsit, tu și Evanghelia. Bașca că, dacă o citești mai atent ajungi să pui semnul identității Între el și dracu’: amândoi ispitesc... Dar citește și - Gata, că mai avem treabă. Dar meditează la ceva: Că asimetria, semn de progres deși adesea e ascunsă chiar la nivel biochimic, precum la bacteria de mai Înainte, sare În ochii dispuși s’o privească, și În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să revin la desfășurătorul cărții de față. Capitolul 1. „Antume“, adică difuzate Să mă recomand. Sunt chiar dracu’, acela care n’are nici o treabă cu recomandarea „crede și nu cerceta“, ci scormonește, Îndoindu-se chiar de el Însuși. Firesc, vă ispitesc: vreți să trageți cu ochiul la lexiconul meu? 1. Artificialism Cunosc o pisică tare drăgălașă și miloasă din fire câtă vreme Îngăduie unui bun prieten al meu să locuiască În casa ei. El Însă o răsplătește bârfind-o: „Asta e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
băga În ea și spusele mele zicând că banalitate Înseamnă astfel entropie, iar curiozitatea un fel de negație a ei, negentropie. Am să-l conving - Îi scad un an din infinitul de stat În smoală - să detalieze. Dar acum vă ispitesc: Vă dați seama ce viață banală duce „ăla“, căci le știe pe toate? Dacă o duce, știind și că banalitatea e de fapt moarte. Vă ispitesc iarăși: Ferice de strămoșii voștri pe vremea când erau În rai și nu știau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scad un an din infinitul de stat În smoală - să detalieze. Dar acum vă ispitesc: Vă dați seama ce viață banală duce „ăla“, căci le știe pe toate? Dacă o duce, știind și că banalitatea e de fapt moarte. Vă ispitesc iarăși: Ferice de strămoșii voștri pe vremea când erau În rai și nu știau nimic; nici măcar unul de altul: Totul era banal. Dar și neferice când, la sfatul meu, au mușcat din mărul cunoașterii: Apărea ceva nou. Un soi de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fapt o creație a cuiva, mai precis a lui Richard Stein... Recunoașteți că, din acest (al articolului de față) punct de vedere, țiganii v’au fost de ajutor... Asta ca să scăpați de cazanele mele; fie vorba Între noi, chiar vă ispitesc la asta, căci de ce să nu dorm liniștit, fără grija prea multora... 23 mai 2003, ora 12,46 Capitolul 2. „Postume“, adică nedifuzate Mă preocupă deja - dar ce folos pentru moment, când rubrica mea a rămas doar un abecedar, diversificarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am făcut și cu Adam. Ce-mi pasă că o să vă doară? În fond, asta vreți, siluind Natura: să dați de... mine. Iată acum și deosebirea dintre experimentul meu și acela al viitorului meu colocatar. Sunt cam leneș, și așa ispitesc pe cercetători - cică e o profesie -, ca să nu-mi rup oasele muncind. Dar numai pentru fleacuri. Iar viitorul meu colocatar, cam infatuat de felul lui, ba chiar și felin, a găsit o scuză: El spune că sunt două feluri de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dezvolta Încă un discurs, mai bine și mai cinstit o mea culpa. Care nicidecum nu mă disculpă, după cum nici nu mă poate Învesti cu rolul Naturii, aceea care folosește eroarea - sacrificând „exponenții“, Întru evoluție -, chiar dacă infatuarea mea caracteristică m’ar ispiti... CARTEA A CINCEA. Lumea sub microscop Inițiativa prietenului Aurel Brumă a prins rădăcini, voind a constitui o clonă a vechii „Pro Natura“. Dar atmosfera, aceea la care face referire epilogul acelei rubrici, nu era prielnică, oricâtă bunăvoință ar fi fost
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
electric; iar ființele Îmi Împrumută din biocâmpul lor. Și mi se pare firesc ca tot ce-am aflat de la toți să devină o influență, deloc neglijabilă, adresată altor ființe, cu care mă voi Întâlni. Chiar oameni, mai ales că-i ispitesc În dughene și cârciumi. Și, cunoscând apetența spre deficitul energetic tipic feminină, ca și aceea spre excedent, tipic masculină, amicul Cristi n’a fost surprins că afle că apele minerale sunt feminine, că berea și apoi vinul materializează tranziția spre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zicându-le diletanți, aducîndu-mi aminte că ăștia au descoperit multe tocmai pentru că, nefiind specialiști, nu știau că lucrul cu pricina e imposibil...), iar clanul se folosește de profesioniști. Și cum, chiar dacă clanul respectă interesul comun, fiecare guzgan al său e ispitit de propria-i prosperitate, tentând-o până ce e surprins și pedepsit, teamă mi-e că amatorismul dublat de interese imediate, am În vedere imixtiunea politicului, a doctrinei la putere adică, În diplomație, acolo unde trebuie să fie doar interesul național
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
era Silviu , eram eu. Vie vremuri tot mai bune, Nicu </citation> (3) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d.]”> Scumpe Căline, Amicii, printre care cholericul întru nemurire Ghideanu , miau făcut cunoscut faptul că de nenumărate ori ai fost prin Iași, degrabă ispitindu-mă cu destulă obrăznicie: „Cum, nu v-ați văzut? N-a fost pe la tine?” cînd aflau contrarietate pe chipul meu, altfel atît de tembel. Mie îmi spun, evident, că descinderile tale în Iași poartă amprenta aglomerării faptelor în timp (ca
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
poate chiar la Homo habilis, specii despre a căror fizi ologie nu știm nimic în afară de faptul că lucrurile cu adevărat interesante pentru înțelegerea evoluției umane s-au petrecut în creiere, nu în utere sau în laringe. Cui s-ar lăsa ispitit de micul joc al estrului îi vom sugera așadar că ipoteza cea mai puțin absurdă pînă la urmă ar pune pierderea estrului în legătură directă cu apariția limbajului. Atunci cînd femeile au putut să-și semnaleze dispoziția prin cuvinte, chiar dacă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]